Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Sinclitichia

Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Sinclitichia\n\nTropar Sfintei Cuvioase Sinclitichia\n\nGlasul al 8-lea\n\nÎntru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Sinclitichia, duhul tău.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 2-lea\n\nIrmos: Veniţi popoarelor să cântăm...\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDorind a încununa cu cântări pomenirea ta, ţie mă supun, eu cel lipsit de glas şi cu totul necurat; ci, dă-mi cuvânt de înţelepciune şi de curăţie, prin rugăciunile tale.\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nRidicându-ţi gândul către Dumnezeiasca Înălţime şi către noianul bunătăţilor şi cunoscând ce lucru sunt desfătările cele de sus, te-ai îndepărtat de toate cele ale tale.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nÎnălţându-ţi gândul către Dumnezeul Cel Preaînalt, trupul tău, care era ţintuit de cele pământeşti, prin postiri şi prin osteneli l-ai uşurat, dorind cununa cea strălucită.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nRămânând Ceea ce era, Cel Ce S-a Întrupat din pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, ne-a dăruit nouă celor născuţi din ţărână ceea ce eram mai înainte, izbăvindu-ne din greşeli.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine...\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nNicicum nu ţi-ai cruţat trupul de multele răni, silindu-l fără de încetare către durerile sihăstriei, întru care ispititorul era alungat.\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAlesu-ţi-ai, cuvioasă, calea cea strâmtă, mijlocitoare a Vieţii Celei Nestricăcioase şi Dumnezeieşti, defăimând pe cea largă; căci cu nimic nu este mai rău, pentru cel ce cu adevărat are minte.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nFloarea cea rumenă a feţei ai lepădat-o cu topirea şi cu nevoinţele înfrânării; şi aprinderea ochilor tăi ai stins-o cu mulţimea lacrimilor.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nÎntrupându-Se Cuvântul din tine, Preacurată şi vrând să spele trupul omenesc de întinăciune, ca un Chip al Curăţirii Celei fără de întinăciune este primit de ape.\n\nIrmosul\n\nÎntăritu-s-a inima mea în Domnul, înălţatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu şi s-a lărgit gura mea împotriva vrăjmaşilor mei.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Venit-ai din Fecioară...\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nTu, cea deosebită prin frumuseţea trupului, te-ai făcut multora pricină de privelişte nefericită. Pentru aceea plecând din viaţă te-ai făcut părtaşă Frumuseţii Celei Dumnezeieşti.\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa Iov ai răbdat pătimirea trupului; nu ai cunoscut mai înainte cuvânt de urmarea sfârşitului; ci, supunându-te vremii şi firii, te-ai mutat către Locaşul cel Dumnezeiesc.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nDepărtându-te de rudenii, de părinţi şi de avere, te-ai alăturat numai lui Hristos, Bogăţia Cea Nefurată şi Necheltuită, cu Care împreună te-ai arătat părtaşă măririi celei de sus.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nNaşterea ta a izbăvit pe Adam din stricăciunea care lucra asupra oamenilor; că şi zămislirea s-a făcut fără stricăciune şi mai presus de om; pentru aceea izbăveşte-mă, Fecioară, de stricăciunea răutăţilor.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Dătătorule de lumină...\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFăcutu-te-ai locaş Cuvântului, Celui Ce locuieşte în suflete curate, înţeleaptă; că tu, preamărită, ai luminat frumuseţea sufletului tău, cu multe osteneli sihăstreşti.\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nUcisu-ţi-ai trupul, cel rumenit de har firesc, prin multe osteneli şi ţi-ai luminat mai vârtos chipul sufletului, care străluceşte vesel, cu lumina faptelor bune.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nMateria trupului arzând-o tu cu dragostea cea către Hristos, a sufletului tău, acum cu adevărat te bucuri în chip netrupesc, împreună cu îngerii cei fără de trup, privind pe Dumnezeu.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCapul celor dreptcinstitori de Dumnezeu, Preacurată, Cel Ce S-a născut din pântecele tău cu adevărat fără de sămânţă, a zdrobit acum capetele vrăjmaşului, celui ascuns în ape.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: De adâncul greşelilor...\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nLuminându-te cu Raza Duhului, toată desfătarea poftelor trupeşti ai lepădat-o; că te-ai rănit cu dragostea de cele bune.\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAstăzi ţi-a strălucit pomenirea, mai luminat decât Luceafărul luminând întunericul sufletelor, ceea ce eşti podoaba călugărilor şi a sihaştrilor.