Canon către Maica Domnului al Sfântului Marcu al Efesului

CANON către Maica Domnului\n\nde Sf. Marcu al Efesului\n\nCântarea I , glasul al V-lea, „Pe cal şi pe călăreţ…”\n\nPrea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.\n\nÎmi plec genunchii ţie, Stăpână, eu, ticălosul, şi al tău dumnezeiesc ajutor îl cer acum, dezleagă-mi durerea sufletului, împrăştie-mi norii neliniştii cu mijlocirile tale, ceea ce eşti mângâierea celor necăjiţi.\n\nPrea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.\n\nNăscătoare de Dumnezeu Fecioară, păzindu-mi neschimbată strălucirea sufletului de întinăciunile cele din patimile mele, fă-mă neclintit, Curată, prin lumina cea dumnezeiască, pe mine care curat te slăvesc pe tine.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nTu, Stăpână, ridicările cele împotriva noastră ale vrăjmaşilor biruindu-le cu puterea ta cea tare, dăruieşte turmei tale pace adâncă, ca ceea ce eşti casa dumnezeieştii păci.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.\n\nDumnezeu, cel ce a zidit îndeosebi inimile oamenilor, cunoscând durerile şi patimile sufletelor noastre, te-a dat pe tine, Curată, doctorie potrivită în bolile şi necazurile noastre.\n\nCântarea a III-a , „Cel ce ai înfipt pe nimic…”\n\nPrea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.\n\nPreacurată, ceea ce eşti lâna care a primit roua cea dumnezeiască, sufletul meu cel uscat de patimi şi de pârjolirea relelor stropeşte-l, Născătoare de Dumnezeu, cu cercetarea ta, ca ceea ce ai izvorât apa vieţii, pe Hristos Domnul.\n\nPrea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.\n\nCuvântul şi Domnul, Cel mai înainte nevăzut, S-a făcut văzut cu trupul prin tine, Fecioară, ca să ne mute pe noi, care ca pe o Născătoare de Dumnezeu te lăudăm, către slava cea nevăzută şi dumnezeiască şi către scopul cel veşnic.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nIzbăveşte-ne de întinăciunea patimilor făcătoare de stricăciune prin rugăciunile către Fiul tău, Curată; dă-ne să păşim curat pe cărările pocăinţei, care ne duc către veşnica odihnă, Mireasă a lui Dumnezeu.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.\n\nSe întrupează din cinstitele tale sângiuiri, Fecioară, Cel ce S-a făcut Om din îndurare; pe Acesta roagă-L ca pe Fiul tău, ceea ce eşti cu totul neprihănită, să mă învrednicească de Împărăţia cea de sus pe mine cel ce curat te slăvesc.\n\nCântarea a IV-a : „Înţelegând dumnezeiasca Ta venire…”\n\nPrea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.\n\nCa pe lumina ochiului păzeşte-mă cu acoperământul tău, Curată, rogu-mă; şi cu umbra aripilor tale împrejmuieşte-mă şi izbăveşte-mă şi mă mântuieşte de viclenia demonilor.\n\nPrea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.\n\nAdapă-mă cu băutura umilinţei, Născătoare de Dumnezeu, Marie, şi învredniceşte-mă a-ţi aduce lacrimi din inimă, care să-mi stingă văpaia ce mă aşteaptă.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nFrica de judecată şi hotărârea lui Dumnezeu mă stăpânesc cumplit; dar tu grăbeşte-te şi-mi fii alături în ziua cea dreaptă şi izbăveşte-mă, Marie, Mireasă a lui Dumnezeu.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.\n\nMaică a lui Dumnezeu, ca ceea ce ai născut pe Făcătorul tuturor făpturilor, tu ai îndrăzneală şi poţi toate; de aceea, izbăveşte de chinuire şi de toată năvălirea pe robii tăi.\n\nCântarea a V-a: „Cel ce Te îmbraci…”\n\nPrea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.\n\nPreacurată, curăţeşte-mi cu îndurarea ta cea curăţitoare sufletul cel întinat de patimi, iar inima întocmeşte-mi-o biserică a dumnezeiescului Duh.\n\nPrea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.\n\nFăcutu-s-a naşterea ta, ceea ce eşti de Dumnezeu cu har dăruită, îndreptare celor osândiţi, vindecare celor bolnavi, iar celor necăjiţi bucurie şi veselie.