Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ioanichie cel Mare

Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ioanichie cel Mare\n\nTroparul Sfântului Cuvios Ioanichie cel Mare, glasul al 8-lea\n\nCu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioanichie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 4-lea\n\nIrmos: Deschide-voi gura mea şi se va umple de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maice şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFiind luminat cu lumina harului, cuvioase, luminează pe cei ce prăznuiesc cu credinţă pomenirea ta şi cu rugăciunile tale izbăveşte-i pe ei din întunericul păcatelor, Sfinte Ioanichie.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCălătorit-ai neabătut pe calea care duce către Cetatea Cerească, Sfinte Ioanichie, că te-a povăţuit Duhul Sfânt, care S-a odihnit în inima ta.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nAi avut smerenie care înalţă, Sfinte Ioanichie, pentru aceea ne rugăm ţie: milostiveşte-te spre noi smeriţii, cuvioase şi uşurează toate durerile inimilor noastre.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nChemarea celor căzuţi şi Întărirea celor ce stau eşti, cea cu totul fără prihană. Pentru aceea mă rog ţie, îndreptează gândul meu cel căzut prin păcat, ca să te slăvesc, Stăpână.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească întăreşte-i şi întru Dumnezeiască slava ta, cununilor măririi învredniceşte-i.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu înţelepciune ai schimbat cele trecătoare cu cele stătătoare, luându-ţi crucea ta, Sfinte Ioanichie şi te-ai osebit depărtându-te în munţi neumblaţi, ca marele Prooroc Ilie.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDoimea de părinţi ţi-a arătat ţie calea cea foarte dorită, pe care o ai aflat fiind retras mulţi ani în munţi, luminându-te cu har proorocesc, fericite.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nFiind clătinaţi de multe feluri de patimi, cu credinţă alergăm la acoperământul tău, Sfinte Ioanichie, ca să ne cercetezi pe noi pe toţi, cu mijlocirile tale cele sfinte, rugând pe Iubitorul de oameni.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCu picăturile milei tale, Fecioară, stinge cărbunii păcatelor mele, de Dumnezeu Dăruită şi aprinde sfeşnicul inimii mele cel stins, Ceea ce eşti Sfeşnic de aur cu totul fără prihană.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Dumnezeiescul Sfat cel neurmat al Celui Preaînalt, al Întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum înţelegându-l, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCuprinzând munţi preaînalţi cu smerenia ta, ai smerit vârfurile cele înalte ale demonilor, înţeleptule şi ai făcut vitejie împotriva lor, laudă şi întărire a sihaştrilor.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎntrarmându-te cu frica lui Hristos, ca şi cu o sabie cu două ascuţişuri, ai biruit cu înţelegere şi cu simţire pe balaurul cel lepădat, fericite, lăudându-te cu sfinţită biruinţă.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎnfierbântându-te cu totul de Dumnezeiescul Duh, părinte, ai suferit gerul mulţi ani, vieţuind în pustietăţi şi căutând pe Domnul, Care te încălzea pe tine, cu Dumnezeiescul har.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nDe neputinţele noastre cele sufleteşti fiind clătinaţi, părinte şi cu credinţă chemându-te, acoperă-ne cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, ca să te cinstim cu bună credinţă.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPe tine, Curăţitoarea oamenilor, cu credinţă te rog şi mă cuceresc, Binecuvântată, fă-mi Milostiv pe Judecătorul Fiul tău, ca după datorie să te măresc.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască slava ta: că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, pace dăruindu-le tuturor celor ce te laudă pe tine.