Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul din Singriana\n\nTroparul Sfântului Cuvios Teofan Mărturisitorul din Singriana\n\nGlasul al 8-lea\n\nCu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teofan, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.\n\nTroparul Sfântului Cuvios Teofan Mărturisitorul din Singriana\n\nGlasul 1\n\nLocuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Teofan. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.\n\nCântarea 1\n\nglasul al 4-lea\n\nIrmosul\n\nAdâncul Mării Roşii, cu picioare neudate, trecându-l pedestru Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii puterea lui Amalec în pustiu a biruit.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAprinzându-te de dreapta credinţă, părinte, ai pornit pe urmele lui Hristos, Celui Ce S-a arătat în Trup, ca unul ce ai dobândit de aici numirea ta, cea cu adevărat numită, prin purtarea de grijă, aşa cum de mai înainte s-a închipuit.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAtras ai fost de dragostea cea preadorită a Stăpânului tău şi ai defăimat dragostea cea lu­mească; şi una făcându-te cu Dragostea Dumnezeiască, desfă­tarea cea lumească ca pe un nimic ai socotit-o, preafericite.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nNăpustindu-se ca o fiară, tiranul Leon a izgonit pe cei aleşi, nesuferind a vedea pe cei ce cinsteau icoana lui Hristos; împreună cu aceia şi pe tine, Sfinte Părinte Teofan, te-a osândit la surghiun.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nFără de sămânţă, cu voirea Tatălui, ai zămislit din Dum­nezeiescul Duh pe Fiul lui Dumnezeu şi L-ai născut în Trup pe Cel fără de mamă din Tatăl şi pentru noi, din tine fără de tată.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmosul\n\nNu întru înţelepciune şi nici întru putere, sau bogăţie ne lăudăm, ci, întru Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPlin de Dumnezeiască Lu­mină te-ai arătat, Sfinte Teofan, unindu-te prin dragoste cu Cel dorit de tine, fericite. Pentru aceasta, cinstim pomenirea ta cea preamărită.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎnfruntând învăţăturile cele nelegiuite ale lui Leon, ai întă­rit plin de evlavie aşezămintele Bisericii. Pentru aceasta, Hristos te-a preamărit cu faceri de minuni.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nSufletul tău cel întărit prin nădejde şi credinţă, cuvioase, împărtăşeşte din puterea lui neputinţa trupului tău, apropi­ind de Dumnezeu trupul cel împreună rob.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCeea ce Neispitită de nuntă ai născut pe Dumnezeu Cel Întru­pat, pe mine, cel ce mă clatin de viforul patimilor, mă întăreşte; căci nu am, Curată, alt ajutor afară de tine.\n\nIrmosul\n\nNu întru înţelepciune şi nici întru putere, sau bogăţie ne lăudăm, ci, întru Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmosul\n\nRidicat pe Cruce văzându-Te Biserica, pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne!\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPregătitu-ţi-s-a ţie Împărăţia cea Cerească, ca unui pătimitor, mărite; căci, bucurându-te, ai plecat din cortul acesta pămân­tesc strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne!\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPurtător de cunună te-ai ară­tat, Sfinte Preacuvioase Părinte Teofan; că nu te-ai lepădat a cinsti slăvita icoană a lui Hristos, purtătorule de Dum­nezeu fericite. Pentru aceasta ai şi strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne!\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFiind luat cu de-a sila din locul în care se găsea, din po­runca tiranului celui nelegiuit, cuviosul nicidecum nu s-a în­grijit de neputinţa trupului, strigând Ziditorului: Slavă Pu­terii Tale, Doamne!\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nMăritu-te-ai cu minunile, purtătorule de Dumnezeu, căci Hristos te-a răsplătit pentru răbdarea ta; pentru aceasta şi tămăduiri izvorăşti, ca dintr-un izvor, celor ce au trebuinţă, preasfinţite.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nFără ispită de nuntă ai născut, Fecioară şi după naştere iarăşi te-ai arătat Fecioară. Pentru aceasta, cu credinţă nezdrunci­nată strigăm ţie cu glasuri ne­încetate: Bucură-te, Stăpână Preacurată!