• Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
• Veseli-mă-voi şi mă voi bucura de Tine; cânta-voi numele Tău, Preaînalte.
• Când se vor întoarce vrăjmaşii mei înapoi, slăbi-vor şi vor pieri de la faţa Ta!
• Că ai făcut judecata mea şi dreptatea mea; şezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate.
• Certat-ai neamurile şi au pierit nelegiuiţii; stins-ai numele lor în veac şi în veacul veacului.
• Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet.
• Iar Domnul rămâne în veac; gătit-a scaunul Lui de judecată
• Şi El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele.
• Şi a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri.
• Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne!
• Cântaţi Domnului, Celui ce locuieşte în Sion, vestiţi între neamuri faptele Lui.
• Că Cel ce răzbună sângele lor şi-a adus aminte. N-a uitat strigătul săracilor.
• Miluieşte-mă, Doamne! Vezi smerenia mea, de către vrăjmaşii mei, Cel ce mă înalţi din porţile morţii,
• Ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului; veseli-mă-voi de mântuirea Ta!
• Căzut-au neamurile în groapa pe care au făcut-o; în cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor.
• Se cunoaşte Domnul când face judecată! Întru faptele mâinilor lui s-a prins păcătosul.
• Să se întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu.
• Că nu până în sfârşit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri.
• Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta!
• Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sunt.
• Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz?
• Când se mândreşte necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le gândesc.
• Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strâmbătate, pe sine se binecuvintează.
• Întărâtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulţimea mâniei lui; nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui.
• Spurcate sunt căile lui în toată vremea; lepădate sunt judecăţile Tale de la faţa lui, peste toţi vrăjmaşii lui va stăpâni.
• Că a zis întru inima sa: Nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi.
• Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere.
• Stă la pândă în ascuns cu cei bogaţi ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc.
• Pândeşte din ascunziş, ca leul din culcuşul său; pândeşte ca să apuce pe sărac, pândeşte pe sărac ca să-l tragă la el.
• În lanţul lui îl va smeri; se va pleca şi va cădea asupra lui, când va stăpâni pe cei săraci.
• Că a zis în inima lui: “Uitat-a Dumnezeu! Întors-a faţa Lui, ca să nu vadă până în sfârşit!”
• Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit!
• Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Că a zis în inima lui: Domnul nu va cerceta!
• Vezi, pentru că Tu priveşti la necazuri şi la durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor.
• Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău, păcatul lui va fi căutat şi nu se va afla.
• Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului! Pieriţi neamuri din pământul Lui.
• Dorinţa săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta.
• Judecă pe sărac şi pe smerit, ca să nu se mai mândrească omul pe pământ.