Un batran oarecare, foarte silitor spre mantuirea sa, avea un frate mai trandav si mai lenes spre mantuire care vazandu-l pe batran postind si cate sase zile nemancand, a zis: parinte, eu am citit ca postirea multa aduce omului mandrie. Batranul i-a raspuns: frate, de vom socoti noi aceea, apoi prin lenevire si prin nepurtarea de griji si prin nesilinta, ne va veni umilinta. Daca este asa, frate, sa lasam dar pustia si sa mergem de aici in lume sa ne luam femei, sa mancam carne si sa bem vin! Amar noua, frate, ca suntem inselati si batjocoriti de vrajmasul. Noua, frate, ni se cade in toata vremea si in tot ceasul si tot lucrul nostru sa gandim si sa zicem asa: de ma va certa Dumnezeu acum cu moartea, oare, ce fapte de indreptare am care sa ma arat Judecatorului? Si ia aminte ce iti va raspunde tie catre acestea cugetul tau. De te judeca pe tine si te invinuieste cu ceva cugetul sau pentru vreun lucru te inalta gandul tau, atunci indata sa te lasi de acel lucru si sa te apuci de altul, prin care sa te nadajduiesti ca Dumnezeu iti va ajuta tie printr-insul. Caci se cade calugarului sa fie gata in tot ceasul de iesirea calatoriei sale, cand va iesi sufletul sau din trup. Pentru aceea, frate, ori de mananci, ori de bei, ori altceva de lucrezi, totdeauna zi in gandul tau: oare, de ma va chema Dumnezeu astazi, ce voi face, ca sa fiu primit si placut Domnului? Atunci ia aminte, cum cugetul tau te va sfatui si te va invata ce sa faci si sa te silesti sa faci ce iti va zice. Iar de te vei indrepta si vei incepe a petrece cu post, cu priveghere, cu nevointa si cu osteneala si dupa aceea ele vor slabi, sa nu fii, frate, imputinat la suflet, ci iar incepe si nu inceta a te nevoi si a pazi acestea pana la moarte. Caci in ce fapte te va gasi moartea, in acele fapte vei fi judecat. Ori in post, ori in priveghere, in silinta si osteneala, ori in lenevire si in trandavire si intr-alte fapte lumesti nefolositoare si in nepurtare de grija. Pentru aceea, frate, datori suntem in toate zilele, in toata vremea si in tot ceasul, a ne cerca si a ne ispiti, oare la ce sporire a faptelor bune ne aflam. Oare sporesc eu in lucrurile si faptele prin care sa aiba nadejde mantuirea mea: in priveghere, in rugaciuni, in post, sau in tacere linistita? Sau mai ales decat toate, in smerenie, caci aceasta este sporirea cea adevarata a sufletului, ca in tot ceasul sa fii mai smerit si tuturor plecat, zicand in sine, ca tot omul este mai vrednic si mai bun decat tine. Fara de aceasta smerenie, departe este calugarul de Dumnezeu si fara smerenie nu este nici o nadejde de mantuirea lui. Iar de vei merge la vreun batran ca sa-l intrebi de vreun lucru folositor de suflet si dupa rugaciune iti va zice sa sezi, tu inchinandu-te, zi-i lui cu smerenie: parinte, spune-mi un cuvant de invatatura pentru mantuire si viata vesnica, cum s-o dobandesc si te roaga, parinte, lui Dumnezeu pentru mine, ca multe pacate am! Si dupa aceste cuvinte taci cu smerenie si sa nu zici nici un cuvant, pana nu te va intreba de ceva. De iti va spune vreun frate taina sa, iar alt frate te va blestema cu blestem, ca sa-i arati acea taina a acelui frate care ti-a incredintat-o tie, ia aminte ca nu cumva sa te insele sa i-o spui, macar de te va blestema, caci blestemul lui peste dansul se intoarce, iar tu curat ramai. De n-ai, frate, umilinta in inima ta, atunci sa stii si sa pricepi, ca ai oarecare inaltare in inima si ea nu lasa umilinta, ci iti impietreste inima pentru umilinta. De iti va lipsi ceva din cele ce sunt pentru trebuinta vietii trupului, nu cere aceea de la oameni, ci mai vartos arunca spre Domnul grija ta si nu-L uita pe Dumnezeu si Dumnezeu nu te va lasa. Iar cel ce cere de la oameni, acela nu are credinta, caci Dumnezeu poate sa-i ajute si sa-l chiverniseasca. De iti va aduce vreun om si iti va da tie ceva de cele ce-ti trebuiesc, primeste cu multumire, ca din mana lui Dumnezeu, socotind ca Insuisi Dumnezeu ti-a trimis acea mila. Iar de iti va aduce si iti va da vreun