Un frate fiind in Pustie si linistindu-se in chilie, era luptat de trandavie ca sa iasa din chilie si-si zicea: pentru ce te trandavesti, ticaloase si cauti sa iesi din chilie? Au nu-ti este tie deajuns aceasta, desi nici un lucru bun nu faci? Pe nimeni nu smintesti si nu necajesti, si nici tu singur nu te smintesti si te necajesti de cineva. Cunoaste de cate rele te-a izbavit Domnul. Nu graiesti cuvinte desarte, nu auzi cele ce nu sunt de folos, nu vezi cele ce te vatama. Numai un razboi ai, al trandaviei si puternic este Dumnezeu ca si pe acesta sa il strice, daca cu smerenie si zdrobire de inima neincetat vei cadea la El si vei chema ajutorul Lui. Iti cunoaste Dumnezeu si neputinta ta cea intru toate si nu sloboade asupra ta sa te ispitesti mai presus de ceea ce poti. Acestea si altele ca acestea zicand fratele catre sine, multa mangaiere primea prin darul lui Dumnezeu. Aceasta invatatura o avea el de la sfintii parinti care imbatranisera in pustie si din nevointa se imbogatisera cu mare apropiere catre Dumnezeu.