Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfântul Cuvios Roman Melodul\n\nTroparul Sfântului Cuvios Roman Melodul\n\nGlasul al 8-lea\n\nÎntru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Roman, duhul tău.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 6-lea\n\nIrmos: Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nTrimite-ne nouă din cer raze dătătoare de lumină, cu rugăciunile tale, Înţelepte Roman, Dumnezeiescule Părinte, ca să lăudăm cu cântări sfinţită po­menirea ta.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDin tinereţe dându-te pe tine cu totul lui Hristos, ai urmat Lui, luminându-ţi-se gândul cu raze dătătoare de lumină, Părinte Roman.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nFiind împodobit cu frumuse­ţea Sfântului Duh, care lucrea­ză toate, ca o stea luminoasă te-ai arătat, Înţelepte Roman, cu lu­mina virtuţilor, până la margi­nile lumii.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nDin tine a ieşit, în chip de netâlcuit, Cuvântul lui Dumnezeu Cel dimpreună fără de început, în zilele cele de pe urmă şi pe omul cel dintâi, Adam, care era căzut, la reînnoit.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea cre­dincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nGândul tău, Înţelepte Roman, s-a făcut locaş Preasfin­tei Treimi, plin de ştiinţa cea adevărată, cu bună credinţă, care revarsă învăţături Dumnezeieşti.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nIzvorât-a limba ta fântâni curgătoare, cântând cele Dum­nezeieşti şi arătându-ne lămu­rit Naşterea cea de negrăit a lui Hristos din Fecioara Maria.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nIată că hrăneşti din destul, cu înţeleptele tale cuvinte, cu­getele noastre şi cu cântările cele dulci, le umpli de dulceaţă Dumnezeiască, grăitorule de Dumnezeu, Sfinte Roman.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nDecât toate Oştile Îngereşti, eşti mai Aleasă Fecioară; că pe Ziditorul acelora, pe Fiul lui Dumnezeu, L-ai zămislit în pân­tece şi născându-L, ai rămas pururea Fecioară.\n\nIrmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea cre­dincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, Cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă cântă strigând: din cuget curat întru Domnul prăznuind.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nLocaş te-ai făcut Dumneze­iescului Duh şi gură miş­cătoare de foc, care glăsuieşti Dumnezeieştile cântări şi îndul­ceşti sufletele celor ce te laudă pe tine, Sfinte Părinte Roman.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFost-ai ca o alăută şi ca o vi­oară cerească, care ai tras către tine tot cugetul cu povestirile tale şi cu veselitoarele tale cân­tări.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nHarul Duhului, care lucrează toate, a suflat şi s-a sălăşluit în Sfântul tău suflet, prealăudate şi pe tine te-a făcut locaş de Dumnezeu grăitor, înţelepte.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nOtravă a vărsat şarpele, în urechile strămoaşei; iar Prea­curata a lepădat-o, la glasul Arhanghelului, luând în pântece şi născând pe Hristos.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte a lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Care chemi pe toţi din negura greşelilor.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa un locaş preaîmpodobit, ca un vas preacurat al Mângâietorului, aflându-te pe tine Darul, Preaînţelepte Roman, cugetătorule de Dumnezeu, te-a făcut locaş strălucit de lumină şi S-a sălăşluit întru tine.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCeea ce a născut pe Fiul lui Dumnezeu Întrupat, cu adevă­rat a luminat sufletul tău şi gândul ţi 1-a umplut de Dumne­zeiască cunoştinţă, venind la tine noaptea, pururea Fecioara.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu scripturile sfinţitelor tale cuvinte, de-a pururea pomeni­te, arătându-te tuturor cu ade­vărat pâine foarte dulce, pe toţi îi veseleşti, luminând gândurile tuturor şi pe toţi îi înveţi cu­noştinţa cea mântuitoare.