Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfântul Cuvios Andronic şi către Sfânta Cuvioasă Atanasia\n\nTroparul Sfântului Cuvios Andronic\n\nGlasul 1\n\nLocuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Andronic. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.\n\nTroparul Sfintei Cuvioase Atanasia\n\nGlasul al 8-lea\n\nÎntru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Atanasia, duhul tău.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 8-lea\n\nIrmos: Pe Faraon cel ce se purta în căruţă l-a afundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel cel ce fugea, mergătorul cel pedestru, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Andronic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCurăţindu-se sufletul, Pă­rinte Andronic, cu virtu­ţile cele alese şi înfierbântându-te cu focul Dumnezeieştii dragoste, te-ai lepădat de înfierbântările trupului; că aveai totdeauna Dumnezeiasca rouă de sus, care te răcorea.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Andronic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPlecându-te Poruncii Stăpâ­nului, ca odinioară Patriarhul Avraam, ai părăsit pământul tău şi n-ai ţinut seamă de rude şi de femeie; te-ai îndepărtat şi de avuţie, părinte şi în pustie sin­gur ai locuit, fericite.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nPorunca Domnului ai împli­nit, vânzându-ţi tot şi împăr­ţind săracilor; pentru aceasta ai aflat mărgăritarul cel de mult preţ şi luându-l, te-ai îmbogăţit cu mari bogăţii prin izvorârea mirurilor.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nSe zideşte voind în pântecele tău Ziditorul lui Adam; şi Cel Ce poartă toate în palmă se poar­tă în braţele tale, Născătoare de Dumnezeu; o, Taină Înfricoşă­toare, că Prunc S-a arătat Dom­nul tuturor veacurilor.\n\nCatavasia: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împără­tesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Cel Ce ai întărit Cerurile cu pricepere şi ai întemeiat pământul peste ape, întăreşte-mă pe piatra Bisericii, Hristoase, că nu este sfânt afară de Tine, Unule Iubitorule de oameni.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Andronic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nIzgonitu-s-a Adam din Eden, prin sfatul Evei; iar tu, as­cultând de soţia ta, înţelepte, ai câştigat Raiul, bucurându-te împreună cu dânsa totdeauna, Sfinte Preafericite Andronic.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Andronic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCuvântul, Cel Ce tainic şi înţelepţeşte rânduieşte toate şi Care îndreptează pe oameni către mântuire, mută pe cei do­riţi de la pământ către cer, arătându-ne nouă cale dreaptă prin doi copii ai voştri.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nNeluând în seamă dragostea cea pieritoare şi stricăcioasă şi lăsând-o celor de pe pământ, v-aţi legat cu dragostea Duhului, fericiţilor; pentru aceea, acum locuiţi în Locaşurile drepţilor.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCea mai Aleasă decât Heru­vimii şi Serafimii, Ceea ce a născut pe Dumnezeu în chip de netâlcuit şi blestemul cel ome­nesc l-a schimbat în Binecuvân­tare, să se cinstească totdeauna cu laude; că Aceasta este Nădejdea noastră.\n\nCatavasia: Pe ai tăi cântăreţi, Născă­toare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, în Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învrednicindu-i.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Andronic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nSudorile ostenelilor tale, cele ce au curs de pe trupul tău, Preasfinţite Andronic, s-au prefăcut în mirosul mirului.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Andronic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa un finic cu ramurile înal­te, părinte, ai înflorit în pustietăţi şi cu durerile ostenelilor tale te-ai făcut rod plăcut lui Dumnezeu.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu curgerile lacrimilor ai rourat pământul pustiului şi cu ostenelile pustniciei ai arătat sufletul tău roditor.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nNedeşertând Domnul Sânurile Părinteşti, S-a Sălăşluit în Prea­curat pântecele tău Fecioară şi toată lumea a înnoit-o.\n\nCatavasie: Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc al Întrupării Tale, celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Mânecând strigăm Ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru; afară de Tine pe altul nu ştim.\n\nStih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nSă lăudăm, toţi credincio­şii, cu cântări pe Sfântul Andronic şi să mărim pe Sfânta Atanasia soţia lui.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Andronic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nN-ai dat nicidecum, precum este scris, ochilor tăi somn, nici genelor tale dormitare, Sfinte Părinte Andronic.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nPreamăritu-te-a Domnul pe tine cu miruri, fericite, primind ostenelile tale ca pe o jertfă cu ade­vărat bine primită.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPe Unul din Treime minunat L-ai născut, Fecioară şi cu lap­te ai hrănit pe Cel Ce hrăneşte firea omenească.