Un frate l-a intrebat pe unul din parinti, daca isi spurca cineva mintea cu gandurile cele spurcate. Si s-a pus intrebarea aceasta mai multora si unii ziceau ca se spurca, iar altii ca nu. Daca nu, nu putem sa ne mantuim cei prosti. Ci mai degraba aceasta este: sa nu faci cu trupul pacat. Iar fratele mergand la un batran iscusit, l-a intrebat si i-a raspuns batranul: dupa masura fiecaruia este intrebat fiecare. Deci, se ruga fratele, batranului, zicand: talcuieste-mi acest cuvant! Si i-a raspuns batranul: iata un vas poftit! Si au intrat doi frati, unul avand pofta mare, iar celalalt mai mica. Si de va zice gandul celui desavarsit: as vrea sa am acest vas si nu va zabovi in aceasta, ci o va taia de la sine, nu s- a spurcat, neajungand la masura mare. Iar de va pofti si va zabovi gandind si nu-si va scoate gandul, s-a spurcat pe sine.