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCeea ce ai Născut Lumina, pe Cuvântul Tatălui Cel Veşnic, Cu­rată, cu rugăciunile tale cele luminătoare, luminează-mi gân­dul meu şi goneşte întunericul sufletului meu, Preacurată Stă­până.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la Limanul Tău cel Lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea Mult Milostive.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nUmplându-te de Lumină şi către înălţimea bunătăţi­lor celor Dumnezeieşti suindu-te, ai dispreţuit toate cele de pe pă­mânt; şi te-ai făcut stâlp ceresc şi ai fost luminător al dreptei credinţe.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nVeştejit-ai poftele trupului şi sufletul tău ţi l-ai împodobit cu razele Prealuminatei Curăţii şi ai pus împrejuru-i podoabă vrednică de iubire prin frumu­seţea virtuţilor.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nUrând desfătarea cea trecă­toare, deşartă şi putredă, stăru­ind neîncetat la Biserica Prea­curatei, ţi-ai sfinţit gândul, su­fletul şi trupul, vrednicule de laudă.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nToţi văzătorii de Dumnezeu prooroci, mai înainte văzând luminat Naşterea Ta cea Prea­curată, Hristoase, care era să fie mai pe urmă din Fecioară pe pământ, arătat mai înainte ai vestit-o.\n\nIrmos: Marea vieţii văzând-o, înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 8-lea\n\nCu Dumnezeieştile fapte bu­ne ale Duhului, din tinereţe înfrumuseţându-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Roman, Preaînţelepte, cinstitei Biserici a lui Hristos înfrumuseţător ai fost; căci cu cântări frumoase ai în­frumuseţat-o, fericite. Pentru aceea te rugăm: dăruieşte celor ce doresc Dumnezeieştile tale da­ruri, ca să strigăm ţie: bucură-te, părinte preafericite, podoaba Bisericii.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: Tinerii cei cinstitori de Dumnezeu, în Babilon, chipului celui de aur nu s-au închinat, ci în mijlocul cuptorului celui cu foc, fiind rouraţi, cântare au cântat grăind: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPe Născătoarea de Dum­nezeu pururea Fecioara Maria ai avut-o Învăţătoare, gânditorule de Dumnezeu, înţelepţindu-te, învăţându-te şi îndemnându-te a cân­ta: Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nGlasul cuvintelor tale a um­plut lumea şi a învăţat pe oa­meni a cânta lui Hristos: Bine­cuvântat eşti, Doamne, Dum­nezeul părinţilor noştri.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nStrălucit-ai în lume, Sfinte Roman, ca un soare prealuminos şi ca o lumină, care luminezi pe cei ce strigă cu credinţă: Binecuvân­tat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nAcum te fericesc toate nea­murile omeneşti, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, precum ai zis mai înainte şi cu credinţă te măresc: Binecuvântat este ro­dul pântecelui tău, Preacurată.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: Pentru Legile părinteşti, fericiţii tineri, în Babilon, mai înainte nevoie pătimind, au dispreţuit porunca cea nebunească a celui ce împărăţea; şi împreunându-se cu focul de care nu s-au ars, Celui Ce Stăpâneşte, cântare vrednică l-au cântat: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nLepădând toate cele fru­moase ale lumii, dezmier­darea şi mărirea, ţi-ai ridicat sufletul către Cetele cele de sus, către Măririle şi Luminările cele de acolo, înţelepte, către Frumu­seţile cele Negrăite, către Loca­şurile Cereşti, către Lumina Dum­nezeieştii Începătorii, strigând: pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase, în veci!\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nArzându-te de Dumnezeiască dorire, ai pus suişurile în inima ta şi ai avut vieţuire fără de trup, fiind în trup; urmând Ce­telor celor îngereşti, înţelepte, ai repetat în lume cântările ace­lora, strigând cu credinţă, Sfinte Părinte Ro­man: pe tine Te preaînălţăm, Hristoase, în veci.\n\nBinecuvântăm pe Tată şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.