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nHristoase al meu, mântuieşte-mă pe mine cel singur de sine osândit şi neîndreptat cu mijlocirile Maicii tale, ca să slăvesc multa şi nemăsurata Ta împreună-pătimire.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.\n\nÎmprăştie norii necazurilor din sufletul meu, Curată, şi străluceşte-mi raze de bucurie, ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeaiască şi neînserată.\n\nCântarea a VI-a :\n\nPrea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.\n\nStăpâne, Cel ce m-ai plăsmuit din ţărână după chipul Tău şi m-ai învrednicit de înfierea Ta, Iubitorule de oameni, păzeşte-mă ca un Îndurat.\n\nPrea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.\n\nÎn nenumărate căderi m-am aflat de multe ori, Curată, prin necazurile din partea celor răi. Pentru aceasta, dăruieşte-mi milostivire şi izbăvire de cele ce aduc întristare.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nUmple pe robii tăi cu mijlocirile tale de slava cea dumnezeiască şi învredniceşte-i pe cântăreţii tăi de lumina cea negrăită, Stăpână, ceea ce eşti de Dumnezeu cu har dăruită.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.\n\nIzbăveşte-mă de osânda veşnică, Stăpână curată, şi învredniceşte-mă de bucuria cea dumnezeiască şi de desfătarea raiului cu rugăciunile tale.\n\nSEDELNA , glasul al V-lea: „Pe Cuvântul Cel împreună fără de început…”\n\nBucură-te scară a Domnului de Dumnezeu întărită, bucură-te punte dumnezeiască pe care a trecut Dumnezeu, bucură-te adăpost şi locaş al milei credincioşilor, care ne duci către Fiul tău şi Dumnezeu pe noi, care totdeauna alergăm către acoperământul tău, ca la un liman plin de linişte.\n\nCântarea a VII-a : „Cel preaînălţat…”\n\nPrea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.\n\nVino spre rugăciunile celor ce aleargă la tine acum şi du-le pe acestea Întru-tot- înduratului Dumnezeu şi împlineşte-le cererile, mult-cântată Marie.\n\nPrea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.\n\nRogu-mă, cinstită: scutură somnul trândăviei mele şi luminează-mi simţirile, dăruindu-mi priveghere şi pocăinţă vrednică.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nMilostiv fă-mi mie pe Cel lesne de plecat spre milostivire, Fecioară; înduplecă-L şi mântuieşte-mă pe mine cel ce cânt cu suflet zdrobit: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.\n\nMila ta nu se măsoară cu timpul, căci pururea te milostiveşti de robii tăi, Preacurată, şi dai celor ce cer harul tău cel nefurat.\n\nCântarea a VIII-a : „Ţie, Făcătorului a toate…”\n\nPrea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.\n\nCeea ce una eşti strălucită cu dumnezeiască slavă, ca una ce eşti Maică a Celui ce te-a slăvit pe tine, cere, Copilă, de la Cel Unul pururea slăvit să dobândesc şi eu dumnezeiasca slavă de sus.\n\nPrea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.\n\nToată aleasă, strălucită eşti, toată singură preacurată, cinstită şi neîntinată. Pentru aceasta strig ţie: Iubitoare de bine, Fecioară, curăţeşte-mă de toată întinăciunea cu rugăciunile tale.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nDăruieşte milostivire, Copilă, Născătoare de Dumnezeu, şi îndreptare vieţii celor ce aleargă la tine, ca fără încetare să te lăudăm, Fecioară, şi să te preaînălţăm întru toţi vecii.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.\n\nMijlocirea ta, Stăpână, întrece razele luminoase şi strălucitoare ale soarelui, întinzând tuturor razele minunilor şi risipind ceaţa patimilor şi a bolilor.\n\nSă lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi prea înălţându-L întru toţi vecii.\n\nIrmos: Ţie, Făcătorului a toate, în cuptor, tinerii, împletind horă a toată lumea, cântau: Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.\n\nCântarea a IX-a: „Isaia dănţuieşte…”\n\nPrea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.