lucru ce nu-ti trebuie, sa nu primesti ca sa nu te ispiteasca vrajmasul sa primesti cele ce nu-ti trebuie tie. Opreste-ti, fiule si iti invata ochii tai a nu uita spre trup strain, si de s-ar putea nici trupul tau sa nu-l vezi. De iti va da tie Dumnezeu umilinta si plangere - si acesta este darul cel de mai mare mila al lui Dumnezeu, - sa nu cumva sa te inalti cu gandul in inima, socotind ca mare lucru faci inaintea lui Dumnezeu, pentru ce plangi si lacrimezi, ci mai vartos te smereste, te dosadeste, te defaima si te ocaraste, caci Dumnezeu cand il vede pe om inaltandu-se cu gandul si laudandu-se in inima sa pentru plangerea si lacrimile ce le-a dobandit, atunci El ia de la dansul umilinta, plangerea si lacrimile si se invartoseaza si se impietreste ca piatra inima lui. Si asa il lasa si il paraseste Dumnezeu, ca sa se smereasca si sa-si cunoasca neputinta. De nu ai, frate, smerenie duhovniceasca, nevoieste-te si te sileste de- ti castiga macar smerenia cea trupeasca si din smerenia cea trupeasca iti va veni smerenia cea duhovniceasca. Iar fara de smerenie, in zadar iti este osteneala. De vei merge la vreun parinte duhovnicesc si il vei intreba vreun cuvant de folos sufletesc, sileste-te, fiule, sa faci cele ce ti-a zis acel parinte, iar peste putin de vei slabi si nu le vei face, sau le vei uita, sa nu-ti fie greu a merge si a-l mai intreba acel cuvant. Ca cel ce nu se leneveste a merge si a intreba, dorind sa auda cuvantul de invatatura, acela macar si de nu poate sa implineasca si sa faca cuvantul si invatatura pe care o aude, insa auzind, dobandeste umilinta si smerenie in inima lui, prin care afla si dobandeste folos. Iar cel care nici nu doreste sa auda cuvantul de invatatura, nici nu intreaba pe nimeni, acela nici nu face si nici nu-i vine umilinta si smerenie in inima si nici nu dobandeste folos si mila. De te va lauda un om, fiind tu de fata, atunci indata adu-ti aminte de pacatele tale si zi-i lui asa: frate, pentru Dumnezeu, te rog, nu ma lauda, ca sunt un ticalos si nu sunt vrednic de o landa ca aceea. Iar de va fi un om mare acel care te va lauda, te inchina cu smerenie si zi-i: iarta-ma! Si te roaga lui Dumnezeu in gandul tau zicand: Doamne, acopere-ma si ma izbaveste de lauda aceasta! De vei cadea in curvie si va ii aproape de tine acel loc unde traieste acel obraz cu care ai cazut, fugi si te departeaza caci nu te vei putea pocai, fiind aproape de acel loc. De vei vedea cu ochii tai pe un frate facand curvie, sau alt pacat, sa nu-l osandesti, ci fa rugaciune catre Dumnezeu pentru dansul, zicand: Doamne, pazeste-l pe fratele meu si pe mine de inselaciunea aceasta! Si zi: blestemat sa fii tu, diavole, ca al tau lucru este acesta, caci fratele meu n-ar fi facut aceasta, de nu l-ai fi inselat! Intareste- ti inima si te pazeste sa nu-l osandesti, ca sa nu se departeze de la tine Duhul Sfant. De va cleveti cineva catre tine pe fratele sau, sa nu adaugi cuvant la clevetirea lui, ci ori taci, ori zi asa: eu, frate, insumi ma aflu foarte pacatos si osandit, asa incit nu indraznesc si nici nu pot sa osandesc pe altii; si asa vei mantui si sufletul aceluia si pe tine de osandire. De vei cadea intr-o boala si vei cere ceva de la cineva si nu-ti va da, ia aminte ca nu cumva sa te scarbesti cu inima spre dansul, ci zi in gandul tau asa: de as fi fost eu vrednic sa mi se dea ceea ce am poftit si am cerut de la acei om, i-ar fi grait Dumnezeu in inima lui si indata mi-ar fi dat ce am cerut; insa amar mie, ca nu sunt vrednic. Trei cete erau desavarsite intre sfintii parinti: cei dintai nu primeau usor de la cineva ceva. Cei de mijloc nu cereau de la nimeni sa le dea ceva. Cei mai de pe urma, de le aducea cineva ceva si le da de buna voie lor pentru Dumnezeu, ei primeau si luau cu multumire, ca din mana lui Dumnezeu trimisa lor. De vei fi, frate, neputincios si nu poti lucra ca sa-ti castigi cu osteneala mainilor tale hrana, imbracamintea si trebuinta ta, atunci sa ceri cu smerenie cele ce iti trebuiesc, de la crestinii