Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Varvara\n\nTroparul Sfintei Mari Muceniţe Varvara\n\nGlasul al 4-lea\n\nPe Sfânta Mare Muceniţă Varvara să o cin­stim; că a sfărâmat cursele vrăjmasului şi ca o vrăbioară s-a izbăvit dintr-însele, cu ajutorul Armei Crucii, Preacinstita.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 2-lea\n\nIrmos: Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea într-armată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel rău, Domnul Cel Preaslăvit, căci cu Slavă S-a preamărit.\n\nStih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nO, Preasfântă Treime Cinstită, mai presus de toate, Ceea Ce dai robilor Tăi darul cel mai presus de gând, insuflă în min­tea mea cea întunecată Raza Cea de Lumină Purtătoare, ca să laud pe Sfânta Muceniţă a Ta Varvara, cea pururea fericită.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nToată rânduiala cuvintelor de laudă este covârşită, cu ade­vărat, de mărirea mucenicilor Tăi, Iubitorule de oameni. Ci, primind lauda cea din credinţă şi după putere, trimite-ne nouă, Stăpâne, răsplătire îmbelşugată.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCa un trandafir preafrumos dintr-o rădăcină plină de spini odrăslind Mărita Varvara, a umplut Biserica lui Hristos de dulce mireasmă, roşindu-se prin sânge cu roşeala nevoinţei; pe care după vrednicie o fericim.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă prin venirea ta, întru care s-a întărit inima mea.\n\nStih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nRănită fiind de săgeata cea preadulce a dragostei Tale, ca a unui Mire, Stăpâne, purtătoarea de biruinţă Sfânta Muceniţă Var­vara a urât toată necredinţa părintească.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nNici farmecul desfătării, nici strălucirea frumuseţii şi a bo­găţiei, nici dulceţile tinereţii nu te-au amăgit pe tine, Mărită Varvara, ceea ce ai fost mireasă a lui Hristos, bună fecioară.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCătre luptele cele desăvârşite nici slăbiciunea femeiască, nici vârsta cea tânără nu te-au împiedicat; că s-au întărit, Hristoase, cu Puterea Ta cea nevăzută.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Domnul, Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul. Pentru aceasta, cântăm Ție: Slavă Puterii Tale, Doamne.\n\nStih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nNăscându-Te din Fecioară, ai dăruit tinerelor fecioare să surpe trufia celui viclean. Pentru aceasta strălucita birui­toare Muceniţă Varvara a batjocorit în­drăzneala aceluia.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu Crucea Ta ai stricat pu­terea morţii; pentru aceasta, Hristoase, Fecioara Varvara necruţându-şi trupul său, cu minte prea tare a răbdat vitejeşte rănile.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nAmăgită fiind strămoaşa mai înainte de meşteşugirile celui înşelător, alungată a fost din desfătarea Raiului; iar Sfânta Varvara batjocorindu-l pe acela, sălăş­luieşte acum în Cămara cea Cerească de nuntă.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni Te-ai făcut, Hristoase Dumnezeule, că prin Tine, Stăpâne, la Părintele Tău, Începătorul luminii, din noaptea necunoştinţei, aducere am aflat.\n\nStih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPoruncind să se lumineze baia cu trei ferestre, ai zugrăvit în chip tainic botezul, Sfânta Muceniţă Varvara, care este curăţirea cea purtătoare de lumină a sufletelor, prin Lumina Preasfintei Treimi.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nSfinta Varvara ferindu-se de nebu­nia cea cumplită a tatălui ei, muntele îndată despicându-se a primit-o; ca şi oarecând pe întâia Muceniţă Tecla, cea pururea mărită, prin minunea lui Hristos.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nSfânta Muceniţă Varvara cea prealăudată, aprinzându-se de râvna Adevăratului Dumnezeu, a scuipat în feţele cele spurcate ale idolilor celor mincinoşi, bătându-şi joc, fecioara, de stăpânitorul lumii.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: În adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.\n\nStih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPrecum ai făgăduit, Mân­tuitorule, ai dăruit înţelep­ciunea Dumnezeiască celor ce luptă pentru Tine, înaintea di­vanului judecătorilor celor ne­drepţi; de care şi Sfânta Varvara Muceniţa, s-a umplut.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nÎnşelăciunea celor fără de Dumnezeu ai vădit-o cu cuvân­tul, de Dumnezeu Înţelepţită, Varvara Preamărită; şi cu stă­ruinţa în fapte ai înspăimântat minţile tiranilor.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPurtătoarea de biruinţă, cea fără de prihană şi-a dat trupul să-i fie sfâşiat în chinuri îngrozitoare şi să fie strujit cu mănunchiuri de păr, pentru Hristos.