Era careva din sfinti vietuand in Egipt, in loc pustiu. Era si altul, mai departe de dansul si acela era preot maniheist. Si, odata mergand sa viziteze pe cineva din neamul lui, a inserat unde era sihastrul cel pravoslavnic si era in necaz, caci se temea de batranul sa intre si sa ramana la dansul, stiind ca il va cunoaste ca este maniheist. Insa, primejduindu- se si neavand unde merge, a batut la usa, iar batranul deschizand l-a si cunoscut. Deci l-a primit de buna voie si l-a silit sa faca rugaciune si odihnindu-l, au adormit. Iar maniheul venindu-si in sine noaptea, gandea mirandu-se, cum n-a luat nici o indoire asupra lui si a zis: cu adevarat robul lui Duninezeu este. Apoi a cazut la picioarele lui, graind: avvo si eu sunt pravoslavnic! Si asa a petrecut cu dansul, dupa aceea, cealatta vreme a vietii sale.