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nUmblat-ai, cuvioase, pe calea cea strâmtă şi de întristare, făcându-ţi lărgimea cu Dumnezeieşti suişuri ale inimii şi cu privirile minţii; şi după har îndumnezeindu-te arătat, locuieşti acum în Cetatea cea Cerească, bucurându-te.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCurăţind ochiul sufletului, cuvioase, ţi s-a dat ţie har de proorocie, ca să spui cele ce vor să fie, ca şi cum ar fi de faţă şi să vezi cele de departe, ca şi cum ar fi aproape, o, Sfinte Ioanichie, cu harul Duhului.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nIzbăveşte-mă de durerea păcatelor şi a necazurilor, potoleşte patima inimii mele şi dă-mi dezlegare de greşeli, având pe Dătătorul de bine şi Dumnezeu, Care ascultă cinstitele tale rugăciuni, o, Sfinte Ioanichie.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCurăţeşte abaterile gândului meu, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, tămăduieşte patimile sufletului meu, alungă întunericul lenevirii, ca sa te laud pe tine cu cântări, pururea Fericită Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nVeştejind patimile trupului, te-ai arătat ca un pom înalt, care face roade minunile şi isprăvile cele de cinste, Preasfinţite Ioanichie.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nVindecatu-te-a pe tine Domnul cu arătarea Mucenicului Evstatie, când ai pătimit bând otrava cea de pierzare, preafericite, din mâna celui nedrept.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nPătimit-ai mii de dureri aflându-ţi-se trupul întru slăbiciune, Sfinte Ioanichie. Pentru aceea cu credinţă strig ţie: potoleşte durerile bolilor mele.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCeea ce Singură eşti Ajutătoare tuturor, ajută-ne nouă care suntem în primejdii şi ne întinde mâna ca să ne scoli. Şi ne îndreptează către limanurile mântuirii, Fecioară, de Dumnezeu cu har Dăruită.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Apărătoare Doamnă...\n\nStea prealuminoasă te-ai arătat pe pământ luminând în lume, pe cei ce sunt în negura patimilor strălucindu-i şi doctor de mare ajutor fiind celor bolnavi; ci, ca cel ce ai luat har de tămăduiri, celor ce te rugăm pe tine dă-ne toată vindecarea, ca să strigăm: bucură-te, Părinte Ioanichie.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului. Ci, groaza focului bărbăteşte câlcând-o, se bucurau cântând: Prealăudate, Doamne al părinţilor noştri şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFăcându-ţi inima ta locaş Preasfintei Treimi, ai zidit trei biserici în care, prin Dumnezeiescul har, izvorăşti mirul spre luminarea şi curăţirea celor ce cu credinţă se apropie de tine, Sfinte Ioanichie.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nSufletul tău fiind luminat pururea cu Strălucirile Dumnezeiescului Duh, cunoştea sfaturile sufletelor celor ce veneau cu credinţă către tine, fericite, pentru că le luminai cu mai înainte cunoştinţa cea proorocească.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nÎnviforându-mă pe mine boli sufleteşti şi trupeşti, te rog, izbăveşte-mă cu rugăciunile tale, fericite şi mă fă a cânta: Prealăudate, Doamne al părinţilor noştri şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCeea ce ai născut pe Domnul Neschimbat, care eşti Dăruită de Dumnezeu, roagă-te, Curată, cu dreapta Lui, să-mi schimbe gândul către cele mai bune, că sunt răzvrătit de grijile vieţii.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. Atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nStând deasupra muntelui, ca făclia pe sfeşnic, cuvioase, ai luminat cu credinţă cugetele tuturor, arătând foarte bine cărarea vieţii cu cuvintele şi cu faptele, Sfinte Ioanichie şi suindu-i pe ei cu Dumnezeiescul cuvânt către Înălţimea nepătimirii.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu Domnul Atotţiitorul vorbeai, cu mintea curăţită de nepătimire. Şi fiind învăţat de la El cele negrăite, cuvioase, ai spus mai înainte prooroceşte, luminând sufletele ca un mare prooroc, preafericite. Pentru aceasta cu un glas te lăudăm pe tine noi credincioşii.