Un frate l-a intrebat pe un oarecare batran, zicand: te rog, parinte, spune-mi, ce sa faca omul ca sa i se umileasca inima si sa-i vina lacrimi si plangere? Batranul i-a raspuns: fiule, lacrimile si plangerea vin la om din aducere aminte de pacatele sale pe care le-a facut in viata sa, inaintea ochilor lui Dumnezeu si cum ca are sa dea raspuns Infricosatului Judecator pentru dansele. La fel, celui ce va sa-i vina umilinta si lacrimi, i se cade pururea sa aiba aducerea aminte de sfarsitul si moartea sa, cum ca peste putina vreme are sa iasa si sa se desparta sufletul lui de ticalosul trup, ramanand trupul ca o stricaciune imputita spre putreziciune, iar cu sufletul va merge gol prin groaznice, infricosate si cumplite locuri, pana va ajunge si va sosi la locul unde i s-a gatit dupa faptele sale, asteptand ziua infricosatei judecati ca sa-si ia hotaratut raspuns dupa fapte. Asemenea, sa-si aduca aminte pururea in gand de infricosata si groaznica zi a judecatii, in care tot neamul omenesc, de la Adam pana atunci, vor sta goi inaintea Infricosatului si Prea Dreptului Judecator, plangand cu amar, si asteptand raspunsul cel cu hotarata judecata, ori in muncile focului vesnic, ori in veselia vietii celei nesfarsite, dupa faptele lui si de groaznica manie, mustrare si urgie a Prea Dreptului Judecator si de trimiterea cea cu urgie fara de nici o milostivire si aruncarea in pedeapsa cumplitelor si vesniciior munci ale intunecatului iad, din care munci, dupa aceea nu mai este nadejde de iesit vreodata, de sfarsit sau de moarte, ca acolo nu este moarte, nici sfarsit sau slabire a cumplitelor munci, ci pedeapsa fara de sfarsit. Sa-si aduca apoi, aminte in gandul sau, de raposatii sai parinti, cum au murit si au putrezit, s-au facut tarana si pamant. Si cum si el peste putina vreme asa se va face si oare unde sunt sufletele parintilor sai? Fratele i-a zis: se cade, parinte, ca un calugar sa se gandeasca la parintii sai? Batranul i-a zis: de vei cunoaste ca iti vine umilinta si lacrimi, pentru gandirea la raposatii tai parinti, acel gand iti este foarte de folos. Caci daca iti vin lacrimile, atunci poti sa le intorci incotro iti este voia, ori pentru pacatele tale, ori pentru alt oarecare gand bun. Acestea, fiule, se cade a gandi cel ce doreste lacrimi si plangere, caci din aceste granduri vin omului umilinta, lacrimile si plangerea. Zis-a fratele: cu adevarat, asa este, parinte, mult m-am folosit acum de parintestile tale cuvinte. Zis-a lui batranul: eu, fiule, am vazut un frate care era foarte iubitor de osteneala si nevoitor pentru mantuirea sa, insa inima lui era impietrita si nu-i venea umilinta si lacrimi si de multe ori se batea singur si se chinuia, pana cand isi ranea trupul si atunci, de usturime si de durere, ii veneau lacrimi si plangere. Iar el intorcea alte lacrimi si plangere si plangea pentru pacatele sale, si asa Dumnezeu l-a miluit si el s-a mantuit.