Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfântul Cuvios Teoctist\n\nTroparul Sfântului Cuvios Teoctist\n\nGlasul al 8-lea\n\nCu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teoctist, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 2-lea\n\nIrmos: Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea într-armată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel rău, Domnul Cel Preaslăvit, căci cu Slavă S-a preamărit.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nMunţi săltaţi, dealuri încingeţi-vă cu bucurie, cei întinaţi gătiţi-vă spre Dumnezeiasca curăţire, că Hristos, Râul desfătării, vine să se spele în apele Iordanului.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPomenirea ta cea luminată, Sfinte Teoctist, a strălucit nouă, astăzi, alungând ruşinea patimilor noastre; aceastăpomenire săvârşind-o, cu credinţă şi cu dragoste te fericim.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nÎntr-aripat fiind de dragostea lui Hristos, te-ai înălţat, îndepărtându-te de tulburarea cea lumească. Drept aceea ai alergat către nevoinţele cele obositoare ale schimniciei şi prin înfrânare ai vieţuit ca un înger.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nVeniţi să fericim cu gând curat pe cea Nepătată, pe Frumuseţea lui Iacov, pe care Dumnezeu a iubit-o, alegând-o, întru Care S-a şi Sălăşluit, ca într-un Cort; pe Aceasta să o lăudăm, ca pe cea mai Cinstită decât toate făpturile.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Pe piatra credinţei m-ai întărit, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei; că s-a veselit duhul meu cântând Ţie: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCel Ce cu porunca a făcut adâncurile apelor, Cel Ce acoperă cu ape înălţimile cele mai înalte, vine la ape să se boteze. Suflete priveghează, curăţeşte-te de patimi, aducând roade de fapte bune.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPlăcut la miros ca un trandafir ai înflorit, Precuvioase Părinte Teoctist, cu schimnicia în grădina Duhului, umplând totdeauna de bună mireasmă pe cei ce cântă: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCa un măslin roditor ai odrăslit în Casa Domnului, Părinte Teoctist şi cu untdelemnul ostenelilor tale, veseleşte feţele noastre, Cuvioase, ale celor ce cântăm: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nMulţi sunt cei ce se luptă cu mine de sus; în dureri s-a împuţinat viaţa mea. M-am cufundat în prăpastia greşelilor. Miluieşte-mă, Stăpână, nu mă trece cu vederea, că pe tine te-am dobândit Ajutătoare Nebiruită.\n\nIrmos: Pe piatra credinţei m-ai întărit, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei; că s-a veselit duhul meu cântând Ţie: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Domnul, Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul. Pentru aceasta, cântăm Ție: Slavă Puterii Tale, Doamne.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPicurat-au dulceaţă sudorile ostenelilor tale, pierzând amărăciunea demonilor, prea­fericite, depărtând umezelile cele sărate ale bolilor, vrednicule de laudă.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎndumnezeindu-te neîncetat cu curăţiri, cuvioase, te-ai făcut luminător prealuminat pustni­cilor şi pildă desăvârşită şi îndreptător şi turn nemişcat.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nDespărţit-ai mările patimilor, Părinte Teoctist, cu toiagul credinţei şi înecând, părinte, pe faraonul cel nevăzut, ai ajuns la pământul făgăduinţei, cuvioase.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nStriga-voi către tine, Preacurată, ziua şi noaptea şi mă voi mântui. Şi voi trece peste zidul desfătărilor şi voi scăpa de bântuielile demonilor, cu mijlocirea ta.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Lumina celor ce zac în întuneric, Mântuirea celor deznădăjduiţi, Hristoase Mântuitorul meu, către Tine alerg, Împărate al păcii, luminează-mă cu Strălucirea Ta; că alt dumnezeu afară de Tine nu ştiu.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu plugul rugăciunilor dezţelenind ogorul inimii, ai semănat într-însul sămânţa Cuvântului, părinte cugetătorule de Dumnezeu şi ai cules destulă roadă bună, care hrăneşte sufletele tuturor dreptcredincioşilor, celor ce te laudă pe tine.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAducând totdeauna gând treaz, părinte cugetătorule de Dumnezeu, ai adormit patimile cele pierzătoare de suflet, grăbindu-te a ajunge la Zorile Cele Dumnezeieşti, la Strălucirea Luminii Celei Neapuse, unde este locaşul celor ce se veselesc.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCa un luminat de Dumnezeu şi de lumină purtător, plin fiind de harurile Dumnezeiescului Duh, părinte, ai arătat firea cea curată a nerăutăţii, descoperind tuturor că ai vieţuit în trup ca un înger.