Acelasi parinte lucra rucodelie multa si lasa o mica parte pentru nevoia sa, iar cealaita o impartea lipsitilor. Dar fiind foamete, a trimis o maica pe fiii ei la dansul sa le dea cateva paini. Auzind aceasta batranul, a zis catre fiu: mai sunt si altii in oras sa le trebuie ca si voua? Iar el a raspuns: sunt multi. Si a inchis usa dupa el si lacrimand, a zis: mergi, fiule! Cel ce are purtarea de grija pentru toti, Acela sa faca si pentru voi. Deci, l-a intrebat un frate, zicandu-i: dar nu ti-a fost mila de l-ai lasat asa pe fiul tau? Batranul i-a raspuns: de nu se va nevoi omul pentru tot lucrul, plata nu va avea.