Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ilarion cel Mare\n\nTroparul Sfântului Cuvios Ilarion cel Mare\n\nGlasul al 8-lea\n\nCu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarion, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 2-lea\n\nIrmos: Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea prea într-armată; iar, întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea rău; Domnul Cel Preamărit, căci cu Mărire S-a preamărit.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDorind cu bucurie a lăuda viaţa ta, fericite, cea purtătoare de lumină şi cu chip luminat, roagă-te să mă luminez eu, pă­rinte, cu blândeţea luminii tale şi alungă de la mine întunericul păcatelor.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎn tot chipul, fericite, ai mers către Dumnezeu bucurându-te, făcându-te afară de trup şi de lume, şi ţi-ai păzit gândul netul­burat, întărindu-te prin înfrânare; logodindu-ţi prin aceas­ta nepătimirea cea îndum­nezeită.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nLuminându-te cu Razele Prealuminate ale Dumnezeirii Celei Stăpânitoare şi Nezidite, neluând în seamă necredinţa cea părintească, te-ai lepădat de necunoştinţa ei cea mult tulburătoare, unindu-te numai cu Preasfânta Treime.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nRăsărind Soarele din tine, Maică pururea Fecioară, Cel Ce a fost gândit mai înainte de veci din Tatăl, Cel Nevăzut şi Cuprins minunat de Trupul cel văzut, a luminat pe oameni cu lumina dreptei credinţe.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Pe piatra credinţei întărin­du-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit Duhul meu a cânta: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nVindecând pornirile pati­milor, le-ai veştejit, tămăduindu-le cu sihăstria, Sfinte Ilarion, pururea pomenite, cân­tând: nu este sfânt ca Dum­nezeul nostru şi nu este drept fără numai Tu, Doamne.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nHainele cele de piele ale morţii, le-ai rupt cu sabia înfrânării şi ţi-ai ţesut haină de mântuire, cântând Ziditorului tău: Tu eşti Dumnezeul nostru şi nu este drept fără numai Tu, Doamne.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nÎntărindu-te cu nădejdea ce­lor veşnice şi adus fiind de Dumnezeu prin mâinile gândi­torului de Dumnezeu, Sfântul Antonie, căruia asemănându-te, purtătorule de Dumnezeu, te-ai făcut luminător, strălucind întru minuni, Cuvioase Părinte Ilarion.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCel Ce numai cu voia cea Dumnezeiască a închipuit toate, a voit să ia chipul omului, zămislindu-Se în pântecele tău, Maică a lui Dumnezeu; Căruia cântăm acum: Tu eşti Dum­nezeul nostru şi nu este sfânt, fără numai Tu, Doamne.\n\nIrmos: Pe piatra credinţei întărin­du-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit Duhul meu a cânta: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Te laud pe Tine, căci cu au­zul am auzit, Doamne şi m-am înspăimântat că ai venit până la mine căutându-mă, pe mine cel rătăcit. Pentru aceea preamăresc marea pogorâre a Ta cea către mine, Mult Milostive.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nOmorând cugetul trupului şi fugind de pârâul nelegiuirii, Cuvioase Părinte Ilarion şi de uneltirile demonilor, te-ai odihnit în liniş­tea Dumnezeiescului Duh, îm­preună cu drepţii, părinte.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu curgerile lacrimilor adăpându-ţi, Preacuvioase Ilarion, ară­tura sufletului, ai arătat-o tu­turor cu multă roadă, prin lu­crarea Mântuitorului aievea, înmulţind adunările sihaştrilor.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nÎntărindu-te cu împărtăşirea Sfântului Duh, purtătorule de Dumnezeu, duhurile răutăţii le-ai surpat; şi cu Puterea lui Hristos ai tămăduit pe bolnavi, îmbogăţindu-te cu curăţia proorocească.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nLocaş şi Cămară Însufleţită, te înţelegem pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea Binecuvântată; Masă Gândită şi Sfeşnic Înţelegător, din care a Răsărit celor din întune­ric Strălucirea Fiinţei Părinteşti.