Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfântul Cuvios Xenofont, soţia sa Maria şi către fii lor Arcadie şi Ioan\n\nTroparul Sfântului Cuvios Xenofont, al soţiei sale Maria şi al fiilor lor Arcadie şi Ioan\n\nGlasul al 4-lea\n\nDumnezeul părinţilor noştri Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 2-lea\n\nIrmos: Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Xenofont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎndulcindu-vă acum din pomul vieţii şi de adevărata desfătare a Raiului cu toată casa voastră, preaînţelepţilor, rugaţi pe Iubitorul de oameni să ne mântuim noi, cei care vă lăudăm pe voi.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Xenofont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPe calea poruncilor Tale, umblând cu înflăcărare, robul Tău, Stăpâne, a ajuns la Locaşurile cele pe măsura doririi lui, primind viaţa cea veşnică.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCort nou ca al lui Avraam ai arătat casa ta tuturor; drept aceea minunatule, te-ai odihnit, după vrednicie şi dreptate, în sânurile lui Avraam.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCuvântul Cel fără de început, care a Strălucit din Tatăl mai înainte de toţi vecii, Sălăşluindu-Se întreg întru tine, Preacurată, m-a înnoit pe mine, omul întreg.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei; că s-a veselit duhul meu, când a cântat: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Xenofont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFiind cinstit cu luminate dregătorii, ai strălucit printr-o vieţuire purtătoare de lumină; că fapta ai arătat-o suire către cugetarea cea duhovnicească strigând: Tu eşti Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Xenofont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa unul ce erai pus iconom peste toate, ai primit purtarea de grijă a tuturor. Şi ai împărţit avuţia ta la cei lipsiţi, primind sub acoperământul tău şi mângâind cetele sihaştrilor, cuvioase părinte.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCrescut fiind în Legea Stăpânului, ai crescut pe fiii tăi Domnului, cu Legea, cu învăţătura şi cu îndemnul, strigând: Tu eşti Dumnezeul nostru şi nu este sfânt afară de Tine, Doamne.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nVeniţi, credincioşilor, să lăudăm pe Ceea ce Singură, după naştere, a rămas Fecioară; pe Maria, cea mai Sfântă decât îngerii, pe cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, cea fără ispită de nuntă, strigând: Bucură-te, Maică Preacurată; Bucură-te Stăpână.\n\nIrmos: Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei; că s-a veselit duhul meu, când a cântat: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Xenofont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nIzbăviţi fiind de zbuciumul grijilor vieţii, aţi aruncat ancora la limanul dreptei cinstiri de Dumnezeu, prea­fericiţi tineri.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Xenofont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFiind învăţaţi în cunoaşterea Tainelor celor Dumnezeieşti şi celor omeneşti, aţi ales mai de cinste a sluji lui Dumnezeu.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nIzbăviţi fiind în chip minunat din prăpastia cea lumească, cuvioşilor, v-aţi apropiat de adâncimea bunătăţilor.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nFiind izbăviţi cu sângele care s-a vărsat din coasta Fiului tău, Maică a lui Dumnezeu, toţi te fericim.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale îndreptează-ne pe noi, că afară de Tine pe alt dumnezeu nu cunoaştem.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Arcadie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nGrăbindu-te către Viata Cea Nestricăcioasă, te-ai nevoit, Sfinte Arcadie şi te-ai închinat la Mormântul Vieţii Celei Adevărate.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Arcadie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCât de frumoasă cu adevărat este purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de tine şi cât de minunată şi de preaslăvită este Dumnezeiasca ocârmuire a Stăpânului tuturor, Preafericite Arcadie.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nHristos, Cel Ce S-a odihnit mai înainte în braţele Dumneze­iescului bătrân Simeon, purtând grijă de tine, Sfinte Arcadie, te-a povăţuit, aducându-te la un Dumnezeiesc bătrân.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPe Fiul, Cel fără început şi împreună Veşnic cu Tatăl, L-ai născut, Întrupându-Se din tine în chip mai presus de fire, Fecioară; drept aceea te propovăduim Născătoare de Dumnezeu, Curată.