cei iubitori de Dumnezeu, defaimandu-ti si ocarandu-ti insuti ticalosia ta. De-ti va trimite Dumnezeu lacrimi si umilinta, in putina vreme sau in multe zile, atunci sa lasi tot lucrul mainilor tale si daca cunosti ca iti este de folos, petreci in acea umilinta si plangere, pentru ca iti este aproape ziua mortii tale si pentru aceasta ti-a trimis Dumnezeu umilinta si lacrimi, ca prin acestea sa afli mila. Caci precum diavolul mai vartos, la sfarsitul vietii omului, se sileste sa-l piarda, asa si Dumnezeu, la sfarsitul vietii omului cu o pricina il mantuieste. Sculandu-te din somn, intai proslaveste pe Dumnezeu cu buzele tale si indata incepe-ti rugaciunea si pravila ta cu toata smerenia si umilinta, cu luare aminte, cu tot gandul tau si cu frica lui Dumnezeu, ca si cum ai sta de fata inaintea lui Dumnezeu si cu Dansul vorbind, de vreme ce mintea omului intru cele ce se indreapta de dimineata, intru acelea petrece si peste zi. Precum este si piatra morii: ce bagi intr-ansa dimineata, aceea macina si peste zi, ori grau ori neghina. Pentru aceea si tu, te silesti de dimineata a baga totdeauna grau mai inainte, pana nu va baga vrajmasul tau pleava sau neghina. De vei vedea in vis nalucindu-se tie o femeie oarecare, cu ochii, cu fata si vorba inselatoare, dupa ce te vei destepta din somn pazeste-te, frate, si ia aminte sa nu-ti fie gandul tau la dansa, pentru ca gandul la ea iti va spurca sufletul. Cand te vei culca pe patul tau, fiule, adu-ti aminte de mormantul tau, in care o sa zaci peste putina vreme, zicand in tine: nu stiu de voi ajunge dimineata sa ma scol, sau nu. Mai inainte de culcare roaga-te Domnului Dumnezeu cu toata osardia, cu smerenia inimii si asa insemnandu-ti fata ta cu semnul Cinstitei Cruci, culca-te! Si dupa ce te vei culca, ia aminte ca nu cumva sa gandesti ceva lucru spurcat si necuvios, nici la vreun obraz femeiesc sa nu gandesti in gandul tau, macar de ar fi femeie sfanta, ci mai vartos rugandu-te lui Dumnezeu, gandeste-te la ziua judecatii, cum o sa stai inaintea Prea Dreptului Judecator si sa dai raspuns de toate faptele, cuvintele si gandurile. Ca ce gandeste omul ziua, in gandul sau, aceea s-a obisnuit a i se naluci noaptea, in vis. Sunt duhuri necurate spre acea treaba randuite de satana lor, care, daca se culca omul, mai ales calugarul, pe patul lui, sed langa dansul si-i aduc in gand aducerea aminte de oarecare femeie si de spurcaciunea ei si-i aprinde trupul lui spre spurcata pofta trupeasca, pana ii spurca inima si sufletul. La fel si ingerii sunt randuiti de la Dumnezeu, care sed langa om, si-l pazesc de laturile si mrejele vrajmasului. De te va indemna inima ziua si noaptea, zicand: scoala-te si te roaga lui Dumnezeu, atunci sa stii ca sfantul inger ai lui Dumnezeu care te pazeste, acela iti graieste tie: scoala-te si te roaga! Deci, de te vei scula tu si el se va scula si va sta la rugaciune impreuna eu tine, intarindu- te in nevointa si gonind de la tine duhul cel necurat care te insala si racneste ca un leu asupra ta. Iar de nu te vei scula, indata se va departa de la tine ingerul si atunci vei cadea in mainile vrajmasului. De vei lucra ceva de obste impreuna cu fratii, sa nu cumva sa te arati tu cum ca lucrezi mai mult decat altii; iar de te vei lauda, iti pierzi plata ta. Pazeste- te, fiule, de vorba multa, de vreme ce tacerea cu intelepciune este mai buna, iar vorba multa, macar de se intampla uneori de este si de folos, se amesteca in ea si cuvinte nefolositoare. Pazeste-te, fiule, in vorbele tale, sa nu te caiesti dupa ce ai vorbit, caci multi pentru vorba lor si-au pierdut cinstea, iar altii si viata. De vei avea un lucru ( rudocelie ) in chilia ta si va veni ceasul de rugaciune, sa nu cumva sa zici: sa mai las putin pana voi savarsi acest lucru, ci indata scoala-te, fiule si inchinandu-te lui Dumnezeu te roaga Lui cu osardie, ca sa-ti indrepteze Domnul viata, sa te pazeasca si sa te izbaveasca de toti vrajmasii vazuti si nevazuti si sa te invredniceasca Imparatiei Sale.