Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare (2)\n\nTroparul Sfântului Cuvios Eftimie cel Mare\n\nGlasul al 4-lea\n\nVeseleşte-te pustiu care nu rodeai, bucură-te ceea ce nu aveai durere; că bărbatul doririlor Duhului ţi-a înmulţit ţie fii, sădindu-i cu dreapta cinstire de Dumnezeu şi hrănindu-i cu înfrânarea, spre împlinirea faptelor bune. Cu ale cărui rugăciuni, Hristoase Dumne­zeule, mântuieşte sufletele noastre.\n\nCântarea l\n\nGlasul al 8-lea\n\nIrmos: Pe Faraon cel ce se purta în căruţă l-a afundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel cel ce fugea, mergătorul cel pedestru, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu rugăciunile şi cu cererile tale rugând cu umilinţă pe Dumnezeu, risipeşte întunecatul nor al întristării mele, preafericite, cel ce eşti plin de veselie şi de bucurie şi te găseşti înaintea Împăratului tuturor.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa un alt Samuel, dat de Dumnezeu şi făgăduit mai înainte de zămislire, părinte, te-ai arătat tuturor Bisericilor, cuvioase, potrivit cu chemarea ta, aducându-le la tine, precum se cuvine, cu lumina bucuriei.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPărinţii tăi, făcând rugăciuni şi cereri către Dumnezeu, dar Dumnezeiesc te-au primit pe tine şi vlăstar purtător de lumină, care ai vestit cu naşterea ta strălucirea dreptei cinstiri de Dumnezeu şi înfruntarea eresurilor.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nTu din pruncie te-ai afierosit, cuvioase, Dăruitorului Dumnezeu; şi spre Dânsul privind şi povăţuit fiind cu Poruncile Lui cele făcătoare de viaţă, de Dumnezeu purtătorule, la înălţimea cea preaînaltă a faptelor bune te-ai ridicat, prin credinţă.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPe tine, Maica lui Dumnezeu, Ocrotitoare avându-te, nu ne vom înspăimânta de mulţimea vrăjmaşilor, care se luptă împotriva celor ce slăvesc cu evlavie pe Cel Ce S-a născut din tine, pe Dumnezeul tuturor şi Domnul; pe Acela roagă-L pentru noi, să mântuiască sufletele noastre.\n\nCatavasie: Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântăm: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Cel Ce ai întărit din început cerurile cu Cuvântul Tău cel Atotputernic, Doamne, Mântuitorule şi cu Duhul Cel Atotlucrător şi Dumnezeiesc toată Puterea lor, întăreşte-mă pe piatra cea neclătinată a mărturisirii Tale.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDin cea stearpă născându-te, ca un lucrător de multă bună rodire te-ai arătat, tăind spinii păgânătăţii, cuvioase şi semănând Dumnezeiasca sămânţă a dreptei cinstiri de Dumnezeu.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nSlujitor sfinţit al lucrurilor celor mai presus de fire şi Tainice făcându-te, de Dumnezeu purtătorule, pe cei necredincioşi i-ai adus la Hristos; aceia cu Dumnezeiască cuviinţă crezând învăţăturilor tale, Preacuvioase Părinte Eftimie, au învăţat lucrurile cele mai bune.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFolosindu-te de gândirea cea înţeleaptă şi cucernică, ai ales îndată, în locul celor trecătoare şi stricăcioase, viaţa şi desfătarea cea veşnică, ucigându-ţi trupul cu cea mai aspră înfrânare, Părinte Eftimie.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu sufletul aprins şi rănit de dorirea lui Hristos fugind de cursele demonilor cele arzătoare ca focul, te-ai luminat, părinte, cu harul cel răcoritor, biruitor făcându-te.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nGraiurile Dumnezeieştilor prooroci şi proorociile lor le-ai pecetluit, născând pe Cuvântul, Cel Ce a grăit printr-înşii şi a împlinit ale lor Dumnezeieşti grăiri, Ceea ce Singură eşti Bine­cuvântată, Prealăudată Maică.\n\nCatavasie: Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care o ai câştigat cu Scump Sângele Tău.