Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul\n\nTroparul Sfântului Cuvios Daniil Stâlpnicul\n\nGlasul 1\n\nStâlp al răbdării ai fost râv­nind strămoşilor, cuvioase: Dreptului Iov întru patimi, Sfântului Iosif întru ispite; şi în trup viaţa celor fără de trup având, Sfinte Preacuvioase Daniil, părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufle­tele noastre.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 8-lea\n\nIrmos: Să cântăm Domnului, Cel Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nVrând să laud cu cântări po­menirea ta, Fericite Daniil, trimite-mi din cer rază purtătoa­re de lumină.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa un soare mare ai răsărit, părinte, marginilor lumii, lumi­nând adunările credincioşilor, cu făclia faptelor bune.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nSupunându-te, părinte, Legi­lor Stăpânului, ţi-ai ucis trupul cu înfrânarea şi l-ai supus pe el duhului.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCu totul Om S-a arătat, ră­mânând şi după Întrupare ceea ce a fost, Domnul, Cel Ce S-a născut din tine Neschimbat, Născătoare de Dumnezeu.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra Crugu­lui Ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi Întărirea credincioşilor, Unule Iubitorule de oameni.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu toiagul cumpătării despicând marea patimilor, ai trecut neînecat, părinte şi ai ajuns la muntele nepătimirii celei adevărate şi te-ai unit cu Dumnezeu, prin curăţia cugetului.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nSuindu-te la înălţimea fapte­lor bune, te-ai făcut cunoscut lumii stând înălţat pe stâlp şi cu strălucirea minunilor celor ui­mitoare ai luminat pe cei ce alergau la tine cu credinţă.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nPe piatra cunoştinţei de Dum­nezeu fiind întărit, te-ai arătat netulburat la toate măiestriile demonilor; şi ridicându-ţi de pe pământ trupul tău pe stâlp, ţi-ai într-aripat sufletul spre cele cereşti.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nIzbăveşte-mă, Stăpână, de împresurarea patimilor şi biruieşte pe vrăjmaşii mei ce se luptă cu mine acum şi mă în­tăreşte pe piatra voinţei lui Dumnezeu. Luminează-mi su­fletul meu, Ceea ce eşti Poarta Dumnezeieştii Lumini.\n\nIrmos: Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra Crugu­lui Ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi Întărirea credincioşilor, Unule Iubitorule de oameni.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu eşti Puterea mea; Tu, Dumnezeul meu, Tu, Bucuria mea; Cel Ce n-ai părăsit Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, împreună cu Proorocul Avacum strig Ţie: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa pe un soare luminos, pă­rinte pururea pomenite, ai vă­zut strălucind pe stâlp pe robul lui Dumnezeu Simeon şi cu Dumnezeieştile Străluciri care izvorau de la el, Dumnezeieşte te-ai luminat, Sfinte Preacuvioase Daniil şi ai mers pe urmele lui.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nBiruit-ai taberele demonilor cu arma credinţei şi cu izvoa­rele rugăciunilor ai înecat-o, în­lăturând răutatea lor pe care o făceau celor ce înotau pe mare; şi ai mântuit pe cei ce cântau cu credinţă lui Hristos: Slavă Pu­terii Tale, Iubitorule de oameni.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nUrcându-te pe stâlp, prea­fericite, ai stat în picioare tot timpul nopţilor ca şi cum ai fi fost fără de trup, având smerit ochiul sufletului şi ca o oglindă curată primind Lumina Duhu­lui şi arătările cele Dumneze­ieşti cu cuget curat.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nLegile firii s-au înnoit întru tine, Preacurată, că ai născut pe Cuvântul, Dătătorul de Lege, cu adevărat mai presus de pri­cină şi de cuvânt, Care a izbăvit din robia trupului neamul ome­nesc, al celor ce cântă cu cre­dinţă: Slavă Puterii Tale, Iubi­torule de oameni.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin, pe mine ticălosul? Ci, Te rog mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa să dobândeşti Mărirea cea Nemuritoare, părinte, ţi-ai omorât poftele trupului şi por­nirile patimilor le-ai înfrânat, cu ostenelile înfrânării şi te-ai arătat râu de minuni şi izvor de tămăduiri, pururea fericite.