Un batran povestea: un episcop s-a dus intr-un sat intr-o duminica si a zis diaconilor sai: cautati-l pe preotul satului, sa ne faca maine Sfanta Jertfa a Sfintelor Taine! Si cautandu-l l-au aflat pe preot, om satean si fara viclesug si l-au dus la episcop. Apoi l-a indemnat episcopul sa faca Sfanta Liturghie. Cand preotul intra in Sfantul Altar, l-a vazut episcopul ca indata ce a stat in fata Sfintei Mese era tot un foc si nu ardea. Dupa ce s-a sfarsit Sfanta Liturghie, l-a chemat episcopul pe preot in vestmantarie si a zis catre dansul: blagosloveste-ma, vrednicule rob al lui Dumnezeu! Iar preotul a zis: cum este cu putinta sa fie blagoslovit episcopul de catre preot, care este hirotonit de acesta? Ci tu blagosloveste-ma, parinte! Iar episcopul a raspuns: nu pot blagoslovi pe cel ce sta in foc si aduce Sfintele Daruri lui Dumnezeu. Caci totdeauna cel mai mic se blagosloveste de cel mai mare. Si preotul a zis: se poate, Sfintite stapane, ca vreun episcop sau preot sa staruiasca la Sfintele Taine, si sa nu stea in dumnezeiescul foc? Aceasta auzind episcopul, s-a minunat de curatenia preotului si de nerautatea lui si folosindu-se s-a dus.