• Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume:
• Pământenii şi fiii oamenilor, împreună bogatul şi săracul.
• Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
• Pleca-voi spre pildă urechea mea, tâlcui-voi în sunet de psaltire gândul meu.
• Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmaşilor mei?
• Ei se încred în puterea lor şi cu mulţimea bogăţiei lor se laudă.
• Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare,
• Că răscumpărarea sufletului e prea scumpă şi niciodată nu se va putea face,
• Ca să rămână cineva pe totdeauna viu şi să nu vadă niciodată moartea.
• Fiecare vede că înţelepţii mor, cum mor şi cei neînţelepţi şi nebunii, şi lasă altora bogăţia lor.
• Mormântul lor va fi casa lor în veac, locaşurile lor din neam în neam, deşi numit-au cu numele lor pământurile lor.
• Şi omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.
• Această cale le este sminteală lor şi celor ce vor găsi de bune spusele lor.
• Ca nişte oi în iad sunt puşi, moartea îi va paşte pe ei.
• Şi-i vor stăpâni pe ei cei drepţi şi ajutorul ce-l nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad.
• Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca.
• Să nu te temi când se îmbogăţeşte omul şi când se înmulţeşte slava casei lui.
• Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui.
• Chiar dacă sufletul lui se va binecuvânta în viaţa lui şi te va lăuda când îi vei face bine,
• Totuşi intra-va până la neamul părinţilor lui şi în veac nu va vedea lumină.
• Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.