Zis-a un batran oarecare, invatandu-l pe ucenicul sau: fiule, de te vei lenevi a te scula noaptea la slujba utreniei, in acea zi nu se cade sa dai trupului tau mancare, caci scrie Apostolul, ca pe degeaba nu se cade a manca. Iarasi, zictlie, ca mireanul de va fura, este vinovat. Aceeasi vina o socoteste Dumnezeu fiecarui frate, care se va lenevi si nu se va scula la slujba bisericii, afara de boala, sau de o mare impiedicare. Insa si de la cel bolnav si ostenit asteapta Dumnezeu rugaciune duhovniceasca, caci aceasta poate sa o faca si cel bolnav si neputincios. De ai clevetit cumva pe vreun frate si te mustra cugetul tau, mergi cu smerenie la acel frate si te inchina pana la pamant, zicand: iarta-ma, frate, ca am gresit si te-am clevetit! Si de aici inainte pazeste-te si nu mai cleveti pe nimeni, caci clevetirea este moartea sufletului. De iti va aduce tie un frate vreun lucru, orice ar fi si ti-l va darui pentru dragostea frateasca si stiind ca acel frate este mai sarac si mai neputincios decat tine, atunci sileste-te si daruieste-i si tu lui ceva indoit mai mult decat ti-a daruit el tie. Iar de nu vei avea ce sa-i dai si sa-i rasplatesti, atunci inchina-i-te pana la pamant cu smerenie, zicand: iarta-ma pentru Dumnezeu, iubite frate, ca eu nu am ce sa-ti daruiesc! Domnul Dumnezeu sa-ti plateasca pentru dragostea ce-o arati catre mine. De vei citi sau vei auzi vietile sfintilor parinti, incepe si te nevoieste a face si a vietui si tu asa, chemandu-L pe Dumnezeu in ajutorul tau, ca sa te intareasca si sa-ti ajute si rabda fara slabire in lucrul ce vei incepe, laudand si multumind lui Dumnezeu. Iar de ai inceput si nu ai savarsit, atunci defaima-ti neputinta ta, ocaraste-ti cugetul tau si smereste-ti gandul, ca pe un rau, lenes si trandav; pururea neincetat mustra-ti sufletul pentru ca ce ai inceput si n-ai sfarsit. De ai gresit si ai facut pacat trupesc, nu te mai gandi dupa aceea la dansul, cum l-ai facut, caci gandind la dansul iarasi ti se aprinde trupul si ti se spurca sufletul. De-ti vei deosebi viata ta si iesind vei merge si te vei aseza in pustie, cand vei cunoaste ca te cerceteaza Domnul Dumnezeu, sa nu cumva sa te inseli, frate, sa te inalti cu inima zicand ca mare lucru faci ca sezi in pustie si pentru aceea te cerceteaza Dumnezeu, caci de te vei inalta si te vei lauda in inima ta, gandind acestea, atunci Dumnezeu iti va lua ajutorul sau si tu iti vei cunoaste neputinta. Ci, mai vartos, frate, cu smerenia inimii tale, zi asa in gandul tau: eu pentru slabiciunea, ticalosia si neputinta mea, sed aici, in aceasta pustie, iar Prea Bunul Dumnezeu pentru bunatatea Sa isi face cu mine nevrednicul mila Sa, ca sa nu slabesc, ci sa rabd. De vei da orice lucru, vreunui frate, pentru dragostea lui Hristos, iar mai pe urma iti va aduce vrajmasul cainta de aceasta in gandul tau, zicand: rau am facut ca m-am grabit de am dat acel lucru care imi trebuia foarte mult, sau ca acel lucru nu era de obrazul aceluia, sau prea mult i-am dat lui, tu, frate, nu asculta acel gand, caci este al vrajmasului, ci venindu-ti acel gand sa-i raspunzi asa: eu am dat imprumut acel lucru lui Hristos Insusi. Si asa, vrajmasul se va duce de la tine rusinat, iar tu vei lua plata mare de la Dumnezeul Hristos.