Zis-a un batran oarecare: calugarul care a gresit inaintea lui Dumnezeu, scarbindu-L pe Facatorul sau, si-i va veni oarecare umilinta si isi va cunoaste greseala si va voi sa se pocaiasca de pacatele sale, unuia ca acela i se cade sa se departeze de lume, sa se deosebeasca de alti frati, sa iasa si sa se aseze singur la un loc linistit, cu tacere, si asa umilindu-se si smerindit-se inaintea lui Dumnezeu, pururea sa-si planga pacatele sale, ziua si noaptea, curatindu-si mintea si inima de gandurile lumesti. Sa se pazeasea foarte mult, ca sa nu scarbeasca sau sa dosadeasca pe cineva, ci pe sine pururea sa se dosadeasca, sa se ocarasca, sa se mustre si sa se defaimeze, pentru ca a pacatuit scarbind pe Domnul Dumnezeu si Facatorul sau. Si asa, cu multa infranare a trupului si a patimilor, cu multa umilinta, plangere si lacrimi rugandu-L pe Dumnezeu, va dobandi mila si iertare.