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nArătatu-te-ai, Preacurată, Uşă Răsăritului, Celui Ce S-a arătat dintru înălţime; şi Scaun Înalt, până la cer, al Împăratului; şi Scară Înaltă pe care S-a pogorât Hristos şi a vorbit cu oamenii cei alungaţi departe.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: În adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDuhurile răutăţii le-ai supus, Preafericite Teoctist, arătându-te locaş Sfântului Duh, Care a suflat Putere întru tine, purtătorule de Dumnezeu.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu toiagul tău cel cuvântător, cuvioase, ai hrănit turma ta cea cuvântătoare, părinte, cu verdeaţa sihăstriei şi ai îndrumat-o spre Staulul cel Ceresc.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCel Ce a întins cerul cu voia, te-a arătat pe tine alt Cer pe pământ, Născătoare de Dumnezeu Curată, şi din tine S-a arătat celor dintru întuneric.\n\nIrmos: De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel de nepătruns: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu a tiranului celui călcător de lege înaltă văpaie a ridicat, iar Hristos a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel binecuvântat și preaslăvit.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu vărsările lacrimilor stingând întărâtările patimilor, Fericite Teoctist, ai izvorât râuri de minuni pururea curgătoare, care spală bolile sufletelor şi ale trupurilor, pururea pomenitule.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nRâvnind la blândeţile lui David, părinte, ai câştigat nevinovăţia şi nepătimirea lui Iov, nefătărnicia lui Iacov, credinţa lui Avraam şi dragostea cea fierbinte a lui Petru, cu care împreună sălăşluindu-te, adu-ţi aminte de noi.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nNăscându-ne nouă Viaţa Cea în Ipostas, Care a nimicit cu moartea pe moarte, Fecioară, pe mine cel ucis de înecările relelor viază-mă cu rugăciunile tale, Curată, Binecuvântată şi Preamărită.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: Pe Dumnezeu, Care S-a coborât în cuptorul cel cu foc la tinerii iudei şi văpaia în rouă a prefăcut-o, ca pe un Domn lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nSăvârşindu-ţi viaţa cu adevărat întru nerăutate, insuflatule de Dumnezeu, Părinte Teoctist, ai surpat răutatea vrăjmaşului cu minte desăvârşită, strigând: lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.\n\nAcum securea ameninţă pe credincioşi cu tăierea, suflete al meu, grăbeşte-te şi tăind spinii patimilor, adu înaintea Domnului roade coapte la vreme, mântuindu-te prin rugăciunile purtătorului de Dumnezeu.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nDin toate neamurile pe tine te-a ales Hristos, pentru a Lui sălăşluire, Născătoare de Dumnezeu, înnoindu-ne cu Dumnezeiasca unire pe noi, care eram stricaţi. Pentru aceea te lăudăm întru toţi vecii.\n\nSă lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.\n\nIrmos: Pe Dumnezeu, Care S-a coborât în cuptorul cel cu foc la tinerii iudei şi văpaia în rouă a prefăcut-o, ca pe un Domn lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Fiul Părintelui Cel fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Drept aceea pe Născătoarea de Dumnezeu, cea Prealăudată, o mărim.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nZidire curată a lui Dumnezeu te-ai arătat Preafericite Teoctist, neîntinându-ţi frumuseţea sufletului, cuvioase, cu întinăciunea păcatelor. Ci, cu totul te-ai înfrumuseţat pe tine, cu înmulţirea bunătăţilor. Pentru aceasta te cinstim.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu faptele bune împodobindu-te, cu dragostea luminându-te, cu felurite bunătăţi strălucind, te-ai mutat către părinţii tăi, la adânci bătrâneţi, părinte înţelepte, păzindu-te în Jitniţele cele Dumnezeieşti ca nişte grâu copt la vremea lui.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nTurma ta astăzi dănţuieşte, prăznuind pomenirea cea purtătoare de lumină a adormirii tale, pe care şi după mutarea ta să nu încetezi, de trei ori fericite, a o binecuvânta din cer, stând înaintea lui Dumnezeu împreună cu îngerii, preafericite.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCeea ce ai născut Viaţa spre izbăvirea oamenilor, dă viaţă sufletului meu, care este omorât de greşeli, Fecioară Curată, ca o Milostivă şi Singură Apărătoare a celor ce aleargă la Acoperământul tău.\n\nIrmos: Fiul Părintelui Cel fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Drept aceea pe Născătoarea de Dumnezeu, cea Prealăudată, o mărim.\n\nSEDELNA\n\nGlasul 1\n\nPodobie: Piatra fiind pecetluită...\n\nPăstorind, în chip bineplăcut lui Dumnezeu, la păşunea nepătimirii şi a vieţii, cu fluierul Cuvântului, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Părinte Teoctist, turma Domnului ai adus-o mântuită lui Dumnezeu; şi la Dânsul mutându-te, plata cea vrednică a ostenelilor tale ai luat. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează, prin tine, tuturor tămăduiri.