Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Tatiana, diaconiţa\n\nTroparul Sfintei Muceniţe Tatiana, diaconiţa\n\nGlasul al 4-lea\n\nMieluşeaua Ta, Iisuse, Tatiana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 2-lea\n\nIrmos: Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a eliberat din robia egiptenilor; că S-a Preaslăvit.\n\nStih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFiind înfrumuseţată cu lumini muceniceşti, stai înaintea Preacuratului tău Mire, mucenită, cerând să fie izbăviţi de greşelile pierzătoare de suflet cei ce te laudă pe tine.\n\nStih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nNicidecum nu ai băgat în seamă, mucenită, avuţia cea stricăcioasă, căutând cu osârdie în ceruri pe cea nestricăcioasă, care rămâne de-a pururea şi bucurându-te ai răbdat chinurile mucenicilor.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nSpre chinuri, spre dureri şi spre bătăi de multe feluri ai venit, fără de temere, mucenită, că ai avut întru ajutor harul Mântuitorului, care te-a întărit.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCeea ce ai născut Izvorul nepătimirii, tămăduieşte-mă pe mine, cel ce sunt rănit de patimi şi din focul cel veşnic mă smulge, Ceea ce Singură eşti de Dumnezeu Dăruită cu har, Fecioară.\n\nCatavasie: Fundul adâncului l-a descoperit şi pe uscat pe ai Săi i-a trecut, întru acelaşi acoperind pe potrivnici, Domnul, Cel Tare întru războaie, că S-a preaslăvit.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.\n\nStih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFurtuna chinurilor împresurându-te, nu a putut clătina turnul inimii tale, prealăudată, că era întărit de piatra dragostei lui Hristos, către Care strigai: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.\n\nStih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCel Ce a purtat neputinţa oamenilor a întraripat neputinţa ta, cu Puterea Sa. Pentru aceasta ai trântit la pământ, mucenită, pe diavol, ca pe un neputincios, strigând cu credinţă: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nUscat-ai râurile nelegiuirii cu nevoinţele sângiurilor tale, fericită. Iar acum te îndulceşti de râul desfătării şi locuieşti în Lumina Cea Neînserată, strigând: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nZămislirea şi naşterea ta sunt mai presus de cuvânt. Că ai născut pe Cel Ce a făcut veacurile cu cuvântul, care a izbăvit din înşelăciune marginile lumii, Fecioară Nenuntită; pe care roagă-L, totdeauna, ca să ne mântuim noi.\n\nCatavasie: Domnul, Cel Ce dă cârmuitorilor noştri tărie şi înalţă fruntea unşilor Săi, S-a născut din Fecioară şi vine către Botez. Deci credincioşii să-I strigăm: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept, afară de Tine, Doamne.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Te laud pe Tine, că am auzit, Doamne, glas și m-am înspăimântat; că ai venit până la mine, căutându-mă pe mine, cel rătăcit. Pentru aceea, preaslăvesc multă pogorârea Ta cea către mine, Multmilostive.\n\nStih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFrumoasă statornicie sufle­tească având Sfinta Muceniţă Tatiana şi frumuseţea dreptei cinstiri de Dumnezeu, încă şi strălucind în chip minunat de lumina muceniciei, îşi dobândeşte, ca prieten, pe Mirele Cel Curat.\n\nStih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPe nelegiuiţii cei ce îţi sfâşiau obrazul cu ghiare de fier, în chip nevăzut îi chinuiau îngerii cereşti, trimişi fiind de Dumnezeu, spre ajutorul tău, muceniţă, care s-au minunat de răbdarea ta.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nPropovăduind pe Hristos după Lege, ai biruit pe cei fărădelege şi te-ai adus Lui jertfă fără prihană, bine primită şi preadesăvârşită, strigând: pe Tine iubindu-te, Mântuitorule, mă jertfesc.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCătre liman liniştit îndreptează-mă, Dumnezeiască Mireasă Preasfântă, că furtuna şi valul păcatului mă viscolesc, aţâţat cumplit de vânturile duhurilor cele viclene, care mă necăjesc.\n\nCatavasie: Auzitu-s-a, Doamne, Glasul Tău, Care ai zis: glasul celui ce strigă în pustiu, când ai tunat peste ape multe, mărturisind Fiului Tău,cu totul fiind de faţă, iar prin Duhul a strigat: Tu eşti Hristos, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Luminarea celor ce zac în întuneric, Mântuirea celor deznădăjduiţi, Hristoase Mântuitorul meu, către Tine alerg, Împăratul păcii; luminează-mă cu Strălucirea Ta, că alt dumnezeu afară de Tine nu ştiu.