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Luminarea celor ce zac în întuneric, Mântuirea celor deznădăjduiţi, Hristoase Mântuitorul meu, către Tine alerg, Împăratul păcii; luminează-mă cu Strălucirea Ta, că alt dumnezeu afară de Tine nu ştiu.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa un fulger fiind cu curăţia şi cu petrecerea vieţuirii în lume, asemenea cu strălucirea celor fără de trup, goneşti pe domnul întunericului, luminându-te cu lumina dreptei credinţe, de Dumnezeu fericite.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nStrălucind, gânditorule de Dumnezeu, cu tot felul de mi­nuni şi fiind luminat cu Dum­nezeiescul har, la toţi ai fost cu­noscut a fi comoară de tămă­duiri, celor ce te doresc pe tine, Părinte Ilarion, de Dumnezeu purtătorule, cunoscându-te ca prooroc al lui Dumnezeu.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu strălucirea faptelor tale, preablândule părinte, ai alun­gat puterile vrăjmaşului cele întunecate şi răpind din nebu­nia acelora pe cei ce năzuiesc la tine, i-ai luminat cu Dumnezeieştile Străluciri către credinţă.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nUn Ipostas Care se vede în două firi, ne-ai născut nouă în chip de negrăit, Singura Binecuvântată, pe Dumnezeu Cuvântul lui Dumnezeu Întrupat, pentru nespusa milostivire. Pe Acesta roagă-L, să ne păzească pe noi cei ce te lăudăm pe tine.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: Întru adâncul păcatelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nSlujind unităţii de Putere a Dumnezeirii Celei fără de început, ai înfruntat mulţime de puteri, stricând cu harul credinţa idolească, gânditorule de Dumnezeu.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nOdrăslind ai înflorit ca un finic în Biserică, părintele nostru cuvioase, veselind plinirile credincioşilor cu dulceaţa roadelor.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nArătatu-te-ai surpător nebi­ruit al duhurilor vicleniei, pu­rurea pomenite, primind de la Hristos haruri făcătoare de minuni, Sfinte Ilarion, Preafericite.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nNeispitită de bărbat ai născut, Fecioară şi în veac eşti Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii Celei Adevărate, a Fiului şi Dumnezeului tău.\n\nIrmos: Întru adâncul păcatelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 3-lea\n\nPodobie: Fecioara astăzi...\n\nCa pe un luminător neapus al Soarelui Celui Înţelegător, adunându-ne astăzi, te lăudăm cu cântări; căci ai luminat celor ce erau în întunericul neştiinţei; pe toţi ridicându-ne către Dumnezeiasca Înălţime, Sfinte Preacuvioase Ila­rion. Pentru aceasta grăim ţie: bucură-te, părinte, cel ce eşti întemeierea pustnicilor.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de Lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a întins cinstitorilor de Dum­nezeu tineri, Roua Duhului; Cel Ce este Binecuvântat şi Preamărit.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nGraiul cuvintelor tale şi ha­rul cel Dumnezeiesc al minu­nilor au ieşit în tot pământul, părinte cuviose, vărsând peste toţi alinarea tămăduirilor cu strălucirile dreptei credinţe.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFiind îngrădit cu Crucea Mântuitorului, ai rămas nevă­tămat de trufia demonilor, care s-a pornit fără dreptate asupra ta, preaînţelepte; că ştie Preaînaltul Dumnezeu a-Şi păzi sluga Sa.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCa un stâlp nemişcat, cu sta­tul până la cer, ca un turn ne­clintit te-ai arătat prin sihăs­trie, luminând cu minunile, dând vindecări, izvorând dog­me Dumnezeieşti, din izvorul cel pururea curgător al Scrip­turilor celor de Dumnezeu in­suflate.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nNorul Fecioara, Te-a născut pe Tine Soarele dreptăţii, rămâ­nând iarăşi Fecioară; Trup lu­ând, făcându-Te Om, Hristoase, pentru milostivire şi smerenie.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: Cuptorul cel cu foc, oarecând în Babilon, lucrări­le şi-a despărţit cu Dumneze­iasca Poruncă; pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecu­vântaţi, toate lucrurile Dom«nului, pe Domnul!