\n\nTulburaţi fiind de necazuri şi de mulţimea supărărilor întăreşte-ne cu dumnezeiasca ta mijlocire, Marie, Mireasă a lui Dumnezeu, pe piatra cea tare a răbdării şi a nădejdii tale, ca să te slăvim pe tine.\n\nPrea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.\n\nÎntrecut-a puterea mea, Curată, povara celor aducătoare de întristare şi spre adâncul cel mai de jos al necunoştinţei mă atrage; din care izbăveşte-mă, Stăpână, ca neîncetat să te măresc pe tine.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCăruţă purtătoare de lumină a lui Emanuel te-ai arătat, Curată Stăpână, luminând pe cei credincioşi; pentru care luminează-mi sufletul acoperit acum de întunericul trândăviei şi omorât de căderi.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.\n\nTu eşti apărătoarea sufletului meu în mijlocul răuvoitorilor, Curată preacinstită, căci întru tine mi-am aflat puterea şi cu tine mi-am îngrădit toate simţirile şi mintea; mântuieşte-mă, mântuieşte-mă, ca să te măresc pe tine cu dragoste.\n\nPodobnice , glasul al V-lea: „ Bucură-te, cămara…”\n\nBucură-te, porumbiţă înţelegătoare, care aduci încetarea potopului celui înţelegător şi speli întinăciunea păcatului singură Curată, curăţitoarea cea calda a lumii; nădejde neruşinată şi apărătoarea cea sigură a celor ce te cinstesc şi te laudă cu credinţă şi caută ajutorul tău cel dumnezeiesc; bucură-te auzire mult dorită puterilor celor de sus, bucură-te căderea demonilor, bucură-te îndreptarea oamenilor; bucură-te Maica lui Hristos, Carele dă lumii mare milă.\n\nBucură-te, rândunica cea purtătoare de lumină, care aduci primăvara din iarna cea înţelegătoare şi încetezi furtuna păcatului, singură cinstită; bucură-te acoperământule dumnezeiesc, bucură-te masă, care ai în tine pâinea cea cerească a vieţii, din care cei ce mănâncă nu se dau morţii, nici nu mor, ci trăiesc, Curată cu totul binecuvântată – după a zis Făcătorul firii, pe care şi pe noi, robii tăi, învredniceşte-ne a o purta Fecioară şi a dobândi nesfârşita şi nestricăcioasa fericire.\n\nBucură-te, Curată Maică Fecioară, viţeluşa cea neînvăţată şi neîntinată care ai născut pe viţelul cel tainic al lui Dumnezeu şi mieluşeaua cea curată şi cu totul fără prihană; căprioara care paşti în munţii cei înmiresmaţi şi ai stăpânire pururea peste crini, peste dumnezeieştile daruri şi peste desfătările Duhului; cerbul cel grabnic alergător care zdrobeşti şerpii cei înţelegători, alungându-i departe de robii tăi; bucură-te Maica lui Hristos, Carele dă lumii mare milă.\n\nÎncetează marea cea învăluită cu rele împotriva mea, ceea ce eşti de Dumnezeu slăvită, scăparea credincioşilor cea mai puternică decât toate, şi îndreptează-mă, curată, către limanul cel dumnezeiesc pe mine ticălosul şi cu totul nenorocitul tău rob, care m-am apropiat deja de prăpastia pierzării şi am ajuns pe stinghia disperării. Stăpână, nu mă trece cu vederea pe mine care rău mă primejduiesc şi care cu tot sufletul cer ajutorul tău cel grabnic, căci întru tine mi-am pus toată aşteptarea mea, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită.\n\nTradus din greceşte de Protos. Leontie Fusa, 20 iunie 2007, după Bogorodicina (Theotokarion) Sf. Nicodim Aghioritul, Canonul de Luni seara, Ekdhoseis. Vas. Rigopoulou, Tesalonic 2002, pp. 178 – 183)\n\nRUGĂCIUNE către Maica Domnului\n\nde Sf. Marcu al Efesului\n\nPlec genunchiul meu ţie, Stăpână, eu, ticălosul, şi cer acum dumnezeiescul tău ajutor. Dezleagă chinul sufletului, risipeşte norii deznădejdii cu rugăciunile tale, mângâierea celor întristaţi. Păstrând, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, strălucirea sufletului curată de întinăciunile patimilor, fă-mă pe mine, cel ce te slăvesc pe tine, luminat să privesc la lumina cea dumnezeiască, fără de prihană Fecioară.