A zis unul din parinti despre smerita cugetare, o pilda, cum ca cedrii au zis trestiilor: cum voi, slabe si neputincioase fiind, nu va frangeti in vremea vijeliei, iar, noi atat de mari fiind, ne sfaramam? Uneori si din radacina suntem scosi. Si au raspuns trestiile: noi, cand vine vijelia si sufla vanturile, ne pplecam impreuna cu vanturile intr-o parte si in alta si pentru aceasta nu ne rupem. Iar voi, impotrivindu-va vanturilor, va primejduiti. Si a zis batranul: trebuie sa ne dam in laturi cand se intampla cuvant de ocara si sa dam loc maniei si sa nu ne impotrivim si sa cadem in necuviincioase ganduri, cuvinte si lucruri.