\n\nCu graiul cel înalt al cuvin­telor tale celor Dumnezeieşti şi preadulci, Fericite Roman, tot cugetul oamenilor îl îndulceşti şi-l veseleşti, ca un hrănitor şi dătător de bogăţie; şi-l lumi­nezi foarte curat şi-l înveţi a striga: pe Domnul lăudaţi-L, lu­crurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nAmăgindu-mă ucigaşul de oa­meni, şarpele cel viclean, că voi fi întocmai cu Dum­nezeu, m-a ridicat ca pe un rob de la desfătarea Raiului; iar Stăpânul Cel din fire, Fiul lui Dumnezeu, Întrupându-Se din Fecioara Maria, a venit şi m-a ridicat către înălţime, îndumnezeindu-mă. Pe Acesta Îl prea­înălţăm întru toţi vecii.\n\nSă lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul, întru toţi vecii.\n\nIrmos: Pentru Legile părinteşti, fericiţii tineri, în Babilon, mai înainte nevoie pătimind, au dispreţuit porunca cea nebunească a celui ce împărăţea; şi împreunându-se cu focul de care nu s-au ars, Celui Ce Stăpâneşte, cântare vrednică l-au cântat: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Naşterea Zămislirii Celei fără de sămânţă este Netâlcuită, rodul Maicii Celei fără de bărbat este Nestricat; că Naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nUnitu-te-ai, mărite, cu Ce­tele de sus ale celor fără de trup, unde este Veselia Cea Negrăită şi Desfătarea Cea de-a pururea; unde este Lumina Aceea a Dumnezeieştii Stăpâniri şi Bucuria, unde este Mărirea Cea Negrăită, preafericite.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDimpreună cu drepţii sălăşluindu-te înăuntrul Dumneze­ieştii Măriri a lui Dumnezeu, vezi Veselia Cea Negrăită de acolo, vezi Desfătarea Cea fără sfârşit, vezi Frumuseţile Ceruri­lor, cele cu adevărat plăcute, înţelepte; vezi cetele patriarhi­lor, preafericite.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nMiluieşte cu rugăciunile tale de primejdii, pe cei ce săvârşsc cu credinţă pomenirea ta cea purtătoare de lumină, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Preacuvioase Părinte Ro­man şi de toată vătămarea şi răutatea celui străin şi-i învred­niceşte să dobândească Mărirea cea Cerească şi Împărăţia cea de sus, preafericite.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nFiind împodobit şi înfrumu­seţat cu Frumuseţea Treimii Cea Neasemănată, gânditorule de Dumnezeu, străluceşti cu ra­zele şi umbli pe lângă Scaunul Ziditorului tău şi Dumnezeu cu veselie, unde este glasul celor ce prăznuiesc, Sfinte Roman, Mărite.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPrin căderea cea de demult s-a făcut rob neamul celui întâi zi­dit, Fecioară Născătoare de Dumnezeu şi supus patimilor păcatului; iar Preabunul Dumnezeu, Cel Ce S-a născut din tine, l-a chemat iarăşi la Sine cu milostivirea Sa.\n\nIrmos: Naşterea Zămislirii Celei fără de sămânţă este Netâlcuită, rodul Maicii Celei fără de bărbat este Nestricat; că Naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 5-lea\n\nPodobie: Pe Cuvântul Cel împreună...\n\nPe Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Du­hul, dogmatizându-L lumii, a fi de O Fiinţă, pe credincioşi cu ade­vărat i-ai luminat. Şi pricinile cele cumplite ale eresurilor surpându-le, stai înaintea Domnu­lui, rugându-te pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine, Sfinte Părinte Roman, Minunate.\n\nSEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 5-lea\n\nPodobie: Pe Cuvântul Cel împreună...\n\nPe Dumnezeul şi Domnul Cel Ce din tine S-a Întrupat, pentru noi cei stricaţi cu păcatele, roa­gă-L cu căldură, să Se milostivească spre noi şi să-Şi întoarcă mânia şi iuţimea Sa, Curată, de la cei ce cinstim cu credinţă şi lăudăm neîncetat stăpânirea şi puterea ta.\n\nSEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 5-lea\n\nPodobie: Pe Cuvântul Cel împreună...\n\nPe Cruce văzându-Te pe Tine Hristoase Maica Ta, spânzurat de bunăvoie în mijlocul tâlha­rilor, sfărâmându-se ca o Maică la rărunchi a zis: Fiule Cel Ce eşti fără de păcate, cum fără dreptate pe Cruce, ca un făcă­tor de rele eşti pironit, neamul omenesc, vrând a-l învia ca un Preabun.