Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ştefan Savaitul, făcătorul de canoane\n\nTroparul Sfântului Cuvios Ştefan Savaitul, făcătorul de canoane\n\nGlasul al 8-lea\n\nÎndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Ştefan, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 2-lea\n\nIrmos: Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea într-armată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel rău, Domnul Cel Preaslăvit, căci cu Slavă S-a preamărit.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nȚie, preafericite, aducând mulţumire pentru învă­ţătura ta, ne împlinim datoria, Sfinte Ştefan, împletindu-ţi laudă; iar tu, primind aceasta cu blândeţe, preafericite, dă-mi prin rugăciunile tale harul Duhului.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPornirea patimilor celor de pierzare ai veştejit-o, părinte, prin cuget gânditor de Dum­nezeu; că ai fost blând, bine primitor, lin şi smerit, fiind în­cununat cu cuvântul înţelep­ciunii şi al ştiinţei, Sfinte Cuvioase Ştefan.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu sfinţenie te-ai împodobit pe tine însuţi, părinte, prin cu­noştinţă şi prin harul lucrării faptelor bune, grăitorule de Dumnezeu, Preacuvioase Ştefan; că, dorind de cununile Slavei lui Hristos, ţi-ai împlinit foarte bine dorinţa.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nMai Aleasă eşti decât toate făpturile cele văzute şi nevă­zute, Ceea ce eşti fără de prihană, că ai născut pe Ziditorul pre­cum bine a voit să Se Întrupeze din pântecele tău, Preacurată; pe Care roagă-L cu îndrăz­neală, să mântuiască sufletele noastre.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, biserica păgâni­lor cea stearpă prin venirea Ta, în care s-a întărit inima mea.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nStrălucit-a viaţa ta, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Ştefan, în lume, ca soarele cel prealuminos şi a luminat pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste se alipesc de tine.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu învăţăturile tale, cuvi­oase, se luminează marginile lumii, că ai strălucit ca un lu­minător, purtătorule de Dum­nezeu, Bisericii lui Hristos, în care s-a întărit inima ta.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nPăzitu-ţi-ai sufletul nerodit de patimi şi de dezmierdările trupului, purtătorule de Dum­nezeu, Cinstite Părinte Ştefan. Pentru aceasta, acum, după vrednicie, pe tine te lăudăm.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nArătatu-te-ai cu Curăţia, Stă­până, ca şi crinul în mijlocul spinilor, strălucind cu Străluci­rile Fecioriei Tale, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, puru­rea Preacinstită.\n\nIrmos: Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, biserica păgâni­lor cea stearpă prin venirea Ta, în care s-a întărit inima mea.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Domnul, Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul. Pentru aceasta, cântăm Ție: Slavă Puterii Tale, Doamne.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nTu, Sfinte Preacuvioase Ştefan, te-ai făcut cu­nună sihaştrilor, fiind împodobit nu cu piatră de mult preţ, ci cu virtutea; că te-ai ară­tat cu adevărat, fericite, locaş al lui Dumnezeu, cu har dăruit.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCinstit-ai purtătorule de Dumnezeu Înţelepciunea Cea Dumnezeiască; că Aceasta te-a luminat pe tine cu cununile ha­rurilor ei, pricinuindu-ţi mărirea cea veşnică, părinte puru­rea pomenite.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu toate mişcările inimii ai poftit dorinţa cea din urmă, pă­răsind dulceaţa lumii; şi după dorirea ta ai şi aflat desfătare potrivită, preafericite.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nRodul morţii mi-a adus Eva, iar tu, Preacurată, năs­când Viaţa Cea Ipostatică, iarăşi m-ai înviat. Pentru aceas­ta, cânt ţie: Mărire Naşterii tale, Stăpână!\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Mijlocitor Te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase Dumnezeule. Că prin Tine, Stăpâne, am aflat izbăvirea din noaptea necunoştinţei către Părintele Tău, începătorul luminii.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPomenirea patimilor, cu dragostea nepătimirii ai stins-o, purtătorule de Dum­nezeu, Sfinte Ştefan, şi cu gândurile şi cu faptele ai luminat toată starea sufletului.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu cuget curat ai vorbit prin scripturile Duhului, de Dum­nezeu grăitorule, Părinte Ştefan şi ai adunat bogăţia gândirii şi a faptei, gânditorule de Dumnezeu, părinte cuvioase.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCercetând Adâncul Înţelep­ciunii, Cuvioase Ştefan şi aflându-L, ai cuprins cât este de trebuinţă; şi prin osteneli, ai câştigat mărgăritarul cel de mult preţ al cunoştinţei, preafericite.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nIată ai luat în pântece Năs­cătoare de Dumnezeu Preacu­rată, pe Hristos Dumnezeu, mai presus de cuvânt, precum Isaia a grăit mai înainte şi L-ai născut mai presus de fire.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel necercetat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nArătatu-te-ai, Părinte Şte­fan, luminător al lumii prealuminat, luminând cu stră­lucirea cuvântului, pe cei ce aleargă către tine cu credinţă şi cu dragoste.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu fericire ţi-ai petrecut viaţa, că, închizându-ţi simţirile, ai ie­şit afară din tulburarea lumii şi cu Dumnezeu ai vorbit, Sfinte Ştefan.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCât este de bună, cât este de frumoasă cununa ta, cu care te-ai încununat acum, Preaînţelepte Ştefan, fiind încununat cu virtuţile şi împărăţind peste patimi, preaalesule.