• Luaţi aminte, poporul meu, la legea mea, plecaţi urechile voastre spre graiurile gurii mele.
• Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru început,
• Câte am auzit şi am cunoscut şi câte părinţii noştri ne-au învăţat.
• Nu s-au ascuns de la fiii lor, din neam în neam,
• Vestind laudele Domnului şi puterile Lui şi minunile pe care le-a făcut.
• Şi a ridicat mărturie în Iacob şi lege a pus în Israel.
• Câte a poruncit părinţilor noştri ca să le arate pe ele fiilor lor, ca să le cunoască neamul ce va să vină,
• Fiii ce se vor naşte şi se vor ridica, şi le vor vesti fiilor lor,
• Ca să-şi pună în Dumnezeu nădejdea lor şi să nu uite binefacerile lui Dumnezeu şi poruncile Lui să le ţină,
• Ca să nu fie ca părinţii lor neam îndărătnic şi răzvrătit,
• Neam care nu şi-a îndreptat inima sa şi nu şi-a încredinţat lui Dumnezeu duhul său.
• Fiii lui Efraim, arcaşi înarmaţi, întors-au spatele, în zi de război.
• N-au păzit legământul lui Dumnezeu şi în legea Lui n-au v rut să umble.
• Şi au uitat facerile Lui de bine şi minunile Lui, pe care le-a arătat lor,
• Minunile pe care le-a făcut înaintea părinţilor lor, în pământul Egiptului, în câmpia Taneos.
• Despicat-a marea şi i-a trecut pe ei; stătut-au apele ca un zid;
• Povăţuitu-i-a pe ei cu nor ziua şi toată noaptea cu lumină de foc;
• Despicat-a piatră în pustie şi i-a adăpat pe ei cu bogăţie de apă.
• Scos-a apă din piatră şi au curs apele ca nişte râuri.
• Dar ei încă au greşit înaintea Lui, amărât-au pe Cel Preaînalt, în loc fără de apă.
• Şi au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare sufletelor lor.
• Şi au grăit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: “Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în pustiu?”
• – Pentru că a lovit piatra şi au curs ape şi pâraiele s-au umplut de apă.
• Oare, va putea da şi pâine, sau va putea întinde masă poporului Său?
• Pentru aceasta a auzit Domnul şi S-a mâniat şi foc s-a aprins peste Iacob şi mânie s-a suit peste Israel.
• Căci n-au crezut în Dumnezeu, nici n-au nădăjduit în izbăvirea Lui.
• Şi a poruncit norilor de deasupra şi uşile cerului le-a deschis
• Şi a plouat peste ei mană de mâncare şi pâine cerească le-a dat lor.
• Pâine îngerească a mâncat omul; bucate le-a trimis lor din destul.
• Poruncit-a El, din cer, vânt dinspre răsărit şi a adus cu puterea Lui vânt dinspre miazăzi.
• Şi a plouat peste ei ca pulberea cărnuri şi ca nisipul mării păsări zburătoare.
• Şi au căzut în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor lor.
• Şi au mâncat şi s-au săturat foarte şi pofta lor şi-au împlinit-o.
• Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau şi mâncarea le era încă în gura lor,
• Când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei şi a ucis pe cei sătui ai lor şi pe cei aleşi ai lui Israel i-a doborât.
• Cu toate acestea încă au mai păcătuit şi n-au crezut în minunile Lui.
• Şi s-au stins în deşertăciune zilele lor şi anii lor degrabă.
• Când îi ucidea pe ei, Îl căutau şi se întorceau şi reveneau la Dumnezeu.
• Şi şi-au adus aminte că Dumnezeu este ajutorul lor şi Dumnezeul Cel Preaînalt este izbăvitorul lor.
• Dar L-au înşelat pe El, cu gura lor şi cu limba lor L-au minţit.
• În inima lor n-au fost drepţi cu El, nici n-au crezut în legământul Lui.
• Iar El este îndurător, va curăţi păcatele şi nu-i va nimici.
