Zis-a iarasi: de voiesti sa ai darul plangerii, iubeste saracia si smerenia si sa nu doresti a avea in chilia ta nici un lucru bun, caci cand va pofti sufletul tau ceva si nu va afla, ofteaza si se smereste si atunci il mangaie Dumnezeu, si ii daruieste umilinta. Cand va gusta sufletul din dulceata lui Dumnezeu, atunci uraste si haina pe care o poarta si insusi trupul sau. Iata, iti zie tie, fiule: de nu va uri omul trupul sau ca pe un vrajmas si potrivnic al sau, nefacand nici intr-un lucru placerea lui, nu va putea scapa de laturile vrajmasului. Caci latul diavolului asupra calugarilor si mai vartos asupra celor tineri este trupul nostru, precum ne invata avva Isaia, zicand: nu apuca pe altul de mana, nici sa scarpini trupul altui om, afara de marea boala, si aceasta cu frica, nici sa lasi a se atinge cineva de tine, nici sa te atingi de vreun trup strain, ci si la al tau cu frica uita-te. Sa nu zici cuiva: ia ceva de pe capul meu, sau de pe barba, sau din tiviturile hainelor tale. Sa nu dormi cu cineva la un loc in toata viata ta. Sa nu dai sarutare celui tanar, ce este fara barba, nici macar in biserica, nici vreunui strain ce va veni, nici sa sezi aproape de el, ca sa nu se atinga de tine! De vreme ce multi nebagand de seama lucrurile acestea, ca si cum ar fi mici si de nimic, au cazut din acestea in mari prapastii si au pierit. Fiindca tot lucrul bun sau rau, din lucrurile cele mici incepe apoi se face mare. Cel ce se pazeste, fiule, pazeste plangerea si umilinta, iar cel ce nu baga in seama acestea, fara de plangere este si fara lacrimi. Cel ce nu are acestea, nu are cu sine pe Dumnezeu care il apara si il pazeste.