Altadata iarasi, trecand Efrem, din indemnare oarecare a venit o pacatoasa, cu magulire sa-l traga spre impreunare urata, iar de nu, macar sa-l porneasca spre manie, ca niciodata nu-l vazuse cineva manios. Si a zis ei: vino dupa mine! Si apropiindu-se la un loc intru care era mult norod, a zis ei: in locul acesta vino precum ai voit. Iar aceea vazand norodul, a zis lui: cum putem aceasta sa facem, atata norod stand si nu ne rusinam? Iar el a zis catre dansa: daca de oameni ne rusinam, cu mult mai vartos trebuie sa ne rusinam de Dumnezeu, care vadeste cele acunse ale intunericului. Iar ea rusinandu-se, s-a dus fara de isprava.