• Îşi va întoarce de multe ori mânia Lui şi nu va aprinde toată urgia Lui.
• Şi-a adus aminte că trup sunt ei, suflare ce trece şi nu se mai întoarce.
• De câte ori L-au amărât în pustiu, L-au mâniat în pământ fără de apă?
• Şi s-au întors şi au ispitit pe Dumnezeu şi pe Sfântul lui Israel L-au întărâtat.
• Nu şi-au adus aminte de braţul Lui, de ziua în care i-a izbăvit pe ei din mâna asupritorului.
• Că a făcut în Egipt semnele Lui şi minunile Lui în câmpia Taneos:
• El a prefăcut în sânge râurile lor şi apele lor, ca să nu bea.
• El a trimis asupra lor tăuni şi i-a mâncat pe ei; şi broaşte şi i-a prăpădit pe ei.
• Dat-a stricăciunii rodul lor şi ostenelile lor, lăcustelor.
• Bătut-a cu grindină via lor şi duzii lor cu piatră.
• Dat-a grindinii dobitoacele lor şi averea lor focului.
• Trimis-a asupra lor urgia mâniei Lui; mânie, urgie şi necaz trimis-a prin îngeri nimicitori.
• Făcut-a cale mâniei Lui; n-a cruţat de moarte sufletele lor şi dobitoacele lor morţii le-a dat.
• Lovit-a pe toţi cei întâi-născuţi din Egipt, pârga ostenelilor lor, în locaşurile lui Ham.
• Ridicat-a ca pe nişte oi pe poporul Său şi i-ţa dus pe ei, ca pe o turmă, în pustiu.
• Povăţuitu-i-a pe ei cu nădejde şi nu s-au înfricoşat şi pe vrăjmaşii lor i-a acoperit marea.
• Dusu-i-a pe ei la hotarul sfinţeniei Lui, muntele pe care l-a dobândit dreapta Lui.
• Izgonit-a dinaintea lor neamuri şi le-a dat lor prin sorţi pământul de moştenire;
• Şi a aşezat în corturile lor seminţiile lui Israel.
• Dar ei au ispitit şi au amărât pe Dumnezeul Cel Preaînalt şi poruncile Lui nu le-au păzit.
• Şi s-au întors şi au călcat legământul ca şi părinţii lor, întorsu-s-au ca un arc strâmb.
• Şi L-au mâniat pe El cu înălţimile lor şi cu idolii lor L-au întărâtat pe El.
• Auzit-a Dumnezeu şi S-a mâniat şi a urgisit foarte pe Israel.
• A lepădat cortul Său din Şilo, locaşul Lui, în care a locuit printre oameni.
• Şi a robit tăria lor şi frumuseţea lor a dat-o în mâinile vrăjmaşului.
• Şi a dat sabiei pe poporul Său şi de moştenirea Lui n-a ţinut seama.
• Pe tinerii lor i-a mistuit focul şi fecioarele lor n-au fost înconjurate cu cinste.
• Preoţii lor de sabie au căzut şi văduvele lor nu vor plânge.
• Şi S-a deşteptat Domnul ca cel ce doarme, ca un viteaz ameţit de vin,
• Şi a lovit din spate pe vrăjmaşii Săi; ocară veşnică le-a dat lor.
• Şi a lepădat cortul lui Iosif şi seminţia lui Efraim n-a ales-o;
• Ci a ales seminţia lui Iuda, Muntele Sion, pe care l-a iubit.
• Şi a zidit locaşul Său cel sfânt, ca înălţimea cerului; pe pământ l-a întemeiat pe el în veac.
• Şi a ales pe David robul Său şi l-a luat pe el de la turmele oilor.
• De lângă oile ce nasc l-a luat pe el, ca să pască pe Iacob, poporul Său, şi pe Israel, moştenirea Sa.
• Şi i-a păscut pe ei întru nerăutatea inimii lui şi în priceperea mâinii lui i-a povăţuit pe ei.