Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Nicandru, Episcopul Mirelor şi Ermeu, preotul\n\nTroparul Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici Nicandru, Episcopul Mirelor şi Ermeu, preotul\n\nGlasul al 4-lea\n\nMucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 4-lea\n\nIrmos: Cetele israeliteneşti, cu picioare neudate trecând Marea Roşie şi în adâncul cel umed pe călăreţii vrăjmaşi voievozi văzându-i cufundaţi, cu bucurie au cântat: să cântăm Dumnezeului nostru că S-a preaslăvit.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPraznic cinstit al cinstiţilor luptători, pomenire sfinţită a sfinţilor mucenici săvârşind astăzi preasfinţită Biserica lui Hristos, cu cântări sfinţite se înfrumuseţează, lăudându-i pe dânşii.\n\nStih: Sfinte Sfinţite Mucenice Nicandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFiind uns şi cinstit cu ungerea preoţiei, Ierarhe Nicandru, prin credinţă o ai făcut mai cinstită cu vopselele sângiurilor tale, strigând cu veselie: să cântăm Dumnezeului nostru că S-a preaslăvit.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nTrecând calea muceniciei şi în aceasta aievea arătând veselia cea adevărată, v-aţi îmbogăţit cu harul minunilor şi cu dăruiri cereşti, mucenicilor, cu un glas strigând: să cântăm Dumnezeului nostru că S-a preaslăvit.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nHristos, Cel Nemărginit în sânurile Tatălui, Se cuprinde cu trupul în sânurile Maicii Sale, păzind-o pe dânsa după naştere cu adevărat Fecioară, mai presus de gând. Căruia cu un glas strigăm: să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Biserica cea stearpă a născut din păgâni şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit. Minunatului Dumnezeului nostru să-I strigăm: Sfânt eşti, Doamne.\n\nStih: Sfinte Sfinţite Mucenice Nicandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎntinzând mrejele cuvintelor, ai vânat, făcând minuni, pe cei din rătăcire, aducându-i pe ei dar de mult preţ Celui Ce a strălucit din Fecioară, Sfinte Nicandru.\n\nStih: Sfinte Sfinţite Mucenice Nicandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nViţă foarte bine roditoare te-ai făcut, din grădina lui Tit luminătorul critenilor, care ne aduce struguri cuvântători, din care ne izvorăşte nouă dulceaţă de mântuire, Sfinte Nicandru, Fericite.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nÎmpreună cu Sfântul Ermeu aţi ogorât cu plugul Crucii inimi înţelenite, înţelepţilor şi le-aţi făcut roditoare, Sfinte Nicandru, pentru aceea vă fericim.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nNici mintea îngerească nu poate tâlcui naşterea ta cea mai presus de minte, că ai zămislit în pântece, Preacurată, pe Cuvântul Minţii Celei Dintâi, Care a întărit toate cu cuvântul.\n\nIrmos: Biserica cea stearpă a născut din păgâni şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit. Minunatului Dumnezeului nostru să-I strigăm: Sfânt eşti, Doamne.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Cel ce șade întru slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe norul cel ușor a venit Iisus, cel cu totul dumnezeiesc, prin Preacurata Fecioară și a mântuit pe cei ce strigă: Slavă puterii Tale, Hristoase.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCăruţă v-aţi arătat Cuvântului, purtându-L pe Dânsul cu cugetul. Pentru aceea fiind legaţi de cai şi târâţi cu chinuri fără seamăn, nu v-aţi lepădat de El, nu v-aţi biruit, grăbindu-vă în chip vădit către Cărarea cea Cerească.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFiind închişi în temniţe şi legaţi cu lanţuri, aţi izbăvit cetatea şi poporul din legăturile rătăcirii şi i-aţi legat cu legătura dragostei, Celui Ce S-a legat trupeşte pentru noi din bunătatea Sa.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nFiind închişi mucenicii, slăveau pe Stăpânul împreună cu îngerii, cei pururea lăudaţi, hrănindu-se cu pâine cerească. Pentru aceea nu se îngrijeau de durerile trupului, fiind ei mai tari decât chinurile.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCel Ce şade pe Scaun Înalt şi Înfricoşător, făcându-Se Prunc, şade în braţele Maicii, îndreptând chipul cel căzut şi dăruind îndumnezeire celor din Adam.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Luminarea Ta, Doamne, trimite-ne-o nouă şi ne scoate din negura greşelilor, Bunule, pacea Ta dăruind-o nouă.\n\nStih: Sfinte Sfinţite Mucenice Nicandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nSpre luminarea credinţei ai povăţuit popoarele, care au părăsit întunericul nebuniei idoleşti şi s-au făcut fii ai luminii prin mijlocirea ta, Sfinte Nicandru.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nStrălucind cu luminile cele luminătoare ale Duhului, au trecut întunericul chinurilor fără stricăciune, risipind negura necredinţei, luminătorii cei slăviţi.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nUmplându-se Sfântul Tit de apele Sfântului Pavel, te adapă pe tine arătându-te râu care îneci pâraiele cele tulburi ale necredinţei, Sfinte Nicandru.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCeea ce ai născut pe Mielul şi Domnul cu Trup, Fecioară, Cort Neîntinat, Dumnezeiescule Chivot, Sfeşnic Cinstit, luminează sufletul meu.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: Strigat-a mai înainte, închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: din stricăciune mă scapă, Iisuse, Împărate al Puterilor.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAvând picioarele pironite cu piroane mucenicii s-au arătat următori patimilor Mântuitorului, Celui Ce S-a pironit pe Cruce şi a mântuit toată lumea din stricăciune.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nMarea de chinuri aţi trecut-o, mucenicilor, cu cârmuirea Sfântului Duh Cel Atotputernic, prealăudaţilor şi aţi ajuns către Limanul cel Dumnezeiesc, umplându-vă de mărire.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCa cel ce porţi numele biruinţei, ai biruit toată împotrivirea bărbaţilor celor ucigaşi, Sfinte Ierarhe Nicandru, pururea pomenite şi ai luat cununile măririi, stând înaintea lui Dumnezeu.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nAi şters Fecioară, ocara strămoaşei Eva, născând pe Cel Ce ne încununează pe noi cu binecuvântări şi ai prefăcut, Ceea ce eşti Bună, întristarea ei în bucurie.\n\nIrmos: Strigat-a mai înainte, închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: din stricăciune mă scapă, Iisuse, Împărate al Puterilor.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 4-lea\n\nPodobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...\n\nCu adevărat prin Dumnezeiasca ungere a preoţiei şi prin sângele cel cu adevărat sfinţit al muceniciei fiind străluciţi, măriţilor, v-aţi unit cu Cetele îngerilor celor netrupeşti, bucurându-vă. Pentru aceasta prăznuim cinstită pomenirea voastră, rugându-vă ca să se dea curăţire tuturor, cu rugăciunile voastre, sfinţilor.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: Irmos: Tinerii lui Avraam, oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.\n\nStih: Sfinte Sfinţite Mucenice Nicandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nTaina ta cea sfinţită vopsind-o, fericite, întru vopsele de sângiuri, ai făcut-o mai luminoasă, Sfinte Nicandru, strigând pururea: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nVorbind cu foc din dragostea cea fără îndoială către Ziditorul, nu aţi fost arşi, fericiţilor, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nVăpaia cuptorului care era gătită vouă spre pedepsire, aţi schimbat-o în rouă, cu Duhul Cel Ce lucrează toate, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPe Cuvântul, Cel Ce S-a Întrupat în chip de negrăit, ai născut, Preacurată Fecioară, Care izbăveşte din moarte pe cei ce strigă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.\n\nStih: Sfinte Sfinţite Mucenice Nicandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAi ajuns să fii cinstit ierarh nu cu sânge străin, ci cu sângele tău, intrând în Biserica cea de sus, Sfinte Nicandru şi cântând: Binecuvântaţi şi lăudaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.\n\nStih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎn scaunul preoţilor lăudând pe Domnul, Măritul Ermeu şi împodobindu-se cu sângele muceniciei, striga cu tărie: Binecuvântaţi şi lăudaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.\n\nCu sfinţenie săvârşind mai înainte cele sfinte, v-aţi arătat jertfe cinstite şi v-aţi adus spre miros de bună mireasmă Domnului, strigând: Binecuvântaţi şi lăudaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nUsucă noianul relelor mele, Ceea ce ai născut Noianul Milostivirii, pe Mântuitorul şi Domnul, Fecioară, Căruia strigăm: toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.\n\nSă lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.\n\nIrmos: Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Eva, prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus; iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta toţi te mărim.\n\nStih: Sfinte Sfinţite Mucenice Nicandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎntins fiind pe lemn cu tărie, înţelepte şi cu făclii fiind ars, ai primit rouă cerească prin mână îngerească, Mucenice Nicandru; iar pe cei ce ardeau i-ai dat morţii, cu rugăciunile tale cele purtătoare de viaţă.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nArătatu-v-aţi privelişte înfricoşătoare, fiind dezbrăcaţi, legaţi de cai şi preamult târâţi, v-aţi arătat sănătoşi; şi fiind daţi focului, v-aţi arătat nearşi, fiind păziţi cu Dumnezeiescul Duh, purtătorilor de lupte.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAstăzi Sfinţita Mitropolie a Mirelor prăznuieşte chemând toată cetatea la ospăţ, întru această pomenire a voastră, prealăudaţilor, în care aţi săvârşit sfinţită nevoinţa voastră, cu cuget viteaz.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nDeschisu-s-au vouă cerul şi îngerii la intrarea voastră au dat glas de bucurie, iar cetele cuvioşilor şi ale drepţilor s-au bucurat. Cu care împreună sălăşluindu-vă, aduceţi-vă aminte de toţi cei care vă pomenesc pe voi, Sfinţilor Sfinţiţilor Mucenici Nicandru şi Ermeu.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nLuminează-mă cu lumina ta, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, care ai născut Lumina Cea Neapropiată. Risipeşte norii sufletului meu şi te rog scoate-mă din întuneric şi mă învredniceşte de Dumnezeiasca mântuire, ca să te laud pe tine, Ceea ce eşti pururea Lăudată.\n\nIrmos: Eva, prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus; iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta toţi te mărim.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 3-lea\n\nPodobie: De Frumuseţea Fecioriei tale...\n\nPurtând numirea biruinţei, mucenice, ai biruit împotrivirea bărbaţilor celor fără de Dumnezeu şi închinăciunile lor le-ai stins, Sfinte Nicandru, având nevoitor împreună cu tine pe Măritul Ermeu şi dimpreună cu el ai răbdat toată chinuirea, fericite; şi acum moşteniţi odihna cea nemuritoare, rugându-vă să ne mântuim noi.\n\nSEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 3-lea\n\nPodobie: De Frumuseţea Fecioriei tale...\n\nToată viaţa mea a trecut în multă lenevire, Preacurată şi acum m-am apropiat de vremea ieşirii mele şi mă tem de vrăjmaşii mei. Să nu-mi răpească sufletul meu şi să mă trimită în adâncimea piericiunii. Ci, milostiveşte-te spre robul tău, Fecioară şi mă izbăveşte de osânda lor, Mireasă a lui Dumnezeu.\n\nSEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 3-lea\n\nPodobie: De Frumuseţea Fecioriei tale...\n\nMoarte de ocară, Îndurate, ai răbdat de bunăvoie prin Răstignire; pe Care văzându-Te Ceea ce Te-a născut, Hristoase, se rănea. Şi rupându-şi inima se tânguia ca o Maică. Cu ale cărei rugăciuni pentru milostivirea milei Tale, îndură-Te şi mântuieşte lumea, Cel Ce ai ridicat păcatul lumii.