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPe când erai în rugăciune, fe­ricite, ai văzut pe Minunatul Si­meon, împreună cu doi îngeri, care ţi-a arătat ţie, părinte, ca­lea pe care a umblat pe pământ, strigând: vino şi stai lângă mine, înălţându-te către Dumnezeu prin har.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nLuminându-te, părinte, cu Raza Cea Neînserată a Dumnezeieştii Străluciri, ai alungat întu­nericul demonilor şi negura pa­timilor şi te-ai arătat stâlp luminos şi scară, care cu adevă­rat duce către Dumnezeu pe cei credincioşi.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nNăscând pe Stăpânul, te-ai arătat mai presus decât Puteri­le cele de sus şi ai îndumnezeit firea oamenilor tu, Ceea ce Sin­gură eşti Prealăudată. Pentru aceasta credincioşii te mărim pe tine, Născătoare de Dum­nezeu Fecioară.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: Curăţeşte-mă, Mântuito­rule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă rog, ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat şi m-ai auzit, Dumnezeul mân­tuirii mele.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nLuminându-se gândul tău cu apropierea de Dum­nezeu, părinte, a rămas necu­prins de focul poftelor şi al al­tor patimi şi mai presus de îmboldirile trupului.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nUmplându-ţi-se sufletul de apele cele făcătoare de viaţă ale harismelor Duhului, de Dum­nezeu înţelepţite, prealăudate, ai izvorât râuri de tămăduiri, care usucă pâraiele patimilor.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPe tine te-am câştigat Ocroti­toare şi Zid de apărare toţi cre­dincioşii, care pururea ne primejduim în mijlocul adâncului răutăţilor şi în valurile supără­rilor Născătoare de Dumnezeu, care Singură eşti Adăpostul oamenilor.\n\nIrmos: Curăţeşte-mă, Mântuito­rule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă rog, ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat şi m-ai auzit, Dumnezeul mân­tuirii mele.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Ca o pârgă a firii...\n\nSuindu-te pe stâlp, fericite, ai luminat lumea cu sfintele tale fapte şi ca o stea mult strălucitoare, ai depărtat, părinte, în­tunericul înşelăciunii. Pentru aceasta te rugăm pe tine, luminează şi acum, în inimile robi­lor tăi, lumina cea neapusă a cunoştinţei.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: Tinerii evrei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecu­vântat eşti Doamne Dumnezeule în veci!\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCetele îngerilor s-au mirat de starea ta, preafericite, purtătorule de Dumnezeu; că în trup fiind ai luat petrecerea acelora, strigând: Dumnezeule, bine eşti cu­vântat!\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nStrălucind cu înălţimea vie­ţuirii celei fără de materie şi cu lumina proorociei, ne-ai strălu­cit raze de tămăduiri nouă, ce­lor ce cu cucernicie te cinstim, Sfinte Daniil, făcătorule de minuni.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nRisipeşte negura patimilor mele, preafericite, cu strălucirea rugăciunii tale şi mă îndreptează către cărările vieţii, pe mine, care strig: Binecuvân­tat eşti Doamne Dumnezeule în veci.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nMilostivă fii mie, Fecioară şi mă tămăduieşte cu doctoria ru­găciunii tale, pe mine cel rănit cu sabia păcatului, care strig ţie: Binecuvântat este Rodul pântecelui tău.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: De şapte ori chinuitorul haldeilor nebuneşte a ars cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar pe aceştia văzându-i mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului au strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDorirea cea mai de pe urmă ai atins şi culmea bunătăţilor, părinte, purtătorule de Dumnezeu, înălţându-te pe aripile faptelor bune şi împreună cu cei fără de trup strigi, Sfinte Preacuvioase Părinte Daniil: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L pe Hristos în veci.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nVădit întărindu-te Puterea lui Dumnezeu, te-a făcut să rabzi greutatea gerului, arşiţa soarelui, rănile pline de putre­ziciune ale trupului şi răutatea viermilor care ieşeau din aces­tea, strigând: preoţi binecuvân­taţi-L, popoare preaînălţaţi-L pe Hristos în veci.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.