\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmosul\n\nTu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine, cu credinţă.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu cuvânt preacredincios a propovăduit Preacuviosul Teofan, cu adevărat, învăţătura dreptei cre­dinţe, strălucit fiind de lumi­nile Duhului Sfânt.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nBogăţie de tot felul, cu cuget dumnezeiesc, ai împărţit celor ce vieţuiau în sărăcie, urmând poruncii Stăpânului, prealăudate.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nAvând sufletul tău după chipul Ziditorului, te-ai închi­nat Chipului Celui Preacurat al Stăpânului, cu dor nespus sărutându-L.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPe tine armă nebiruită împo­triva vrăjmaşilor, înainte te pu­nem ancoră şi nădejde a mân­tuirii noastre te-am dobândit, Mireasă dumnezeiască.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmosul\n\nJertfi-voi Ţie, cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica cea curăţită de sângele demonilor cu sângele cel curs din coasta Ta.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎndrumă spre toată fapta bună viaţa mea, cuvioase, nete­zind cărarea înfrânării cu ru­găciunile tale, părinte; pe care mă învredniceşte cu tărie, feri­cite, bine a merge.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎntru înfrânare ţi-ai săvârşit viaţa, cuvioase, căci cu înţelep­ciunea şi cu bărbăţia ai dobândit dreptatea şi te-ai arătat îm­podobit cu podoaba tuturor virtuţilor.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nLa strălucirea cea mucenicească ai ajuns, Sfinte Părinte Teofan, ca unul ce ai cinstit icoanele Fecioarei, Maicii lui Dumnezeu şi ale mu­cenicilor, părinte şi te-ai împo­trivit prigonitorilor.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nO, minune, mai neobişnui­tă decât toate minunile! Că Fecioara, zămislind în pântece fără ispită bărbătească pe Cel Ce ţine toate, nu s-a simţit strâmtorată.\n\nIrmosul\n\nJertfi-voi Ţie, cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica cea curăţită de sângele demonilor cu sângele cel curs din coasta Ta.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 2-lea\n\nPodobie: Cele de sus căutând...\n\nDin înălţime primind Dum­nezeiasca descoperire, ai ieşit în grabă din mijlocul zgomo­telor şi ducând viaţă călugă­rească, cuvioase, ai primit lu­crarea minunilor şi harul pro­feţiei, lipsindu-te de soţie şi de bogăţie.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmosul\n\nÎn cuptorul din Babilon, ti­nerii lui Avraam, fiind aprinşi de dorul dreptei credinţe mai mult decât de văpaia focului, au strigat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nChipul lui Dumnezeu având şi dobândind prin viaţă prea­luminată şi asemănarea Lui, părinte, prin amândouă ai stră­lucit, strigând: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nTe-ai împodobit cu cununa mărturisirii, părinte, cu fapta ai mustrat cuvintele celor necre­dincioşi şi pe cei credincioşi i-ai în­tărit, strigând: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu osârdia cea preatare a minţii, ai răbdat vitejeşte, pă­rinte, durerile trupului, stri­gând cu mulţumire Stăpânului tău: Binecuvântat eşti în Bise­rica Slavei Tale, Doamne!\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nBucură-te, locaş sfinţit şi dumnezeiesc al Celui Preaînalt, căci prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă: binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmosul\n\nMâinile întinzându-şi Da­niel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a închis; şi puterea focului au stins-o, cu fapta cea bună încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nVăzând tăria împotrivirii tale, fericite, tiranul Leon te-a osândit la amarnică sur­ghiunire, preacumplitul; iar tu întru veselie ai îndurat-o, stri­gând: Binecuvântaţi, toate lu­crurile Domnului, pe Domnul!\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nŞtiind că cinstirea icoanei trece asupra chipului celui din­tâi, ai alergat la locul de chi­nuri şi arătându-te pătimitor prealegiuit şi biruitor, ai primit cunună, strigând: toate lucru­rile lăudaţi pe Domnul!