Au mers candva cinci frati la Schit, la un batran sfant si a zis batranul celui dintai: ce lucrezi, frate? Iar el a raspuns: impletesc, avvo. Deci, i-a zis batranul: Dumnezeu sa-ti impleteasca cununa, frate! L-a intrebat pe al doilea: tu ce lucrezi? Iar el i-a raspuns: rogojini fac. l-a zis: Dumnezeu sa te intareasca, fiule! Apoi pe al treilea: tu ce lucrezi? Iar el i-a raspuns: ciure fac. Deci, i-a zis si aceluia: Dumnezeu sa te pazeasca, fiule! Celui de al patrulea: dar tu ce lucrezi? El a zis: eu sunt scriitor bun. Lui i-a raspuns batranul: tu stii! Zis-a si celui de al cincelea: ce lucrezi? Iar el a raspuns: sunt tesator. Deci, i-a zis batranul: nu-i cu folos! A zis pe urma batranul: cel ce impleteste de isi va pazi mintea ( adica de va avea trezvie ) cu Dumnezeu este si-si impleteste lui-si cununa. La rogojina trebuie virtute, fiindca este cu osteneala. Celui ce face ciure, ii trebuie paza, de vreme ce le vinde in sate. Iar scriitorul cel bun trebuie sa-si smereasca inima, caci lucreaza cu inaltarea mintii. Iar din tesatura panzei nu iese folosul ( sufletului ), pentru ca face negustorie. Cand va vedea cineva de departe pe cineva purtand cosnite, sau rogojini, sau ciure, va zice: iata, calugari sunt. Dar de va vedea pe cineva vanzand panza, va zice: iata, au venit negustorii! Caci acest mestesug este al mirenilor si calugarilor nu este de folos.