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎmpresuratu-m-au pe mine rănile cele nesuferite şi boli de multe feluri mă învăluiesc; scapă-mă de acestea te rog, părinte, ca unul ce ai luat de la Dumnezeu har de a vindeca patimile şi a uşura durerile credincioşilor, Sfinte Ioanichie.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.\n\nDimpreună cu toate Oştile cele de sus, lăudând pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, Treime Nedespărţită, Dumnezeire Nezidită, să strigăm cu bucurie: Sfânt, Sfânt, Sfânt, o Putere, o Stăpânire şi o Împărăţie.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nArătatu-te-ai mai presus decât îngerii, întrupând pe Dumnezeu în chip de negrăit. Deci pe Acela roagă-L, Stăpână, cea cu totul fără prihană, ca să mă facă pe mine mai presus de patimile cele trupeşti, întru înaltă smerenie a minţii, cântând harul tău cel preamare.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Tot neamul pământesc să salte cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAi putut birui patimile întărindu-ţi Dumnezeu gândul. Pentru aceea ai ajuns tu, părinte, a fi înger în trup şi dimpreună cu îngerii locuieşti în ceruri, stând înaintea Tronului Slavei totdeauna şi umplându-te de lumină neînserată.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa în ceruri ai locuit în munţi şi în peşteri, cuvioase, pentru aceea s-au împăcat cu tine fiarele cele sălbatice că ai supus patimile sufletului, cele ce cu anevoie se opresc şi te-ai făcut drept. Pentru aceea toţi credincioşii te lăudăm pe tine, Sfinte Ioanichie.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCinstitele şi sfinţitele tale moaşte, zăcând în mormânt, vindecă bolile şi ard taberele demonilor totdeauna, prin Dumnezeiescul har, Înţelepte Ioanichie şi izvorăsc vindecări tuturor celor ce cu credinţă pururea te fericesc pe tine.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nApropiindu-te acum de Hristos, mai luminat şi mai curat, Sfinte Ioanichie, adu-ţi aminte de cei ce te pomenesc pe tine cu credinţă şi cere totdeauna pentru noi iertare de greşeli, vindecare de toate bolile şi unire cu Împărăţia lui Dumnezeu.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nLuminează ochii sufletului meu, Curată, Ceea ce ai născut Lumina, ca să nu mă ajungă întunericul cel mai adânc al păcatului, nici să mă acopere adâncimea deznădăjduirii. Ci, tu mă izbăveşte şi mă cârmuieşte către Limanul Dumnezeieştii Voiri.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nCurăţind întunericul patimilor şi luând lumina poruncilor lui Hristos, cu adevărat ai strălucit cu post şi omorându-ţi trupul te-ai înviat prin Duhul, călcând cursele vrăjmaşilor, fericite. Pentru aceea te-ai făcut părtaş cu îngerii cei fără de trupuri, prin harul Duhului, Fericite Ioanichie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 3-lea\n\nPodobie: De Frumuseţea Fecioriei tale...\n\nVeselia lumii cu osârdie ai părăsit-o şi ai urmat Stăpânului tău, rănindu-ţi-se sufletul de Dumnezeiască dragoste, Sfinte Ioanichie. Pentru aceasta şi cuptorul patimilor l-ai stins cu roua Duhului Sfânt, preafericite. Drept aceea dănţuieşti acum împreună cu îngerii, următor făcându-te vieţii acelora.\n\nSEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 3-lea\n\nPodobie: De Frumuseţea Fecioriei tale...\n\nToată viaţa mea a trecut în multă lenevire, Preacurată şi acum m-am apropiat de vremea ieşirii mele şi mă tem de vrăjmaşii mei. Să nu-mi răpească sufletul meu şi să mă trimită în adâncimea piericiunii. Ci, milostiveşte-te spre robul tău, Fecioară şi mă izbăveşte de osânda lor, Mireasă a lui Dumnezeu.\n\nSEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 3-lea\n\nPodobie: De Frumuseţea Fecioriei tale...\n\nMoarte de ocară, Îndurate, ai răbdat de bunăvoie prin Răstignire; pe Care văzându-Te Ceea ce Te-a născut, Hristoase, se rănea. Şi rupându-şi inima se tânguia ca o Maică. Cu ale cărei rugăciuni pentru milostivirea milei Tale, îndură-Te şi mântuieşte lumea, Cel Ce ai ridicat păcatul lumii.