Zis-a lor iarasi batranul: fiilor, eu am vazut un frate oarecare sezand in chilia lui si impletind cosurile ( rucodelia sa ) si cand ii venea umilinta si lacrimi, indata lasand lucrul, se scula la rugaciune si cum se scula si incepea a se ruga, indata fugeau umilinta si lacrimile de la dansul. Iar daca sedea jos si incepea a lucra lucrul sau si lucrand isi aduna gandurile, indata ii veneau lacrimile si iar se scula la rugaciune si iar ii trecee umilinta. Iar cand lua vreo carte sa citeasca, cum incepea a citi indata ii veneau lacrimile si plangea. Si atunci a zis acel frate: bine au zis sfintii parinti ca plangerea este invatator, caci il invata pe om tot folosul.