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Tu eşti Tăria celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi; şi pe Tine Te laudă duhul meu.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPe tine, părinte, cu totul te-ai afierosit lui Dumnezeu, tinzând către Mărirea Cea Nemuritoare; şi la Dânsul ai alergat cu căldură prin trăire curată, prin pustnicie şi prin viaţă prealuminată, neîncetat strigând: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nIubind Izvorul bunătăţii, cuvioase, din toată puterea, pustnicilor te-ai făcut izvor de Dumnezeieşti daruri, vindecând pe cei însetaţi. Că izvoare ai izvorât în chip minunat, întocmai ca şi Moise de demult în pustiu, preafericite.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nArătându-te din cele nepă­trunse ale Duhului, ai slobozit pe fiii roabei, zidindu-i din nou fii ai lui Dumnezeu, cu Dumnezeiască cuviinţă, prin botezul înfierii. Că urmând vieţii Dumnezeiescului Înaintemergător, botezător te-ai arătat, Părinte Eftimie.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nDe la Dumnezeu cu har fiind luminat, te-ai făcut cunoscut Sfinte Eftimie, celor ce nu te ştiau; căci cu adevărat nu se cuvenea ca fapta ta cea bună să se tăinuiască în pustiu şi să se acopere. Pentru aceasta Stăpânul a toate te-a arătat tuturor ca pe un Luceafăr purtător de lumină.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nBucură-te Preacinstită; Bucură-te Fecioară Preacurată; Bucură-te Munte Umbrit cu har; Bucură-te Cort; Bucură-te Chivot; Bucură-te Sfeşnic, care porţi Dumnezeiasca Lumină; că te-ai făcut Solitoare de bucurie negrăită şi de veselie sufletelor credincioşilor.\n\nCatavasie: Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din Chivotul Sfinţirii Tale, din Maică Nevătămată, în Biserica Slavei Tale Te-ai arătat ca un Prunc în braţe purtat; şi s-au umplut toate de lauda Ta.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci, mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nMers-ai înaintea pustnicilor pe cărarea cerească a evlaviei, Sfinte Părinte Eftimie; şi la Moştenirea Cea Nepieritoare, întru cele de sus i-ai adus, stâlp de foc şi nor arătându-te, prin strălucirea Duhului.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDoctor preaîndurat al celor neputincioşi, părinte, te-a dăruit lumii Hristos; minunat hrănitor al flămânzilor, învăţător al celor nepricepuţi, înţelepţitor al celor nerecunoscători şi sprijinitor al celor orfani şi al săracilor.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎndurător, milostiv şi purtător de cuget smerit ai fost; pricinile patimilor cu Dumnezeieşti învăţături ai tăiat şi ai înţelepţit, părinte şi ai învăţat pe ucenicii tăi şi neputinţele sufletelor ai tămăduit.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nPretutindenea răspândind razele luminoase ale minunilor tale, pe toţi i-ai luminat; şi i-ai atras la învăţăturile tale, zidindu-le deprinderi bune şi îndreptându-le înclinările sufletelor cu curăţia cugetului.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nAdevărată Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Ceea ce eşti de Dumnezeu cu har Dăruită, noi toţi, cei ce prin Naşterea ta ne-am mântuit din naşterea cea stricăcioasă şi la viaţa cea mai bună iarăşi am fost chemaţi pentru milostivirea milei Dumnezeului nostru.\n\nCatavasie: Când a văzut Isaia, în vedenie pe Dumnezeu pe Scaun Preaînalt, de Îngerii Slavei înconjurat, a strigat: vai mie, ticălosul. Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu Întrupat, pe Cel Ce stăpâneşte pacea şi lumina cea neînserată.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog, ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat, auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele!\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPutere foarte mare luând de la Dumnezeu, ai alungat mulţimile vrăjmaşilor demoni, vindecând de chinuirea lor pe toţi cei ce aleargă la tine cu credinţă.