\n\nStih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFrica de Dumnezeu primind-o în pântecele cugetului tău, ai născut minunat duh de mărturisire mântuitoare şi de mucenicie, ceea ce eşti cu cuget viteaz şi te lupţi cu putere şi biruieşti puterile celor potrivnici.\n\nStih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCeea ce s-a unit cu Tine, prin Nepătimire, urmând cu credincioşie Cinstitei şi Fericitei Tale Patimi, Dătătorule de viaţă, Hristoase, rabdă de bunăvoie să i se taie mădularele, strigând: alt dumnezeu, afară de Tine, nu ştiu.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nPlină de bucurie fiind, reverşi raze strălucitoare de lumină, din făclia Duhului Sfânt şi luminezi inimile credincioşilor, risipind întunericul păcatului, muceniţă a lui Hristos, purtătoare de biruinţă, preacinstită.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nNorule cel Luminos al Soarelui, luminează-mi mie lumina care să mă elibereze de întunericul păcatelor mele. Dă-mi mână de ajutor mie, celui ce sunt căzut în noroiul păcatelor; ridică-mă de unde zac, că tu Singură ai pricinuit îndreptarea lui Adam cel căzut.\n\nCatavasie: Iisus, Începătorul vieţii, vine să dezlege osânda lui Adam celui întâi zidit; iar curăţire, ca Unui Dumnezeu, netrebuindu-I, pe cel căzut îl curăţeşte în Iordan, întru care omorând vrajba, dăruieşte pacea, care covârşeşte toată mintea.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: Întru adâncul păcatelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.\n\nStih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCând a cunoscut cinstita muceniţă că ai fost întins pe Lemn, Hristoase, a răbdat spânzurarea şi sfâşierea trupului, pentru dragostea Ta, Atotputernice.\n\nStih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nSălbaticele fiare s-au ruşinat de tine, când te luptai bărbăteşte înaintea mulţimilor adunate, ca altădată Sfânta Tecla, întâia muceniţă, a cărei râvnă ai avut-o, pururea fericită.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nVenind lângă tine îngerii cereşti, în mijlocul temniţei, te-au acoperit de lumină, uşurându-te de dureri şi mărindu-te ca pe o mieluşea a lui Dumnezeu.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nDin toate neamurile te-a ales pe tine, Podoaba lui Iacob, pe care te-a iubit Făcătorul, Preacurată şi din tine răsărind, S-a arătat.\n\nCatavasie: Glasul Cuvântului, sfeşnicul Luminii, luceafărul mergă­tor înaintea Soarelui, în pustiu strigă tuturor popoarelor: pocăiţi-vă şi mai înainte vă curăţiţi; că de faţă stă Hristos, izbăvind lumea din stricăciune.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 4-lea\n\nPodobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...\n\nLuminat-ai strălucit întru pătimirea ta, răbdătoare de chinuri, ceea ce te-ai înroşit în sângiurile tale şi ca o frumoasă porumbiţă, către cer ai zburat, Sfântă Muceniţă Tatiana. Roagă-te deci pentru cei ce pururea te cinstesc pe tine.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de Lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a întins cinstitorilor de Dum­nezeu tineri, Roua Duhului; Cel Ce este Binecuvântat şi Preamărit.\n\nStih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCeea ce eşti nebiruită, cu bărbăţie ai îndurat preacumplita tăiere a sânilor; iar cu foc din cer ai ars, muceniţă, pe cei ce nu voiau să se închine lui Dumnezeu; pe Care toată făptura slăvindu-L, Îl laudă.\n\nStih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPurtând în inimă Dumnezeiescul Foc al dragostei Tale, Hristoase, cea prealăudată, de focul cel asemenea cu dânsa rob nu s-a temut, asemănându-se la bărbăţie şi la virtute cu tinerii de odinioară.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nSălbăticia fiarelor s-a supus ţie şi de gurile largi deschise ale leilor ai scăpat nevătămată, mărindu-te pe tine Dumnezeu, pe Care L-ai slăvit împlinind Patimile Lui în trupul tău, prealăudată.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCeea ce ai născut nouă Viaţa Cea în Ipostas, Care pe moarte cu moartea în chip vădit a pierdut-o, omoară patimile trupului nostru, ale celor ce te cinstim pe tine cu credinţă curată, ca pe Născătoarea de Dumnezeu cea Preamărită.