Un batran sedea cu un frate si avea viata de obste; iar batranul era milostiv. Facandu- se foamete, au inceput unii sa vina la usa lui, sa ia milostenie, ca batranul da tuturor celor ce veneau. Vazand fratele ce se intampla, a zis batranului: da-mi partea de paine, iar cu partea ta fa cum voiesti! Atunci a imparut batranul painile si facea milostenie din partea sa. Si multi alergau la batranul, auzind ca tuturor da. Iar Dumnezeu vazandu-i vointa cea buna, i-a blagoslovit painile si pe cat da el, pe atat se inmulteau painile. Iar fratele mancandu-si painile sale, a zis batranului: fiindca mai am putin din acele paini, parinte, ia-ma iarasi de obste! Si a zis batranul: precum voiesti, fac. Asa au sezut iarasi impreuna. Si fiind multi cei ce veneau si neintorcandu-se nici unul desert, a vazut fratele ca i-au lipsit painile. Iar dupa intamplare a venit un sarac batran si i-a zis: mergi si cauta cu deamanuntul. Deci intrand fratele, a aflat vasele in care se punea painea, pline de paine. Aceasta vazand, s-a spaimantat. Si luand a dat saracului. Apoi minunandu-se de credinta si fapta cea buna a batranului, a proslavit pe Dumnezeu. CAPITOLUL XVII