Spunea un oarecare batran, avva Teodor, pustnicul cel mare, zicand: odata am mers cu oarecari frati in Kanop, care este ca la cincisprezece stadii departe de cetatea Alexandria, la parintele Teodor, pustnicul cel mare, care avea darul rabdarii. Si vorbind cu noi batranul si mult folosindu-ne, intre alte vorbe, ne-a spus si aceasta: era un frate care traia intr-o chiliuta, afara din cetatea Alexandria, in dosul zidului si acel frate avea darul lacrimilor. Odata, intr-o zi, in urma dorintei inimii sale, i-a venit umilinta si plangere mai mult decat altadata; iar el vazandu-se in atita umilinta si multime de lacrimi, zicea in sine, asa: cu adevarat, acesta este semnul ca se apropie ziua mortii mele. Si cand gandea aceasta, plangerea si lacrimile mai mult se adaugau. Iar daca el vedea asa adaugandu-se si inmultindu-se lacrimile si umilinta lui, iarasi zicea: cu adevarat, aproape este vremea iesirii mele. Si asa, in toate zilele plangea cu amar. Iar noi auzind si mult folosindu-ne de vorbele si povestirile acestui batran, l-am intrebat despre lacrimi, zicand: oare, parinte, ce este acest lucru, ca uneori vin umilinta si lacrimile singure, sau uneori prin multa osteneala abia vine omului o picatura de lacrima? Si raspunzand, ne-a zis noua batranul: fiilor, lacrimile sunt asemenea cu ploaia sau ninsoarea, iar calugarul este ca un lucrator gradinar sau vier, care cand vede ca vine ploaia, se cade sa lase toate celelalte lucruri ale sale si sa alerge si sa se nevoiasca, sa-si curateasca toate jgheaburile gradinii sau ale viei si sa nu lase sa curga paraiele ploii pe dinafara de gradina, ci sa se sileasca sa le indrepteze pe jgheaburile lui, in gradina sa, ca sa curga si sa adape toata gradina. Caci zic voua, fiilor, ca decat toate zilele anului, mai mult folos face o zi de ploaie care rasare, creste si inmulteste toate roadele gradinii. Asa sunt si lacrimile. Deci, cand simtim ca ne cerceteaza Dumnezeu si ne vine umilinta in inima, ni se cade sa lasam indata toate celelalte lucruri si treburi si cu toata osardia sa ne rugam lui Dumnezeu, caci nu stim, gasi-vom asa o alta zi, in care sa ne vina cercetarea lui Dumnezeu?