\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nScaun simţitor te-ai făcut cu adevărat, luminându-te cu Dumnezeiască pricepere şi îndreptându-te cu Dumnezeieştile Porunci şi cu faptele bune luminându-te, Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, podoaba sihaştrilor şi ai grăit: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCăruţă Tainică te-ai arătat, cuvioase, purtând numele Dom­nului prin strălucirea faptelor, prin arătarea minunilor şi prin viaţă curată, Cuvioase Ilarion, locuitorule împreună cu cei fără de trupuri, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Dom­nului, pe Domnul!\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.\n\nFiu făcându-te prin Dumneze­iescul har, te-ai făcut moştenitor împreună cu Hristos şi ai luat, minunate, avuţia cerească a Îm­părăţiei celei nepieritoare, cân­tând: Binecuvântaţi, toate lu­crurile Domnului, pe Domnul!\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nNăscut-ai, Fecioară, Fiu Nu­mit, Mir Înţelegător Nedeşertat, umplând de bun miros cu Roua Dumnezeirii pe oameni şi sco­ţând din stricăciune pe cei ce cântă: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!\n\nSă lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.\n\nIrmos: Cuptorul cel cu foc, oarecând în Babilon, lucrări­le şi-a despărţit cu Dumneze­iasca Poruncă; pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecu­vântaţi, toate lucrurile Dom«nului, pe Domnul!\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată o mărim.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎnvrednicitu-te-ai a umbla prin Locaşurile Sfinţilor, petrecându-ţi viaţa cu sfinţenie, cuvioase; şi fiind arătat drept, ţi-a Răsărit Lumina Cea cu Trei Străluciri şi a ei soţie, veselia, te-a primit.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPrimind de la Dumnezeu răs­plata luptelor şi câştigând ară­tat viaţa cea veşnică şi bine împărtăşindu-te cu Frumuseţea cea mai presus de gând, Părinte Ilarion, roagă-te Stăpânului, pentru cei ce te laudă.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nÎnălţându-te prin virtute ca un cedru cu ramurile înalte, te-ai sădit în Curţile lui Dum­nezeu, Sfinte Ilarion şi te-ai arătat ca o grădină închisă, ca un rai bine înflorit şi ca o fântână ce izvorăşte tămăduiri.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCămară de Mire ai fost, În­trupării Celei mai presus de gând a Cuvântului, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Îm­brăcată şi Împodobită întru mărirea virtuţilor. Pentru aceas­ta, pe tine te vestim fără priha­nă, Născătoare de Dumnezeu.\n\nIrmos: Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată o mărim.\n\nSEDENA\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nRâvnind duhovniceşte viaţa cea îmbunătăţită a Dumneze­iescului Antonie, ai luat pe umerii tăi Crucea Domnului tău şi părăsind toată grija vie­ţii, cu omorârea patimilor, ai trăit cu Duhul. Pentru aceasta ai şi umplut făptura cu semne minunate, prin harul Duhului, Cuvioase Ilarion, părintele nos­tru; roagă-te lui Hristos Dum­nezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.\n\nSEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nPe Ceea ce este Uşă Cerească şi Sicriu, Munte cu totul Sfânt, Nor Luminos, să o lăudăm; Scară Cerească, Rai Cuvântător, Izbăvi­rea Evei şi Vistierie mare a toa­tă lumea. Că într-însa s-a lu­crat Mântuirea lumii şi iertarea greşelilor celor de demult. Pen­tru aceasta grăim către dânsa: roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce se închină cu credinţă Preasfintei Naşterii tale.\n\nSEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nPe Lemnul Crucii văzând Maica cea fără de prihană pe Mântuitorul, se tânguia lăcri­mând, cu amar grăia, cu durere de inimă se tânduia şi către Dânsul zicea: Fiul meu şi Doamne, cum Te pironeşte pe Cruce fără dreptate poporul iudaic cel fărădelege, pe Tine Cel Ce eşti fără de păcat? Şi cum suferi de voie pălmuirile obra­zului, oţetul şi străpungerea coastei, fierea şi piroanele? Vai mie, Îndelung Răbdătorule Doamne! Dar Slavă Iconomiei Tale Celei Dumnezeieşti, Mân­tuitorul meu.