\n\nÎntorcând, cu puterea ta, Stăpână, atacurile, vrăjmaşilor cele asupra noastră, dăruieşte turmei tale pace adâncă, ceea ce eşti dătătoarea dumnezeieştii păci. Izbăveşte-ne pe noi de noroiul patimilor, cu rugăciunile tale către Fiul tău, Curată, dă să păşesc curat pe căile pocăinţei care duc, Mireasa lui Dumnezeu, la veşnica odihnă. Ca pe lumina ochilor păzeşte-mă cu acoperământul tău, rogu-mă Curată, şi la umbra aripilor tale ocroteşte-mă şi mă izbăveşte de răutatea demonilor şi mă mântuieşte. Cu băutura pocăinţei adapă-mă, Născătoare de Dumnezeu, Marie, şi învredniceşte-mă să aduc lacrimi din inimă stingătoare ale văpăii care mă aşteaptă. Frica judecăţii mă tiraniseşte şi hotărârea lui Dumnezeu, dar tu vino mai înainte şi stai lângă mine în ziua judecăţii şi mă izbăveşte, Marie, dumnezeiască Mireasă. Sufletul meu cel întinat de patimi, Preacurată, şi inima mea curăţeşte-le prin mila ta cea curăţitoare şi fă-le templu al dumnezeiescului Duh. Pe mine, cel neîndreptat şi cel singur mă osândesc, Hristoase al meu, mântuieşte-mă, cu rugăciunile Maicii Tale, ca să slăvesc multa şi nemăsurata Ta milă.\n\nRisipeşte, Curată, norii întristărilor din sufletul meu şi luminează-mă cu razele bucuriei, ceea ce ai născut lumina cea dumnezeiească şi neînserată. Cel ce din ţărână m-ai zidit, Stăpâne, după chipul Tău, şi m-ai învrednicit de înfierea Ta, Iubitorule de oameni, păzeşte-mă ca un îndurat. Aruncat sunt, Curată, în nemăsurate păcate şi în necazurile celor răi, unul după altul, pentru aceea, dăruieşte-mi mie iertare şi izbăveşte-mă din supărări. Izbăveşte-mă pe mine de osânda cea veşnică, Stăpână curată, şi învredniceşte-mă de bucuria cea dumnezeiască şi de desfătarea Raiului cu rugăciunile tale. Pleacă-te la rugăciunile celor ce aleargă acum la tine şi du-le pe acestea la Atotmilostivul Dumnezeu şi plineşte cererile, Marie mult lăudată. Scutură somnul lenevirii mele şi luminează, rogu-mă, Cuvioasă, simţirile mele, dând priveghere şi vrednică pocăinţă. Roagă-te, Fecioară, ca milostiv să-mi fie mie Cel uşor de împăcat şi să mă mântuiască pe mine cel ce cânt cu inima zdrobită: Dumnezeule, bine eşti cuvântat. Mila ta nu este mărginită de timp, căci pururea miluieşti, cu totul fără prihană, şi pe robii tăi şi împarţi celor ce cer harul tău cel nesfârşit. Ceea ce singură ai fost strălucită cu dumnezeiască slavă, fiind Maică a Celui ce te-a slăvit pe tine, roagă-L, Fecioară, pe Cel singur pururea slăvit să dobândesc şi eu slava cea de sus.\n\nDă iertare, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, şi îndreptare vieţii celor ce aleargă la tine ca neîncetat să te lăudăm pe tine, şi să te preaînălţăm întru toţi vecii. Mai presus decât razele luminoase şi strălucitoare ale soarelui, Stăpână, ajutorul tău, tinzând tuturor razele minunilor, risipeşte negura patimilor şi a bolilor. Întăreşte-ne pe noi, cei bătuţi de necazuri şi de mulţimea supărărilor, cu dumnezeiescul tău ajutor, Marie, Mireasa lui Dumnezeu, pe tăria răbdării şi pe piatra nădejdii tale, ca să te slăvim pe tine. Povara întristărlor covârşeşte, Fecioară fără de prihană, puterea mea şi mă trage în prăpastia fără fund a deznădejdii, de care izbăveşte-mă, ca neîncetat să te măresc pe tine. Căruţă purtătoare de lumină a lui Emanuil te-ai arătat, luminând pe credincioşi, Stăpână curată, pentru aceea luminează sufletul meu cel acoperit acum de întunericul trândăviei şi nimicit de păcate. Tu ai fost ocrotitoarea sufletului meu, Preacuvioasă, Curată, căci întru tine zdrobesc puterea duşmanilor, de tine mi-am atârnat toate simţurile şi mintea, mântuieşte-mă, mântuieşte-mă, ca să te măresc pe tine cu dor. Potoleşte marea chinurilor care împotriva mea se sălbăticeşte, de Dumnezeu slăvită, scăparea preaputernică a tuturor credincioşilor şi călăuzeşte, Curată, către dumnezeiescul ţărm pe ticălosul si nenorocitul robul tău care de iadul pierzaniei deja s-a apropiat şi a ajuns în laţul deznădejdii, Stăpână, nu mă trece cu vederea pe mine, cel ce rău mă primejduiesc şi caut din tot sufletul grabnicul tău ajutor, căci întru tine mi-am pus toată nădejdea mea, de Dumnezeu fericită.