\n\nCatavasie: Pe tinerii cei binecredincioşi, care au intrat în cuptorul cel cu foc, suflând Duhul Cel Răcoritor şi pogorârea Dum­nezeiescului înger, nevătămaţi i-a păzit. Pentru aceea, în văpaie răcoriţi fiind, cu mulţumire cântau: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a pogorât în cuptorul cel de foc, la tinerii iudei şi văpaia în rouă a prefăcut-o, lăudaţi-L făpturile ca pe Domnul şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.\n\nStih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎmpodobită fiind cu fapte bune, te-ai înfrumuseţat cu frumuseţile muceniciei şi te-ai logodit cu Mirele Cel mai Frumos decât toţi oamenii, strălucind cu frumuseţea nemuririi, Sfântă Tatiana, de Dumnezeu insuflată.\n\nStih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎmpreună cu liturghisitorii cei fără de trup, ai preamărit în închisoare pe Făcătorul, strălucind cu Mărirea Dumnezeieştii Străluciri şi rămânând neapropiată de toţi cei ce erau ţinuţi de întunericul înşelăciunii.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi Sfântul Duh, Domnul.\n\nZdrobirea mădularelor tale a slăbit meşteşugurile vrăjmaşului; şi scurgerea sângiurilor a uscat pâraiele cele cumplite ale necredinţei, arătându-se nouă noian de minuni, preafericită.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nIzbăveşte-ne şi te milostiveşte spre noi, Ceea ce ai născut mai presus de cuvânt pe Milostivul Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ridicând de la noi arsurile cugetelor şi zăduful patimilor, cu rugăciunile tale, Curată Maică Fecioară.\n\nSă lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.\n\nCatavasie: Taină Minunată a arătat cuptorul Babilonului, care a izvorât rouă. Că în valurile sale vrea să primească Iordanul pe Focul Cel Netrupesc şi îngăduie pe Ziditorul, Cel Ce Se botează cu Trupul, pe Care Îl binecuvintează popoarele şi Îlpreaînalţă întru toţi vecii.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, Care cu nespusă înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam, cel cumplit căzut prin mâncarea pierzării, Întrupându-Se în chip de negrăit din Sfânta Fecioară, pentru noi credincioşii, cu un gând întru cântări Îl slăvim.\n\nStih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDupă chinurile cele mai multe, cumplitul judecător te-a supus pe tine, muceniţă, la osânda sabiei; iar urcarea ta la cer Cetele îngereşti au întâmpinat-o cu loviri din palme. Şi Hristos te-a încununat cu dreapta cea Atotputernică pe tine, ca pe una ce te-ai luptat după Lege.\n\nStih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎmpreună cu cetele cele prealuminate ale mucenicilor te-ai sălăşluit, apropiindu-te şi mai vădit de Dumnezeu; şi priveşti cele ce văd îngerii. Iar ca o fecioară, mireasă, locuieşti în Cămara Mirelui tău, curată, rugându-te să se mântuiască cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nIzvor pecetluit şi grădină închisă, podoabă cinstită şi sfinţită, mireasă a lui Hristos nestricată, jertfă şi prinos, mieluşea şi frumoasă porumbiţă a Stăpânului tuturor, te propovăduim, pe tine, Sfântă Muceniţă Tatiana.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCeea ce primeşti glasurile celor ce cu căldură cer ajutor de la tine, care eşti Singura Scăpare a credincioşilor, izbăveşte, Stăpână, milostiveşte-te şi păzeşte de pagubă şi de toată asuprirea neamurilor pe cei ce cu dragoste şi cu credinţă pururea te măresc.\n\nCatavasie: Nu izbuteşte nici o limbă a te lăuda după vrednicie, ci se întunecă şi mintea cea mai presus de lume să cânte ţie, de Dumnezeu Născătoare. Însă, fiind Bună, primeşte credinţa; că ştii râvna noastră cea Dumnezeiască; că tu creştinilor eşti Ocrotitoare, pe tine te mărim.\n\nSEDELNA\n\nGlasul 1\n\nPodobie: Mormântul Tău...\n\nPe urmele Iubitului tău urmând, Cinstită Muceniţă Tatiana, cu osârdie ai râvnit morţii Aceluia şi Patimii celei Curate. Pentru aceasta ai dobândit Cămara cea Cerească, purtând cunună nestricată, după vrednicie şi mărire nepieritoare.\n\nSEDELNA Praznicului Botezului Domnului\n\nGlasul 1\n\nPodobie: Mormântul Tău...\n\nPloaia Cea Mare vine către râul Iordan, vrând să Se boteze cu Trupul, către Care Dumneze­iescul Înaintemergător, înspăimântându-se, zicea: cum Te voi boteza pe Tine, Cel ce nu ai nicidecum întinăciune? Cum voi întinde dreapta mea spre creştetul de care tremură toate?