• Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi ne-ai doborât; mâniatu-Te-ai şi Te-ai milostivit spre noi.
• Cutremurat-ai pământul şi l-ai tulburat pe el; vindecă sfărâmăturile lui, că s-a cutremurat.
• Arătat-ai poporului Tău asprime, adăpatu-ne-ai pe noi cu vinul umilinţei.
• Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la faţa arcului;
• Ca să se izbăvească cei iubiţi ai Tăi. Mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi.
• Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Său: “Bucura-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi valea Sucot o voi măsura.
• Al Meu este Galaadul şi al Meu este Manase şi Efraim, tăria capului Meu,
• Iuda împăratul Meu; Moab vasul nădejdii Mele.
• Spre Idumeea voi întinde încălţămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus”.
• Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui până la Idumeea?
• Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi Dumnezeule, cu oştirile noastre?
• Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoţi din necaz, că deşartă este izbăvirea de la om.
• Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi.