Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Irina Hrisovalantou\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 6-lea\n\nPe cărarea rugăciunii ai alergat ca să îmbrățișezi pe Mirele Cel ceresc, și depărtându-te de toate legăturile cu lumea, te-ai adăpostit în mânăstirea lui Hrisovalant, păzindu-ne pe noi sub acoperământul rugăciunilor tale.\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Irina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!\n\nMâna Cea Nevăzută a Proniei te-a sfințit mireasa a lui Hristos, smulgându-te din mijlocul deșertăciunilor lumii, de care depărtează și gândul nostru, fericită Irina.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nFoarte s-au minunat cetele îngerești de sporirea ta duhovnicească întru smerenie și așezând cununa slavei pe capul tău, te povățuiau a urca scara rugăciunii, pe care întinde-ne-o și nouă, celor neputincioși.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nLa Tine alerg, Preafericită, ca la un liman binecuvântat al Vieții, căci din cursele ispitelor totdeauna scoți pe robii Tăi cu mâna Ta cea puternică, îndrumându-i către calea pocăinței.\n\nCântarea a 3-a\n\nMarele Părinte Ioanichie ți-a grăit ție lucruri minunate, căci aveai să strălucești în sfeșnicul mânăstirii lui Hrisovalant cu înțelepciunea, cu care luminează și gândurile noastre.\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Irina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!\n\nHaina monahală îmbrăcând Cuvioasă, te-ai dezbrăcat de acoperământul patimilor și asemenea îngerilor ai strălucit întru curăție; luminează și veșmântul sufletului nostru cu gânduri smerite.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nMie, celui ce zac necercetat în pământul ispitelor, întinde-mi mână de ajutor în războiul cel duhovnicesc; acoperă-mă cu veșmântul rugăciunii tale, mergând înțelegător cu pas lin împreună cu mine către Mirele Hristos.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPreacurată Fecioară, Rai înțelegător Te știm pe Tine, noi cei ce alergăm cu pas bucuros la puternică mijlocirea Ta. Inima mea, ce s-a făcut iad a toată stricăciunea patimilor, prefă-o iarăși în rai tainic plin de curgerile gândurilor cuvioase.\n\nSedealna\n\nGlasul al 4-lea\n\nÎn lumina cea negrăită desfătându-te neîncetat, te bucuri în slava Domnului; iar mormântul tău, precum o pajiște, veselește mulțimile credincioșilor, răspândind har spre vindecarea tuturor celor ce aleargă la tine cu credință. Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCând voi sta înaintea Ziditorului meu, în ziua Judecății Celui Atotdrept, atunci, Stăpână, rămâi de față și mă izbăvește de chinurile veșnice, ca să nu mă pogor în Iad, ci să mă mântuiesc cu apărarea Ta, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu.\n\nCântarea a 4-a\n\nDin tirania patimilor mă slobozește, Cuvioasă, ceea ce cu blândețea ai slujit tuturor, înecându-se întru mânie vrăjmașul mântuirii.\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Irina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!\n\nCu mărgăritarele lacrimilor tale ți-ai agonisit comoara mântuirii, iar acum nouă, celor lipsiți de lacrimile pocăinței, trimite-ne ploaia rugăciunii tale.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nÎmpărătese le socoteai pe maicile împreună slujitoare cu tine, punând Hristos pe capul tău cununa împărătească pentru mulțimea smereniei tale, cu care luminează și mintea mea înțelenită în gândurile slavei deșarte.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nMaica Luminii, în ceasul sfârșitului meu să-mi fii aproape, alungând întunericul asupririi diavolești și gătindumă mai înainte cu podoabele cele mântuitoare ale faptelor pocăinței.\n\nCântarea a 5-a\n\nVrăjmașul mântuirii a slobozit asupra ta negura gândurilor lumești, dar cu înțelepciune alergând pe calea mărturisirii, ai risipit vicleșugul lui, de care ne păzește și pe noi.\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Irina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!\n\nIcoana vieții Cuviosului Arsenie cel Mare contemplând, ai râvnit să urmezi nevoința lui cea îngerească și ți-ai logodit ție rugăciunea ca pe o mireasă vrednică de neîncetată contemplare. Curățește și ochii minții mele, ca să privesc eu spre frumusețile ce izvorăsc din rugăciunea cea împodobită cu smerenie.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nDin izvorul Cuvântului te-ai adăpat și mai mult te-ai aprins cu dorul Dumnezeirii, pe care arat-O Milostivă, nouă, celor ce pururea mâniem bunătatea Ei.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nIcoana Învierii întru tine strălucește cu putere, că deși ai trecut hotarul morții trupești, vie ești în mijlocul credincioșilor, luminând și povățuind pe toți către viața cea veșnică.\n\nCântarea a 6-a\n\nLa vrednicia de stareță ai fost chemată, dar cu multă smerenie ai primit cinstirea și ai slujit tuturor, socotindu-te mai mică între maici; pilda umilinței tale să plece la pământ gândurile noastre trufașe.\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Irina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!\n\nBolile trupești le-ai socotit binecuvântare spre întinerirea sufletului, dar nouă, celor neputincioși revarsă-ne mângâierea tămăduirilor sufletești și trupești spre mântuire.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nDarul vederii cu duhul ai cerut cu multă smerenie, din dragoste pentru maicile cele ce aveau trebuință de povățuitor încercat; trimite-ne nouă darul vederii fărădelegilor noastre spre smerire.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nLumea se bucură luând izbăvire prin rugăciunile Tale, Fecioară, și toți Te cinstim cu credință, întru Tine punându-ne toată nădejdea mântuirii noastre. Scoate-ne din stricăciunea patimilor și haina sufletului nostru dă-ne să o curățim cu lacrimile pocăinței.\n\nCondacul\n\nGlasul al 2-lea\n\nPodobie : Cu sângiurile tale…\n\nDe dragostea Mirelui Hristos arzând, ai alergat către Izvorul înțelepciunii Cel tăinuit în mânăstirea lui Hrisovalant și, adăpându-ți setea de îndumnezeire, te rogi acum ca să ne facem noi părtași mântuirii Cuvântului.\n\nIcos\n\nLepădând toată grija cea lumească, te-ai logodit lui Hristos și, prin post și rugăciune, te-ai făcut ca o văpaie de foc, Preacuvioasă Maică Irina, încât trupul ți se înălța, fața ți se lumina și îngerii te ocroteau când vorbeai cu Dumnezeu. De aceea, într-un glas, îți cântăm: Bucură-te, povățuitoarea înțeleaptă a monahilor; bucură-te, mângâierea celor ținuți în lanțurile neputințelor; bucurăte, grădina cea bineînmiresmată a virtuților; bucură-te, vas curat al Duhului Sfânt; bucură-te, bucuria celor ce te cinstesc cu dragoste.\n\nCântarea a 7-a\n\nPostul Mare ți s-a făcut ție desfătare duhovnicească, măcar că doar cu puține legume te hrăneai; patima lăcomiei alungă-o de la noi, fericită, adăpându-ne pe noi cu rugăciunea ta.\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Irina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!\n\nCu sfinte contemplații te-ai luminat, mintea ta petrecând în cămările cerești, iar noi, străini fiind de înălțimile duhovnicești, te rugăm numai să sădești în inimile noastre gândurile cele smerite.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nPe marea vieții călătorind, ai trecut neudată de valurile ispitelor, iar acum stinge focul patimilor noastre cu ploaia rugăciunilor tale.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nLauda fecioriei ești și podoaba lumii îngerești, povățuind și luminând pe toți pe calea mântuirii. De piatra rugăciunii Tale zdrobește pruncii gândurilor rele care tulbura inima mea și plânsul cel lin al pocăinței îmi dăruiește spre întoarcere din robia morții sufletești.\n\nCântarea a 8-a\n\nTulburarea minții mele oprește-o, îndreptându-mă la limanul liniștit al rugăciunii, ca să mă învrednicesc a așeza în hambarul inimii roadele cugetărilor smerite.\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Irina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!\n\nCu darul proorociei fiind luminată, ai vestit moartea prințului și a împăratului, iar acum vestește-ne și noua biruința asupra patimilor ce ne asupresc.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul...,\n\nFocul nu a putut stinge focul râvnei tale pentru rugăciune, iar acum roagă-te să ne izbăvim noi de focul cel veșnic prin neîncetată mijlocirea ta către Izvorul vieții.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nLeagă rănile sufletului meu, Preacurată, picurând peste ele untdelemnul milostivirii Tale și arată-mă mai râvnitor spre cele dumnezeiești. Surpă îndrăzneala vrăjmașilor nevăzuți și la limanul păcii mă povățuiește.\n\nSă lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.\n\nCatavasie: Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul întru toţi vecii.\n\nCântarea a 9-a\n\nNu te depărta de suspinurile inimilor noastre, fericită, ci veselia cea veșnică ne solește nouă, celor ce prin păcate ne-am agonisit numai tânguire.\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Irina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!\n\nPe rudenia cea nedreptățită ai izbăvit-o din moarte, iar acum cu rugăciunea ta izbăvește-ne pe noi de osândirea în focul cel veșnic în ceasul judecații noastre.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nTrei mere ți-a trimis Apostolul iubit al lui Hristos în cinstea Treimii, iar acum izbăvește-ne pe noi de întreitele valuri ale patimilor cu singură rugăciunea ta.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nBucurie Ție Arhanghelul Ți-a vestit și întristarea Evei a fost alungată, iar acum noi, cei aflați în mâhnire din pricina necazurilor, alergăm la mijlocirea Ta, dătătoare de bucurie.