\n\nCatavasia: Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lu­mina ca şi cu o haină, Mult Milostive, Hristoase, Dumnezeul nostru.\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Atanasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nNicidecum slăbiciunea firii n-a slăbit voirea pe care ai avut-o, o, cuvioasă, către ne-voinţele ostenelilor.\n\nStih: Sfântă Cuvioasă Atanasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nSchimbându-ţi haina, ţi-ai ascuns firea cea adevărată; pen­tru aceasta ai săvârşit calea cea nebănuită a mântuirii.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCunoscutu-ţi-ai soţul mer­gând pe cale, cu care ai şi mers împreună negrăind nimic către dânsul.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nGlasul graiurilor Arhanghelului Gavriil aducem ţie, Fecioară, strigând: Bucură-te! Domnul este cu tine!\n\nCatavasie: Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce s-a născut dintr-Însa.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Andronic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPe cel ce se lăuda odinioară peste măsură, că va cu­prinde lumea, pe începătorul răutăţii, ca pe o pasăre l-ai sur­pat, împlatoşându-te cu Pu­terea Duhului şi cu toată într-armarea Crucii.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Andronic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPurtând Crucea pe umerii tăi, ai urmat Domnului cu tot sufle­tul şi ai câştigat Mărirea Lui cea Dumnezeiască ca un împlinitor al Poruncilor Lui, Sfinte Cuvioase Andronic.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nDarul mirurilor arată în­drăzneala ta, părinte, cea către Domnul; că urmezi vărsării apelor, ce se varsă totdeauna spre mântuirea credincioşilor.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCa să îndumnezeiască firea mea, Cel cu totul Desăvârşit Se face Prunc în chip de negrăit; şi din tine, Preacurată, Se naşte Cel Ce a făcut toate cu cuvântul, cuprinzându-le şi întărindu-le.\n\nCatavasia: N-au slujit făpturii cuge­tătorii de Dumnezeu, ci numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat!\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă Oştile îngereşti, lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Andronic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu curgerile lacrimilor adăpând ţarina sufletu­lui tău, ai secerat bogată răsplătire de a face minuni.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Andronic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFiindu-mi sufletul rănit de păcate, mă rog să-l tămăduieşti cu doctoria ta cea Dum­nezeiască, slugă credincioasă a Domnului.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.\n\nPe Preasfânta Treime, Care este mai presus de toată stăpâ­nirea, credincioşii să O lăudăm cu bună credinţă, pe Ceea Ce toate le-a făcut din ce n-a fost.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nProorocul Daniel te-a văzut pe tine mai înainte Munte, Fecioară, din care fără de mână s-a tăiat Piatra, care a sfărâmat capiştile idolilor.\n\nSă lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.\n\nCatavasie: Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Cu adevărat te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu noi cei mântuiţi prin tine, Fecioară Curată, împreună cu Cetele cele fără de trup, mărindu-te pe tine.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Andronic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nMutatu-te-ai cu bucurie dintru aceste vremelni­ce timpuri către cele de sus şi sălăşluindu-te dimpreună cu Sfinţii Pă­rinţi ai noştri, adu-ţi aminte, Sfinte Preacuvioase Părinte Andronic, de cei ce te cinstesc pe tine totdeauna.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Andronic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nIzvorăşti harul cel nedeşertat al mirurilor şi tuturor celor ce aleargă la tine cu credinţa, le dai tămăduire bolilor, Sfinte Părinte Andronic.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nPrimeşte-mi lauda, o, pere­che a cuvioşilor şi-mi dă răs­plătire rugăciunea ta cea către Dumnezeu, izbăvindu-mă de greşeli.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPântecele tău l-a însemnat odinioară cuptorul, care n-a ars pe cei trei tineri, Fecioară Curată; primind şi tu fărăde ardere Focul Dumnezeirii.\n\nCatavasie: Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nJugul Domnului cel uşor din tot sufletul pe umeri luând, Lui ai urmat, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Cuvioase Andronic şi valurile în­fruntând, în pustietăţi ai alergat, fericite, unde călătoria pustni­ciei fără prihană ai săvârşit-o părinte, apropiindu-te de Dum­nezeu. Pentru aceasta, strigăm către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.\n\nSEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nCa Una care eşti Mireasă cu totul fără de prihană a Făcătoru­lui, ca o Maică a Mântuitoru­lui, care nu ştii de bărbat; ca Una care eşti Locaş Mântuitorului cu totul fără prihană, pe mine, cel ce sunt locaş de ruşine fărădelegii şi batjocură demo­nilor, grăbeşte de mă scapă de lucrarea lor cea rea, făcându-mă locaş luminat prin virtute, Cu­rată, Ceea ce eşti de Lumină Primitoare; alungă-mi negura pa­timilor şi de Împărtăşirea cea de sus şi de Lumina Cea Neînse­rată, mă învredniceşte, cu ru­găciunile tale.