Pe un frate l-a muscat odata un sarpe si a intrat intr-o cetate ca sa caute sa se vindece. Iar o femeie evlavioasa si tematoare de Dumnezeu l-a primit si il ingrijea. Deci dupa ce a simtit putina usurare, a inceput diavolul sa-i semene ganduri rele spre ea, iar aceea venind sa-l trateze, fratele a apucat-o de mana. Ea, pricepand razboiul vrajmasului, i-a zis lui: nu asa, parinte, ai pe Hristos, esti imbracat intru Hristos, esti imbracat in chip ingeresc. Adu- ti deci aminte de scarba si de cainta pe care o s-o ai multa vreme sezand in chilie! Adu-ti aminte de suspinurile si lacrimile pe care o sa le versi multa vreme si de alta rea patimire, pe care o s-o patimesti pentru putina si rea dulceata. Iar el auzind acestea de la acea inteleapta femeie, s-a rusinat si nici la fata ei nu putea sa caute si de aceea voia sa fuga. Dar ea, luandu-l cu milostivirea lui Hristos, i-a zis: nu te rusina si nu te duce, nevindecandu-te inca desavarsit, ci mai asteapta putin ca mai ai trebuinta tu ca sa te cauti, iar gandurile acelea nu au fost ale sufletului tau cel curat, ci de la vrajmasul diavol. Si asa, induplecandu-l sa mai astepte putin si vindecandu-l, l-a slobozit cu merinde, in pace. CAPITOLUL XII