Povestit-a unul din parinti, zicand: fiind eu in Exorinho, au venit frati saraci acolo sambata seara, sa ia milostenie si cand dormeam noi, unul dintr-insii avand numai o rogojina din care jumatate era pe deasupra lui si jumatate dedesubt, ingheta de frig, caci era ger mult. Deci eu iesind pentru trebuinta udului, l-am auzit cand se chinuia si tremura de frig, cum se mangaia pe sine si zicand lui Dumnezeu: multumesc, Tie, Doamne, pentru toate bunatatile Tale pe care le faci cu mine, caci cati sunt acum in fiare, iar altii cu picioarele bagate in butuc si nici udul lor nu pot sa si-l faca, iar eu ca un imparat imi intind picioarele. Eu auzindu-l, am povestit acestea fratilor spre zidirea si folosul lor.