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFericit cu adevărat ai ajuns, Părinte Eftimie, dobândind sărăcia cea aducătoare de bogăţie şi tristeţea cea aducătoare de bucurie, cuvioase; prin care ai moştenit Împărăţia Cerurilor.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nLepădat-ai cinstea cea de pe pământ şi mărirea cea lesne pieritoare şi ai primit Viaţa Cea pururea Veşnică şi Moştenirea Cea Nestricăcioasă, preafericite, sălăşluindu-te cu toată hotărârea în Corturile cele Cereşti.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nDoamnă a toate şi Stăpână pe tine te numim; că ai născut în chip de negrăit pe Cel Ce este cu adevărat Dumnezeu; pe Cel Ce toate le-a făcut şi pe toate le ţine şi le cuprinde, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.\n\nCatavasie: Strigat-a Ţie bătrânul văzând cu ochii mântuirea, care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Ca nişte pârgă a firii...\n\nÎntru cinstita naşterea ta, făptura a aflat veselie; şi întru Dumnezeiasca pomenirea ta, cuvioase, bucurie a primit de pe urma multelor tale minuni; din care dai destul şi sufletelor noastre şi ne curăţeşte de spurcăciunea păcatelor, ca să cântăm: Aliluia.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nSălaş de nevoinţă pustnicească şi şcoală de sfinţenie s-a arătat, părinte, viaţa ta, unindu-te prin înfrânarea cea desăvârşită cu cei fără de trup şi strigând, Sfinte Eftimie: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nSabie cu două tăişuri te-a arătat Hristos pe tine, care a înţepat inimile vrăjmaşilor şi a veselit sufletele celor ce cântă: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nUmplându-te de Lumina Cea Întreit Strălucitoare, părinte, a doua lumină prin împărtăşire te-ai arătat, Sfinte Eftimie, închipuind pe cea dintâi şi raze luminoase răspândind celor ce cântă: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCa un revărsat de zori de răsărit, având pe Soarele dreptăţii, Care cu Razele cunoaşterii de Dumnezeu a curăţit lumea din întunericul necunoştinţei. Căruia cântăm: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.\n\nCatavasie: Pe Tine, Cel Ce ai răcorit în foc pe tinerii care Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară Neîntinată Te-ai Sălăşluit, Dumnezeu Cuvântul, te lăudăm, cântând cu dreaptă credinţă: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: De şapte ori, cuptorul, chinuitorul Haldeilor l-a ars nebuneşte cinstitorilor de Dumnezeu; şi, văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, a strigat: Pe Făcătorul şi Izbăvitorul, Tineri, bine-L cuvântaţi; preoţi, lăudaţi-L; noroade, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDucând viaţă cu totul încordată, preafericite, la Cugetarea Cea Preaînaltă ai ajuns; şi vas care cuprinde în sine pe Duhul Cel Făcător de viaţă făcându-te, ai împărtăşit darurile cele ce izvorăsc de acolo din destul, cântând neîncetat: popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nMutându-te din viaţă, ai ajuns în Cetatea cea Înaltă a Sionului; şi în Locaşurile cele veşnice poposind şi Moştenirea Cerească din ostenelile tale aflând, împreună cu Cetele îngereşti ai cântat: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nSoare cu totul strălucitor fiind, ai luminat pustiurile; pe demonii cei cu chipuri întunecate i-ai alungat şi stâlp cu totul luminos şi înalt până la cer te-ai făcut, strălucind cu raze făcătoare de minuni şi neîncetat strigând: preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.\n\nCu preasfinţite fapte împodobit fiind în viaţă, la fapta bună cea dintru început ai ajuns şi strălucind cu învăţăturile cele drepte şi tâlcuitor al teologiei celei adevărate făcându-te, strigi neîncetat: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nMireasă Dumnezeiască, cu totul fără prihană, scoate din robia patimilor pe cei ce scapă la tine, Stăpână; şi libertate de sine stăpânitoare dă Bisericii creştinilor, care cântă cu credinţă: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.