Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul

Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul\n\nTroparul Sfântului Cuvios Gheorghe Hozevitul\n\nGlasul al 8-lea\n\nCu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Gheorghe, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 4-lea\n\nIrmos: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta adormirea ei, bucurându-mă.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nRoagă-te lui Iisus, Înce­pătorului înţelepciunii, ca la deschiderea gurii mele să-mi dea har, Sfinte Părinte Gheorghe, ca să cânt, eu necântăreţul, pomenirea ta, după vrednicie, cu cântări Dumnezeieşti, bucurându-mă.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nVieţuit-ai pe pământ ca fără de trup, Mare Cuvioase Gheorghe; şi după aceea te-ai adăugat Cetelor celor fără de trup, alcătuind Ziditorului cântări întreit sfinte şi primind luminarea de la Dânsul.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu cugetele tale cele mai presus de lume, nu ai ţinut seamă de lume; iar nevoindu-te în lumea unde S-a îngropat Hristos, te-ai mutat de acolo către lumea cea cu totul curată, numărându-te înţelepte, cu Cetele celor întâi-născuţi.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nDeschizându-mi gura, Prea­curată, voit-am din inimă să te cânt pe tine, care ai născut pe Înţelepciunea Cea în Ipostas. Dar, ca un necurat, neputând să te cânt precum se cade, Preacurată, cer ajutorul tău.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, izvorul cel viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întărăşte-i întru Dumnezeiască Adormirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nSpălându-te cu lacrimile tale, ţi-ai curăţit trupul de noroiul cel lumesc şi întru aceste curgeri întocmai ca în nişte râuri mari ai înecat în nevoinţe năvălirea demonilor.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu cuviinţă, fără greşeală şi cudreptate, ţi-ai împodobit viaţa, înţelepte şi pe lângă acestea folosind şi ostenelile sihăstreşti, ai moştenit viaţa cea fără de osteneală, de Dumnezeu Binecuvântate Părinte Gheorghe.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nFiind cuprins, preafericite, de Dumnezeiasca dragoste a Locurilor Sfinte ale Sionului, către acelea ai purces şi acolo ai petrecut până la moarte, preaînţelepte, înfrânându-ţi trupul cu osteneli.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPe mine cântăreţul tău, Fecioară, care am greşit fără putinţă de iertare, îndreptează-mă către calea pocăinţei, Mireasă a lui Dumnezeu, care ai născut pe Cuvântul, Cel Ce curăţeşte păcatele lumii.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Cel ce șade întru slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe norul cel ușor a venit Iisus, cel cu totul dumnezeiesc, prin Preacurata Fecioară și a mântuit pe cei ce strigă: Slavă puterii Tale, Hristoase.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nHrănindu-te cu osârdie, cu postirile ca şi cu nişte mâncări, fericite, acum îţi aduci sufletul tău vesel, înaintea Făcătorului tuturor, Care te-a chemat către Dumnezeiasca desfătare cea de sus, bucurându-te.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa un cer te-ai arătat împodobit cu stelele faptelor bune, purtând ca pe un Soare pe Domnul, Care a luminat suflet tău ca pe o lună şi te-a arătat părtaş al Slavei Lui.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nStăpânul, pogorându-Se pentru noi din cer, a aflat Sionul, Locaş Dumnezeiesc cu adevărat, întru care sălăşluindu-te tu cu dragoste şi folosindu-l ca pe o scară, te-ai suit către Sionul cel de sus.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCel Ce şade de-a pururi în Sânurile Tatălui, acum Se arată şezând Necuprins în braţele tale, arătându-te şi după naştere pe tine, Care L-ai născut, cu adevărat pururea Fecioară Nestricată.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu, Cel peste toate și ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel ce dăruiește pace tuturor celor ce te laudă pe tine.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nSpăimântatu-s-au îngerii şi toată adunarea cuvioşilor, văzând cu adevărat neîncetarea ostenelilor tale şi viaţa ta cea aspră; căci te osteneai ca o piatră fără de suflet, spre săvârşirea faptelor bune.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nIată la tot sufletul a strălucit acest mare Cuvios Părinte Gheorghe, umplând pe toţi de lumină şi slobozindu-i de întunericul patimilor, mişcându-se acum, ca un soare prea­curat, cu mişcare mântuitoare.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nDe patria ta te-ai înstrăinat, Înţelepte Părinte Gheorghe, iubind mai mult decât pe rudele tale pe Hristos, Cel Ce a venit, ca printre străini, la oameni. Pentru aceasta ai slujit Lui, învrednicindu-te de harul cel de sus.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nTu ai înfrumuseţat, Preacurată, adunarea oamenilor; că tu, Fecioară, te-ai arătat mai Desfătată decât mărirea boltei cereşti, născând pe Dumnezeu Cuvântul, Care a întins cerurile ca un cort şi pe oameni i-a zidit.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: Strigat-a mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile proorocul Iona în chit, rugându-se: din stricăciune mă izbăveşte, Iisuse, Împărate al puterilor.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nStrigat-ai către Dumnezeu cu lacrimi neîncetate şi El ca dintr-un chit cumplit te-a scos din viaţă, către Izvoarele cele fără de valuri şi pururea curgătoare ale îndumnezeirii.