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nMai presus de fire ai născut Fecioară şi eşti în veci Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii Celei Adevărate, a Fiului şi Dumnezeului tău.\n\nIrmos: De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel necercetat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 4-lea\n\nPodobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...\n\nSădit-ai raiul virtuţilor şi l-ai udat cu curgerile lacrimilor tale, ca cel ce ai dobândit Lem­nul Vieţii, preamărite; izbăveşte cu rugăciunile tale din stricăciune turma ta, păzeşte de asuprire pe cei ce te cinstesc pe tine cu căldură. Că pe tine, înţelepte, folositor prea mare toţi cu credinţă şi cu dragoste te-am agonisit.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui păgân, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos, Cel Ce bine este cuvântat şi Preaslăvit, a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri Roua Duhului.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCuvintele dogmelor tale, cuvioase, aromează, luminându-se cu darul Duhului; că cinstind o Dumnezeire în Trei Feţe şi lăudând Întruparea Cuvântului, ne umpli pe noi de bun miros, întru tot fericite.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFiindu-ţi viaţa asemenea cu cuvântul, părinte, ţi-a pricinuit ţie cunună îndoită, preaferi­cite; că te-a făcut organ al Înţe­lepciunii, părinte preacinstite, cântând Ziditorului tău: Binecuvântat eşti şi Preamărit.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCuvântul tău este cu sare potrivit, viaţa ta s-a arătat lu­minată cu harul, Preafericite Dumnezeiescule Ştefan; pentru aceea ai locuit în Locaşurile cele de sus veselindu-te, stând acum înain­tea lui Hristos cu îndrăzneală.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nÎndreptând viaţa mea, Preacurată, povăţuieşte-mă către Limanul Cel cu totul Lin, ca Una ce ai născut pe Dumnezeu, Izvorul Bine­lui, Cel Ce dă tuturor credincio­şilor bunătatea nestricăciunii.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: Cuptorul cel cu foc oare­când în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumneze­iasca Poruncă, pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecu­vântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCunună împodobită a pus pe creştetul tău Dătă­torul de viaţă Hristos, Sfinte Preacuvioase Părinte Ştefan, cel cu numele de cunună; că te-ai încuviinţat prin fapte şi te-ai arătat cu socotinţă, cântând: preaînălţaţi toate lucru­rile Domnului, pe Domnul!\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.\n\nPe mucenicii lui Hristos i-ai lăudat, gânditorule de Dum­nezeu şi cetele sfinţilor şi îm­preună cu ei te-ai sălăşluit, umplându-te de veselie şi de Dum­nezeiasca desfătare şi cântând: preaînălţaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nGândul Cel fără de patimă, în pântecele tău se uneşte cu gân­dul cel omenesc, Preacurată şi prin zămislirea Trupului s-a făcut sub vreme Cel mai înainte de veci. Pentru aceasta, cu cre­dinţă şi cu dragoste te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.\n\nSă lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.\n\nIrmos: Cuptorul cel cu foc oare­când în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumneze­iasca Poruncă, pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecu­vântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudata o mărim.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPreacinstite Ştefan, cel ce te îndulceşti acum curat şi ai dobândit Desfătarea cea mai presus de gând, unde adu­nările Sfinţilor dănţuiesc, împrejurul lui Dumnezeu, feri­cite, fiind mijlocitor, trage către tine pe cei ce aleargă la aju­torul tău.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nMutatu-te-ai vesel către Cul­mea celor dorite, către Însuşi Cel cu adevărat Fericit, către Frumuseţea Cea în totul Aleasă, către Viaţa Cea cu adevărat Ne­îmbătrânită, către Lumina Cea Neînserată, purtătorule de Dumnezeu, Părinte Ştefan.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCa soarele ai strălucit în ce­tele călugărilor, fiind sfinţit din pruncie şi împrăştiind virtuţile vieţuirii tale ca nişte raze, Preadulce Ştefan, purtătorule de Dumnezeu părinte cuvioase.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCunoscându-te de departe Proorocul, prin ochii cei mai înainte văzători, de tine a grăit mai înainte, că vei fi Maică Făcătorului tuturor şi Stăpâ­nului. Pentru aceasta, te mărim pe tine, întru tot Lăudată, Năs­cătoare de Dumnezeu.\n\nIrmos: Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudata o mărim.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Înviat-ai din morţi...\n\nFăcându-ţi sufletul locaş lu­minos al Sfântului Duh, părinte cuvioase, ai avut înăuntru ne­grăit pe Împăratul Hristos şi Domnul; aflat-ai bogăţie de minuni şi împărţi lumii harul cel îmbelşugat. Pentru aceea pă­zeşte de primejdii şi de strică­ciune, pe toţi cei ce te laudă pe tine.\n\nSEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Înviat-ai din morţi...\n\nFecioară Marie, Mărirea în­gerilor, tu, Frumuseţea cea Veselitoare şi Podoaba pământe­nilor, dăruieşte iertare de pă­cate, celor ce te laudă pe tine; milostiveşte-te spre robii tăi, că tu eşti Scăparea celor deznă­dăjduiţi, Preacurată şi cu ade­vărat eşti Tare Solitoare oamenilor.\n\nSEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Înviat-ai din morţi...\n\nMieluşeaua cea Curată, vă­zând pe Mieluşelul şi Păstorul spânzurat pe Cruce, striga: Fiul meu, ce este această vedere străină şi neaşteptată? Cum se osândeşte Viaţa la moarte, ase­menea cu oamenii? Dar te scoa­lă din morţi a treia zi precum ai zis, ca, bucurându-mă, să Te măresc pe Tine.