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCinstea curăţiei ai păzit-o, poftind Cămara de mire cea nestricăcioasă; că te-ai aprins de dragostea lui Hristos, a Mirelui tău Cel Minunat.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCa să ne umplem noi de mărire a venit Domnul Slavei la omul cel fără de mărire. Că spălându-Se ca un Om, Fiul tău, Preacurată, a mărit pe oameni.\n\nIrmosul\n\nIona din pântecele iadului striga: scoate din stricăciune viaţa mea. Iar noi strigăm Ţie: Atotputernice, Mântuitorule miluieşte-ne pe noi.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: Porunca cea potrivnică...\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nRău socotind potrivnicul, gândea să slăbească tăria sufletului tău cu pătimiri. Dar te-a aflat ca pe un Iov răbdător şi înţelept; şi rănindu-se cu înţeleaptă răbdare a ostenelilor tale, a fost alungat.\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nSufletul tău cel înţelept, încărcat cu cele mai frumoase şi Dumnezeieşti poveri, a scăpat acum de întreitele valuri ale vieţii, la Limanul Cel Liniştit, unde este pregătită odihna multelor tale răbdări întru suferinţe.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nLumină ai adus în viaţa de obşte, povăţuind ca nimeni să nu-şi schimbe locul în care a ajuns. Că statornicia este solitoare de mare răsplată; şi cu adevărat nu te-ai lenevit a fi folositoare schimnicelor, cu cuvintele şi cu faptele.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nFirea apelor mă spală de păcate cu semnul naşterii tale, celei mai presus de cuvânt, Mireasă a lui Dumnezeu; căci Curăţirea lui Dumnezeu, Făcătorul de lumină, spală pe cei întinaţi cu multe greşeli, Fecioară.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce...\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nTu, fericită, ai dorit cu adevărat să ajungi în pământul celor blânzi, unde locuiesc în veci Cetele îngerilor, ale cuvioşilor şi ale fecioarelor, care laudă cu cântări pe Hristos în veci.\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu frumuseţea firii deosebindu-te de patimi, ai purtat grijă de suflet, ca să învingi prin înţelepciune patimile sufleteşti, cu chipul tău. Pentru aceasta stingând frumuseţea trupului ai aprins sufletul tău prin sihăstrie.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.\n\nDobândind gând priveghetor către Dumnezeu, cu râvna sufletului ai adormit în cele din urmă măiestriile înşelătorului, născocitor de rele; iar acum, prealăudată, fiind adormită, vieţuieşti în veci.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nVrând Fiul tău să nască din nou pe oameni, Preacurată, pentru dragostea cea desăvârşită, se grăbeşte ca un Om către Iordan, ca fără de întinăciune să Se boteze, cufundând în apă toată întinăciunea răutăţii.\n\nIrmosul\n\nSă lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.\n\nPe Împăratul Slavei, Cel Unul fără de început, pe Care Îl binecuvântează Puterile Cerului şi de Care se înfricoşează Cetele îngereşti, preoţi lăudaţi-L, popor preaînalţă-L întru toţi vecii.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nLuminându-te cu frumuseţile fecioriei, mărită, te-ai înfrumuseţat cu cununile vieţuirii sihăstreşti. Pentru aceasta, cu cunună îndoită, te încununează pe tine Mirele tău Cel Minunat, de a Cărui dragoste ai fost rănită.\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nNu te-a ruşinat, Sfântă Preacinstită Sinclitichia, nădejdea pe care o aveai în inima ta, pentru cele viitoare; că acum ai luat răsplătirile ostenelilor de la Mântuitorul Hristos; pentru că ai săvârşit tot felul de nevoinţe.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu putere şi întărire te-ai îmbrăcat în Hristos, cinstită şi ai smerit până la pământ fruntea celui ce a grăit nedreptăţi întru înălţime. Pentru aceea te-a împodobit pe tine cu cununa biruinţei, Iisus, Dătătorul de biruinţă.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPrin tine, Preacurată, a luat sfârşit căderea strămoşilor nemaiavând putere să meargă mai departe; căci prin Botezul Fiului tău s-a cufundat acum toată răutatea. Deci, pe tine, Ceea ce eşti Pricinuitoarea curăţiei, te cinstim.\n\nIrmosul\n\nPe Maica cea mai presus de fire şi pe Fecioara cea după fire, pe Singura Binecuvântată între femei, cu cântări noi credincioşii, după datorie, o mărim.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 5-lea\n\nPodobie: Pe Cuvântul Cel împreună...\n\nÎntrecând deprinderea răbdării ostenelilor schimniceşti, te desfătezi în ceruri de locaş deosebit şi te umpli de mai bună strălucire. Pe calea cea aspră bărbăteşte umblând, ai biruit cele de aici şi îngerilor te-ai asemănat; iar acum te împărtăşeşti de mărirea lor.