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 4-lea\n\nPodobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...\n\nLui Hristos, Celui în Treime cu evlavie Lăudat, urmându-i tu, purtătoare de biruinţă, ai nimicit templele idolilor; şi luptând în mijlocul locului de pătimire, Sfântă Muceniţă Varvara, nu te-ai temut de ameninţările tiranilor, ceea ce ai avut îndrăznire băr­bătească, cu glas mare cântând pururea: cinstesc Preasfânta Treime, Dumnezeirea Cea Una.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui păgân, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos, Cel Ce bine este cuvântat şi Preaslăvit, a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri Roua Duhului.\n\nStih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nTiranul cel ce se semeţea să cuprindă pământul şi să piardă marea, zace ca o ju­cărie la picioarele Fecioarei Varvara; că pe acesta slăbindu-l Hristos, ea l-a legat ca pe o vrabie neputincioasă.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu bătăi de neîndurat chinuit fîindu-ţi tot trupul şi înroşit de curgerile de sânge şi coasta-ţi arsă fiind, ai răbdat, muceniţă prealăudată, dând mulţumită lui Hristos, Mărită Varvara.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nO, cruzimea cea fără de ome­nie şi fără de simţire a tiranilor şi preamulta lor nelegiuire! Că au tăiat cumplit cu sabia ca într-o măcelărie sânii muceniţei, care şi-a lipit mintea de Dătătorul de răsplată, Hristos.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: Cuptorul cel cu foc, oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumnezeiasca poruncă, pe caldei arzând şi răcorind pe credincioşi, care cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.\n\nStih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nArătatu-ţi-S-a Hristos în Lumină Neapropiată, ţie, celei ţinută în temniţă, Sfântă Varvara, îndemnându-te să îndrăzneşti, vindecându-ţi rănile şi bucurie dăruindu-ţi. Pentru aceasta te-ai într-aripat de dragostea Mirelui tău.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.\n\nÎnger luminat te-a îmbrăcat în haină luminoasă pe tine, care ţi-ai dăruit hainele tale la săraci pentru Hristos, Cinstită Muceniţă Varvara, purtându-te ca pe o mireasă; că ai dezbrăcat îm­preună cu haina şi patimile, muceniţă, primind schimbare Dumnezeiască.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nArătatu-s-a împlinită în chip lă­murit proorocia Ta, Hristoase; că tatăl dă la moarte pe fiu, ticălosul părinte al muceniţei Tale, făcându-se însuşi lucrător al înjunghierii. Pentru aceasta cu foc din cer a fost mistuit.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea Prealăudată, o slăvim.\n\nStih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nVrând să dobândeşti prin sabie sfârşit fericit mu­ceniciei tale, Sfântă Varvara, împreu­nă cu Sfânta Iuliana te-ai învrednicit cununilor, auzind Glas Dum­nezeiesc, care a împlinit rugăciunile tale.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nHristos plinind cererea ta, Muceniţă Varvara, purtătoare de biru­inţă, dă tămăduiri tuturor celor ce săvârşesc cu adevărat, cu credinţă pomenirea ta din fie­care an. Că minunile tale au co­vârşit nisipul mării, mărită muceniţă.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nUnindu-te acum cu Hristos, Mirele tău, Cel Ce domneşte peste toate şi strălucind de Slava Dumnezeieştii Lumini în Cereştile Cămări, Sfântă Varvara, cauţi spre cântăreţii tăi, scăpându-i de patimi şi aducându-i la Dumnezeul Cel Viu.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 3-lea\n\nPodobie: De frumuseţea Fecioriei...\n\nCu prilejul chinuirii tale pe toţi i-ai înspăimântat; că ai răb­dat bătăi de la tirani, legături, chinuri şi temniţă, Sfântă Varvara Preafericită. Pentru aceasta şi cunună din ceruri ai primit de la Dumnezeu, pe Care L-ai iubit cu totul şi ai alergat la Dânsul. Acela ţi-a dat ţie să izvorâşti şi tămăduiri oamenilor, muceniţă.\n\nSEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul 1\n\nPodobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...\n\nMinunea cea Uimitoare a zămislirii şi chipul cel negrăit al naşterii, întru tine, s-au făcut cunoscute, Curată, pururea Fecioară. Mintea mi se înfricoşează şi cugetul mi se înspăi­mântă de mărirea ta, ce se în­tinde asupra tuturor, spre mân­tuirea sufletelor noastre.\n\nSEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul 1\n\nPodobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...\n\nLângă Crucea Domnului stând şi plângând, ca o Maică Bună, Curata striga: vai mie, Fiul meu! Vai mie, Lumina ochi­lor mei! Cum ai fost întins pe cruce, Tu, Care Dumnezeieşte ai întins cerul ca un cort şi scoţi din mare izvoare de ape, cu Porunca Ta?