Un batran a trimis pe un calugaras ucenic al sau, la un frate care avea gradina cu pomi in Sinai, poftindu-l sa-i trimita putine poame. Alergand calugarasul, s-a inchinat dupa obicei zicand: parintele, batranul meu, m-a trimis poftindu-te, daca ai poame in livada, sa-i trimiti cateva. Fratele i-a raspuns: sunt, fiule, mergi in livada si ia-ti din care vrei si cate vei putea. Dupa ce si-a luat calugarasul poame, l-a intrebat pe frate, zicand: parinte, aici este mila lui Dumnezeu? Iar fratele auzind aceasta, a tacut si cautand la pamant, gandea si se minuna de acea intrebare. Dupa aceea i-a zis: ce ai zis, fiule, ce ai intrebat, ca nu am inteles? Zis-a lui calugarasul: am intrebat, parinte, este aici mila lui Dumnezeu? Iar fratele iarasi a tacut ca un ceas, gandind in sine, ce-i va raspunde si nestiind ce sa-i raspunda, a suspinat si a zis: Domnul Dumnezeu sa te ajute, fiule! Si asa a trimis pe calugaras cu poamele la batranul sau. Dupa ce a mers calugarasul, acel frate indata parasindu-si chilia si livada si luandu-si haina, a iesit in pustie, zicand in sine: de vreme ce nu am putut sa dau raspuns unui copil ce ma intreba, cand va sa ma intrebe Dumnezeu, ce voi face? Pentru aceea merg sa caut mila lui Dumnezeu.