Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare

Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare\n\nTropar Sfântului Cuvios Sisoe cel Mare\n\nGlasul 1\n\nLocuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Sisoe; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.\n\nCântarea l\n\nGlasul al 8-lea\n\nIrmos: Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, căci cu slavă S-a preaslăvit.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPrin rugăciunile tale, părinte, înviază-mă pe mine care sunt omorât de patimi, ca unul ce stai acum cu îndrăznire multă înaintea Vieţii.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nLepădând poftele trupului, părinte, te-ai luminat cu pofta cea dumnezeiască şi ai părăsit toată negura patimilor.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nPrimind, părinte, înăuntrul inimii tale raza cea fără materie cu dragoste ai urmat după Cel Ce te-a chemat, Sfinte Sisoe, părintele nostru.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nMiluieşte-mă pe mine care sunt învăluit cu viforul tuturor dezmierdărilor, tu, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul, Care este Liniştea a toată lumea, Preacurată Fecioară.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu tărie ai supus trupul cugetului, cuvioase, iar sufletul l-ai arătat neplecat robiei patimilor.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu osteneli înţelepţeşte bine lucrând arătura sufletului tău, cuvioase, ai odrăslit spicul nepătimirii şi al minunilor.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu nemurire făcătoare de viaţă te-ai îmbrăcat, mărite, urmând lui Hristos; drept aceea, ţi-a dat ţie harul de a învia şi morţii.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nLoc de sfinţenie şi Masă Înţelegătoare, care ai ţinut Pâinea Hristos, Viaţa tuturor, te lăudăm pe tine, Preacurată Fecioară.\n\nIrmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu ploaia harului ai izvorât râuri de minuni, care curăţă de spurcăciuni pe cei ce cu credinţă năzuiesc la tine, fericite părinte.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu rugăciunile cele de toată noaptea şi cu stările în picioare de toată ziua curăţindu-ţi sufletul, l-ai făcut pe el locaş Treimii, cuvioase.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nDepărtatu-te-ai, fugind în pustie şi ai aşteptat acolo pe Cel Ce te mântuia pe tine de împuţinarea sufletului şi răutate, preafericite părinte.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nMunte Netăiat te-a văzut pe tine odinioară Avacum, Preacurată, din care S-a arătat Dumnezeu şi ne-a înnoit pe noi care eram sub păcat.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Mânecând, strigăm Ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFăcându-te locaş Dumnezeirii Celei în Trei Sori şi ai şters chipurile patimilor din sufletul tău.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nOmorându-ţi cugetul trupului tău, purtătorule de Dumnezeu, ai înviat morţii cu ajutorul harului.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nNăscătoare de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce ai născut pe Soarele harului Cel Neapus, luminează-mă pe mine cel întunecat.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă dintru adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAvând înfrânare, rugăciune, dragoste curată, smerire întărită şi iubire adevărată către Hristos, ai scăpat de pierzarea chitului celui viclean.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDumnezeu ţi-a îndreptat cărările tale cele către El; Cel tare te-a făcut pe tine cu adevărat tare, ca să calci pe capetele şerpilor şi ale scorpiilor, purtătorule de Dumnezeu preafericite.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu plecarea ta cea către Dumnezeu, te-ai făcut arătat Dumnezeu; cu dragostea cea deplină către lumină, te-ai arătat şi înger pământesc şi om ceresc, purtătorule de Dumnezeu, părinte.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nFecioară Marie, Odorul cel Preacurat al fecioriei, curăţeşte-mi gândul de negura patimilor şi umple inima mea de har şi de dreptate, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.\n\nIrmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă dintru adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 4-lea\n\nPodobie: Arătatu-Te-ai astăzi...\n\nSihăstrind, înger pe pământ te-ai arătat, luminând, cuvioase, gândurile credincioşilor cu dumnezeieşti semne totdeauna. Pentru aceasta, pe tine, Sfinte Sisoe, cu credinţă te cinstim.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăznirea şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nToată lumina Duhului ai primit-o cu minte curăţită şi te-ai făcut luminător credincioşilor care cântă: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu focul cel dumnezeiesc al înfrânării, ai ars spinii păcatului şi te-ai mutat către lumina cea înţelegătoare, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nMântuieşte-mă, Maica Mântuitorului, pe mine, cel cuprins în adâncimea păcatelor şi mă răpeşte din toată răutatea vrăjmaşului, ca, mântuindu-mă, să măresc ajutorul tău.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: De şapte ori cuptorul, chinuitorul caldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nSlujindu-te de rugăciuni neîncetate, ai lepădat stricăciunea patimilor de la suflet şi ai curăţit vederea cugetului tău. Drept aceea, Sfinte Sisoe, te-ai învrednicit ca un prooroc a vedea mai înainte cele viitoare, cu bună credinţă cântând: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎngereşte ai vieţuit fiind în trup, cuvioase şi taberele cele potrivnice le-ai biruit. Drept aceea, cu veselie te-ai sălăşluit, părinte, în viaţa cea fără materie, unde sunt cetele îngerilor, cu care împreună acum cânţi: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.\n\nCu sfinţitele tale rugăciuni către Dumnezeu, curăţeşte sufletul meu, căci sunt împresurat de spinii patimilor şi de robia care mă cuprinde, miluieşte-mă, părinte, purtătorule de Dumnezeu, ca, ajungând curat, să cânt: tineri binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nFiind sfinţită de Duhul, ai primit în pântecele tău pe Făcătorul firii omeneşti şi în chip de negrăit, L-ai născut pe El, Fecioară Preacurată; pe Acela neîncetat lăudându-L, cântăm: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.\n\nSă lăudăm să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.\n\nIrmos: De şapte ori cuptorul, chinuitorul caldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi în trup, din pântece fecioresc, făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o slăvim.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nArătatu-s-a minune înfricoşătoare în vremea adormirii tale; căci strălucea faţa ta, părinte, mai mult decât soarele, atunci când au venit cetele sfinţilor ca să ia duhul tău şi să-l ducă la Dumnezeu, Făcătorul tău.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎndulcindu-te de frumuseţile cele dumnezeieşti, îndumnezeindu-te după har şi luminându-te cu luminile cele prealuminate de acolo, mântuieşte, cu rugăciunile tale, de stricăciunea cea întunecoasă a patimilor, pe cei ce cu credinţă cinstesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, preafericite părinte.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nSlujind lui Dumnezeu cu cuvioşie, te-ai făcut drept fără de prihană, depărtat de toată răutatea, cuvios şi fără de răutate. Pentru aceea, S-a odihnit Treimea în inima ta şi acum, în chip arătat, te îndulceşti de Dânsa, părinte, vrednicule de laudă.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nDin fapte nicidecum nu este întru mine mântuire, că, umblând pe cărarea cea potrivnică, m-am umplut de întuneric. Dar tu, Ceea ce ne-ai răsărit nouă Lumina Cea din Lumină, luminează-mă şi mă mântuieşte şi nu mă trece cu vederea pe mine, care pier în chip cumplit, Preacurată Fecioară.\n\nIrmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi în trup, din pântece fecioresc, făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o slăvim.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 2-lea\n\nPodobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...\n\nCu puterea înfrânării şi cu fapta virtuţilor, ai omorât dezmierdările trupului, înţelepte. Drep aceea, crescând preales în urcuşuri, ai ajuns către calea cea aleasă, părinte şi stai pururea înaintea lui Hristos, împreună cu îngerii, Sfinte Sisoe, părintele nostru.\n\nSEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 2-lea\n\nPodobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...\n\nŞi Hrănitoare a lui Dumnezeu şi Maică te-a numit pe tine, cu limba cea de maică, propovăduitorul harului, cunoscând prin Duhul a fi Dumnezeu cel din Pântecele tău. Iar când S-a născut, L-a arătat, Fecioară, cu degetul, zicând: iată Mielul, Care ridică păcatele lumii.\n\nSEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 2-lea\n\nPodobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...\n\nMaica Ta cea fără prihană, Hristoase, văzându-Te mort pe Cruce, întins, striga: Fiul meu Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce rânduială nespusă este aceasta, prin care ai mântuit zidirea cea înţeleaptă a mâinilor Tale, cele Preacurate?