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nMulţimea faptelor bune te-a făcut ca o cetate puternic întărită, netemătoare de împroşcările vrăjmaşilor celor înţelegători, căci, ca un întărit, ai biruit pe ispititorul.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCa o oaie ai alergat la Mănăs­tirea Hozeva şi folosindu-te de faptă întocmai ca de un toiag, ai îndrumat către Eden oile care locuiau într-însa.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nSălăşluitu-S-a Domnul, ca un Om, în pântecele tău, Fecioară, învrednicindu-mă pe mine de Locaşurile cele nepieritoare, trecându-mi cu vederea, ca un Iubitor de oameni, faptele cele fărădelege şi greşelile.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 4-lea\n\nPodobie: Arătatu-Te-ai astăzi...\n\nLumină prealuminoasă te-ai arătat, Sfinte Părinte Gheorghe, strălucind cu Razele cele Dumnezeieşti, pe cei ce cu credinţă te cheamă pe tine. Roagă-te pentru noi lui Hristos Mântuitorul, Care S-a arătat în Iordan şi a luminat pe cei zidiţi din pământ.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: N-au slujit făpturii înţelepţii lui Dumnezeu, ci numai Făcătorului; şi groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCovârşit fiind de ostenelile nevoinţelor, nu te-ai plecat cugetelor celor satanice; că avându-ţi gândul netulburat de cugete deşarte, către Domnul, Cel Ce poate a mântui, toată năvălirea vrăjmaşului ai alungat-o.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu culcările pe pământ, cu privegherile şi cu posturile, ţi-ai ucis toate mădularele cele de pe pământ; şi acum trăind, fericite, viaţa cea veşnică şi nestricată, roagă-te pentru noi, care te lăudăm cu dragoste.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nFoarte mult ai poftit a privi mormântul Celui Ce pururea Fiinţează şi a I te închina, înţelepte. Şi dacă ai ajuns acolo, cuvioase, ai socotit că se cuvine să te ucizi prin nevoinţe, dimpreună cu Cel omorât, pentru a Sa milostivire.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nN-au slujit făpturii cei ce te-au cunoscut pe tine că ai născut pe Făcătorul; ci, Dumnezeu Adevărat cunoscând pe Cuvântul, Cel Ce a strălucit din tine, Fecioară, strigă: Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită; pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nNicidecum nu ai dat genelor tale aţipire, părinte, nici ochilor tăi somn, până ce nu te-ai făcut pe tine însuţi cuvioase, locaş cuviincios şi frumos al Atotţiitorului. Pe Care Îl laudă toate lucrurile şi-L preaînalţă întru toţi vecii.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAflat-ai, preafericite, odihna ostenelilor tale celor nenu­mărate, Raiul, pe care l-a gătit de demult Domnul drept Împărăţie Obştească, pentru cei ce-L iubesc pe El din suflet şi care strigă neîncetat: lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.\n\nAflatu-te-au cei din Mănăstirea Hozeva îndreptar şi pildă prea aleasă, săvârşind tot felul de fapte virtuoase, lauda cuvioşilor, Înţelepte Gheorghe; pentru aceea vieţuind Dumne­zeieşte dimpreună cu tine dănţuiesc întru toţi vecii.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCel Ce este Simplu, după Firea Cea Dumnezeiască, S-a arătat cu adevărat alcătuit din tine, Maică a lui Dumnezeu, pentru nespusa Lui milostivire, unind într-Un Ipostas cu Dumnezeirea Lui Trupul cel luat din sângiuirile tale; pentru aceea ştiindu-te că eşti Născătoare de Dumnezeu, te lăudăm cu cântări, întru toţi vecii.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Tot neamul omenesc să salte cu Duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind Sfinţita Adormire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPentru desfătarea şi pentru Slava Cerească ai defăimat, Dumnezeiescule părinte, toată desfătarea vieţii; căci cu pătimirea cea aspră te-ai nevoit să stingi cuptorul patimilor cu lacrimile tale cele multe, Preacuvioase Părinte Gheorghe, cinstită podoabă a sihaştrilor.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAcum stai, preaînţelepte, cu adevărat înaintea lui Dumnezeu, cu Care te-ai nevoit mai înainte a te uni, prin nevoinţe; şi te desfătezi în chip vădit, de arătările Lui. Drept aceea dă tuturor celor ce te cinstesc luminare şi împărtăşire de cele Dumnezeieşti.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nRidicatu-te-ai, izbăvit de întunericul vieţii, către Lumina Cea Neapusă, preamărite şi stai înaintea Atotţiitorului şi a Luminii Celei în Trei Sori, împreună cu Cetele cele de sus; şi te desfătezi de luminarea trimisă de acolo, fericite şi ne luminezi şi pe noi, care te lăudăm pe tine.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nVrând Dumnezeu să mă îndumnezeiască, Se uneşte întreg cu tine şi Taina cea nepricepută de către toţi acum se înnoieşte: că naşti, Fecioară Nestricată şi Dumnezeu Trup Se arată. Pe Care slăvindu-L, pe tine te fericim acum, Marie, precum Însăţi ai proorocit.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 5-lea\n\nPodobie: Pe Cuvântul Cel împreună...\n\nPe cel îndeobşte cunoscut prin multe nevoinţe, pe cetăţeanul cerului şi solul credincioşilor, să-l lăudăm acum şi să-l mărim. Că prin osteneli cu adevărat fără de prihană şi prin mărita lui viaţă s-a nevoit a sluji Celui Ce a binevoit a Se sui pe Cruce.\n\nSEDELNA Praznicului Botezului Domnului\n\nGlasul al 4-lea\n\nPodobie: Degrab ne întâmpină...\n\nApele Iordanului le-ai sfinţit; stăpânia păcatului ai sfărâmat, Hristoase Dumnezeul nostru. Plecatu-Te-ai pe Tine sub palma Înaintemergătorului şi ai mântuit din înşelăciune neamul omenesc. Pentru aceasta Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.