\n\nCa un nou Iov te-ai arătat, Sfinte Daniil, vrednicule de laudă şi fiind cuprins de mulţimea suparărilor şi a necazurilor, ai urmat pilda de blândeţe a Proorocului David, simplitatea Sfântului Iacov şi cumpătarea Dreptului Iosif, strigând Stăpânului: preoţi binecuvân­taţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCei ce te socotim pe tine, Preasfântă Stăpână, Născă­toare de Dumnezeu, cuvintelor tale urmând, Prealăudată, te fericim acum, că ne-ai născut nouă pe Fericitul Dumnezeu, pe Care lăudându-L în două firi şi în­tr-un Ipostas, strigăm: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăuda-ţi-L, popoare preaînălţaţi-L în­tru toţi vecii.\n\nSă lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.\n\nIrmos: De şapte ori chinuitorul haldeilor nebuneşte a ars cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar pe aceştia văzându-i mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului au strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat: că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceasta, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile Cetelor îngereşti şi oamenii, te mărim.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nIată, mutându-te şi călătoria săvârşind, deschisu-s-au ţie, părinte, porţile cerurilor şi Cetele îngerilor te-au primit; iar Dătătorul de cunună, Hristos, te-a încununat pe tine cu mărirea dreptăţii. Pe Care lăudân­du-L credincioşii, Îl mărim.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎnflorit-ai, părinte, în livada nevoinţei, ca un crin al câmpu­lui; ridicatu-te-ai ca un chipa­ros la înălţimea desăvârşirii şi grăind ca în psalmi, ca un măs­lin mult roditor te-ai arătat, veselind cu untdelemnul osteneli­lor tale feţele şi inimile noastre.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nStâlp înfipt pe temelia fapte­lor bune, turn nemişcat, izvor de minuni, liman de adăpost, comoară de vindecări şi locaş al Duhului te-a cunoscut pe tine lu­mea. Pentru aceasta săvârşeşte astăzi pomenirea ta, Sfinte Preacuvioase Daniil.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nRăsăritu-ne-a nouă, astăzi, Dumnezeiasca ta pomenire, cu­vioase, mai strălucitoare decât soarele, luminând inimile cre­dincioşilor cu lumina dreptăţii şi alungând întunericul patimi­lor celor pierzătoare de suflet; pe care cu cucernicie săvâr­şind-o, pe tine te lăudăm.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nMântuitorule, Cel Ce Te-ai născut şi ai păzit Nestricată după naştere pe Ceea ce Te-a născut când vei şedea să judeci faptele mele, trece cu vederea nelegiuirile şi păcatele mele, ca un Dumnezeu fără de păcat, Milostiv şi Iubitor de oameni!\n\nIrmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat: că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceasta, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile Cetelor îngereşti şi oamenii, te mărim.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nCu înfrânarea, cu ostenelile şi cu rugăciunile împodobindu-ţi sufletul, cu Dumnezeiască cuviinţă, te-ai făcut părtaş în­gerilor, fericite şi ai luat har de minuni cu adevărat, spre a vindeca bolile celor ce te cin­stesc cu dreaptă credinţă. Pentru aceas­ta alungi şi mulţimea demoni­lor şi dai tămăduiri oamenilor, Preafericite Daniil, vrednicule de laudă. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.\n\nSEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nVeniţi toţi credincioşii să mă­rim cu laude pe Împărăteasa, Maica Ziditorului tuturor şi lăudând-o, să strigăm: Fecioară cu totul Lăudată, Ceea ce eşti Pricina Bucuriei, izbăveşte pe cei ce te cinstesc şi acoperă-i cu rugăciunile tale; că ai îndrăz­neală, ca o Maică a lui Dum­nezeu, a te îndura şi a da tămăduire de boli. Pentru aceasta strigăm ţie: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să dăruiască ier­tare de păcate robilor tăi, celor ce se închină, după vrednicie, Preacuratei tale naşteri.\n\nSEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nVăzând Patima cea de pe Cruce a Fiului şi Dumnezeului tău, Preacurată, sfâşiindu-ţi-se cele dinlăuntru, strigai cu amar, tânguindu-te, Preacinstită: cu adevărat, înfricoşător lucru este că de voie Te-ai lăsat răstignit, Stăpâne şi ai primit moarte tru­pească. Pentru aceasta laud, Mântuitorule, voirea Ta cea tainică şi negrăită, că ai venit să mântuieşti zidirea Ta cea ră­tăcită. Ci, scoală-Te acum şi um­ple de veselie inima mea şi nu mă lăsa pe mine singură, să mă cufund în întristare, Cuvinte.