\n\nSă lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.\n\nCatavasie: În focul cel mistuitor uniţi fiind tinerii, cei ce au fost cei dintâi în cinstirea de Dumnezeu, dar de văpaie nefiind vătămaţi, cântare Dumnezeiască au cântat: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa smerenie a lui Dumnezeu; Cel Preaînalt de bunăvoie S-a pogorât până în Trup, făcându-Se Om, din pântece Fecioresc. Drept aceea, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea fără de prihană, credincioşii o mărim.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nArătatu-ţi-a Hristos trecerea ta către Dânsul, cea mult dorită, părinte, ca şi odinioară lui Moise, văzătorului de Dumnezeu; căruia următor prin faptă bună făcându-te, ai despărţit marea patimilor şi ai trecut neîmpiedicat la pământul făgăduinţei, biruind pe cei potrivnici.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nIzbucnit-a apă în pustiu şi pământul cel însetat ca un lac s-a făcut, schimbându-se prin rugăciunile tale, părinte. Că cetele sihaştrilor au locuit în pustiu, întocmai ca nişte râuri; ţinutul Iordanului a înflorit ca şi crinul, udat cu lacrimile tale.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nMutatu-te-ai ca şi râvnitorul Ilie, purtat fiind la cer de carul faptelor bune, acolo unde viaţa ta s-a înscris, în chip vădit, cuvioase; şi acum înaintea Stăpânului stând, pomeneşte pe cei ce săvârşesc cu credinţă pomenirea ta cea de lumină purtătoare şi preasfinţită.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nViaţa ta îngerească a fost, preafericite şi petrecerea ta preastrălucită, de Dumnezeu înţelepţite; iar sufletul tău Dumnezeiesc şi plin de lumină şi credinţa ta evlavioasă. Că ai fost tâlcuitor al Dumnezeieştilor dogme, purtătorule de Dumnezeu şi propovăduitor al învăţăturii creştine te-ai arătat.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nRugător şi mijlocitor către Dumnezeu, care îmi mijloceşti iertare de păcate şi de greşeli; ca pe cel ce eşti următor milostivirilor Dumnezeieşti, te pun cu osârdie înainte, nădăjduind în mijlocirea ta, înţelepţitule de Dumnezeu.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nTurn de mântuire fii mie, Curată, nimicind taberele demonilor şi mulţimea ispitelor şi a nevoilor şi năvălirea patimilor departe alungând şi curată eliberare dăruindu-mi revarsă Dumnezeieştile daruri din destul asupra mea.\n\nCatavasie: În Lege, în umbră şi în Scriptură închipuire vedem noi, credincioşii. Toată partea bărbătească, ce deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul Cel mai înainte Născut, Fiul Tatălui Celui fără de început; Cel Întâi-Născut din Maică, fără ispită bărbătească, Îl slăvim.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nCu untdelemnul înfrânării ţi-ai umplut duhovniceşte candela sufletului şi dorind după venirea cea pururea luminoasă a Mirelui tău, cu rugăciuni neadormite ai aşteptat-o, cuvioase; şi în Cămara Lui te veseleşti, fericite. Pentru aceasta, după vrednicie, ai primit desfătarea cea pururea vie şi săvârşirea de minuni, de Dumnezeu Purtătorule Părinte Eftimie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea ta.\n\nSEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nSufletului meu celui umilit, Fecioară, care se arată fără de cârmă, înecându-se acum în tulburarea greutăţilor vieţii, sub povara păcatelor, Preacurată, grăbeşte Născătoare de Dumnezeu, cu liniştea ta cea caldă şi dobândeşte-i iertare, căci se primejduieşte a ajunge în adâncul iadului. La limanul tău am alergat, Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi, rugându-te Fiului tău şi Dumnezeu, să mi se dea iertare de păcate. Că pe tine Nădejde te am, eu, robul tău.