\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nLocaş Ceresc ţi-a dat ţie, în schimbul celui pământesc, Stă­pânul tuturor şi în locul strâm­torării ai aflat lărgimea bucu­riei, în Raiul desfătării, împreună cu mucenicii strigând: Bine­cuvântaţi, toate lucrurile Dom­nului, pe Domnul!\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.\n\nLuminatu-te-ai cu lumina cea înţelegătoare a Sfântului Duh, Preafericite Teofan. Pentru aceasta, izvorăşti acum vindecări celor ce aleargă cu credinţă la tine şi cinstesc cu dragoste sfintele tale moaşte, strigând: toate lu­crurile pe Domnul lăudaţi-L!\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nTu Singură, din toate nea­murile, te-ai arătat Maică a lui Dumnezeu, Fecioară Prea­curată. Tu te-ai făcut Locaş al Dumnezeirii, Ceea ce eşti fără prihană, nefiind arsă de Focul Luminii Celei Neapropiate. Pen­tru aceasta, toţi te binecuvân­tăm pe tine, Marie, Mireasa lui Dumnezeu.\n\nIrmosul\n\nSă lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.\n\nMâinile întinzându-şi Da­niel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a închis; şi puterea focului au stins-o, cu fapta cea bună încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmosul\n\nHristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat, Fecioară, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nToată averea ta împărţind-o celor ce aveau ne­voie, purtătorule de Dumnezeu, ai primit în chip arătat drepta­tea ta, care ţi-a răsărit ţie, cule­gând în locul celor stricăcioase cele ce rămân în veac.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu puterea Mângâietorului tămăduieşti bolile, preafericite şi cu lucrarea Lui alungi demo­nii, în chip arătat, preaminunate. Pentru aceasta, noi, cre­dincioşii, îndumnezeindu-ne, te fericim pe tine, purtătorule de Dumnezeu.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nZiua mutării tale din viaţă, cugetătorule de Dumnezeu, cea plină de lumină, cheamă pe toţi credincioşii către împărtăşi­rea din sfinţenie. Pe aceasta şi acum, bucurându-ne, o săvâr­şim, preasfinţite.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nDă, cu osârdie, celui ce a îm­pletit cu osârdie cuvintele lau­delor tale, darul tău, din belşug, cugetătorule de Dumnezeu, arătându-l pe el de aceeaşi purtare şi de aceeaşi numire cu tine, cu rugăciunile tale cele bineprimite, preasfinţite.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPrimeşte rugăciunile poporu­lui tău, către Fiul tău, Născă­toare de Dumnezeu, îmblânzindu-L cu bunăvoinţă, ca să ne iz­băvim din primejdii şi din ne­voi, noi, cei ce-ţi cântăm ţie: tu eşti Ocrotitoarea vieţii noastre.\n\nIrmosul\n\nHristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat, Fecioară, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nDorind după dragostea lui Iisus, ai alungat desfătările şi tulburările vieţii şi călugărindu-te, ca un înger ceresc ai vieţuit pe pământ, dar de minuni izvorând, preacuvioase. Pentru aceasta, acum, la pomenirea ta cea sfântă şi purtătoare de lumină, cu credinţă te lăudăm pe tine şi cu glas strigăm ţie: purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Preacuvioase Părinte Teofan roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 3-lea\n\nPodobie: Pentru mărturisirea...\n\nRâvnă Dumnezeiască agoni­sind, ai defăimat învăţătura cea fărădelege şi ai pătimit primejdii multe, trimis fiind în surghiun fără dreptate şi săvârşindu-te în dreapta cre­dinţă, preafericite. Pe Hristos roagă-L, Părinte Teofan, să ne dăruiască nouă mare milă.\n\nSEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 3-lea\n\nPodobie: Pentru mărturisirea...\n\nDe Firea cea Dumnezeiască nu S-a despărţit, Trup făcându-Se, în pântecele tău, ci, Întrupându-Se, a rămas Dumnezeu, Cel Ce după naştere, ca şi înainte de naştere, te-a păzit pe tine, Maică, Fecioară, Însuşi Domnul. Pe Acela cu osârdie roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.\n\nSEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 3-lea\n\nPodobie: Pentru mărturisirea...\n\nNepătata Mieluşea, Neîntina­ta Fecioară, Maica Cuvântului, văzând pe Cruce Răstignit pe Cel Ce a răsărit dintr-însa fără de durere, ca o Maică jelindu­-se, a strigat: vai mie, Fiul meu! Cum pătimeşti, vrând să mântuieşti pe om din necinstea pa­timilor?