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDorind viaţă fericită, ai alergat la adunarea sihaştrilor, luându-ţi ca ajutor, Sfinte Fericite Ioan, gândirea cea de viată dătătoare.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAlungând de la tine starea de moarte a răutăţii celei ucigătoare de oameni şi otrava cea purtătoare de moarte, ai alergat, Fericite Ioan, la Mormântul lui Hristos Cel Purtător de Viaţă.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nViaţa lui Ioan Înaintemergătorul ai râvnit; căci asemenea ca şi acela ai locuit în pustiu, Fericite Ioan şi ai vieţuit curat, curăţit fiind de Hristos.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCel Ce cu voia a întins cerul, alt Cer Însufleţit te-a făcut pe tine Curată Născătoare de Dumnezeu, şi a Răsărit din tine celor din întuneric.\n\nIrmos: De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 4-lea\n\nPodobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...\n\nÎn curţile Stăpânului ai privegheat împreună cu soţia şi cu fiii tăi, împărţindu-ţi averea ta săracilor, cu veselie, fericite. Pentru aceasta moşteniţi Dumnezeiasca Desfătare.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 4-lea\n\nPodobie: Arătatu-Te-ai astăzi...\n\nDin marea vieţii scăpând Dreptul Xenofont, cu cinstită soţia sa în ceruri se veselesc împreună cu fiii lor, pe Hristos slăvind.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu a tiranului celui călcător de lege înaltă văpaie a ridicat, iar Hristos a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel binecuvântat și preaslăvit.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Xenofont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPurtătorul de Dumnezeu văzând prin curăţia gândului adunarea voastră, de mai înainte a vestit-o; căci Dumnezeu Cel Drept răsplătindu-vă Dumnezeieşte, pentru dreapta voastră cinstire de Dumnezeu, v-a adunat la un loc, ca un Milostiv.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nVăzând Iubitorul de oameni râvna evlaviei voastre şi primindu-vă credinţa şi plecându-Se la dorirea voastră, v-a adunat pe voi toţi la un singur ospăţ, ca un Făcător de bine şi pururea Preaslăvit.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nNădejde Neruşinată, Nădejde Tare, Cetate Neclintită, Acoperământ şi Ajutor fii, Preacurată, mie celui ce cred în tine; că în tine îmi pun toată nădejdea mântuirii mele.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: Cuptorul cel cu foc, oarecând, în Babilon, cu Dumnezeiasca Poruncă, lucrările şi-a despărţit; pe haldei arzând şi răcorind pe credincioşii care cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Xenofont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCuptorul cel tare încins de focul puternic al despărţirii unuia de altul l-aţi răbdat bărbăteşte; că sfâşiindu-vi-se inimile şi sufletele aprinzându-vi-se de boldul unirii, aţi purtat lupte muceniceşti.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Xenofont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDe sus v-a umbrit pe voi, în Munţii Sionului, norul răspânditor de roua iubirii de oameni; acolo roua Duhului a înflăcărat pe ucenicii care strigau: Binecuvântaţi toate făpturile pe Domnul.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.\n\nRugaţi-vă părinţi preafericiţi, să ni se facă Milostiv şi Blând Făcătorul de bine, nouă celor ce fericim acum sfinţită pomenirea voastră, care sunteţi uniţi cu firea şi adunaţi cu harul.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPe Unul-Născut Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul Cel Ce mai înainte de veci a Strălucit în chip de negrăit din Tatăl Cel fără de început, pe Cel Ce S-a făcut Întâi-Născut decât toată zidirea L-ai născut, Maica lui Dumnezeu; pentru aceea toate neamurile te mărim.\n\nSă lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.\n\nIrmos: Cuptorul cel cu foc, oarecând, în Babilon, cu Dumnezeiasca Poruncă, lucrările şi-a despărţit; pe haldei arzând şi răcorind pe credincioşii care cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău întru stricăciune prin mâncare, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude să-L mărim.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Xenofont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nRidicând pe umeri Crucea lui Hristos, aţi străbătut cu adevărat calea sihăstriei, toată fapta bună săvârşind, până ce aţi luat în primire Însăşi Viaţa Cea cu adevărat Nemuritoare, încununându-vă cu toată casa voastră.\n\nStih: Sfinte Cuvioase Părinte Xenofont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nStăpânindu-vă cugetul trupului, aţi adunat bogăţia Duhului, har de tămăduire luând din Izvorul darurilor; Aceluia acum alăturându-vă, în veci vă odihniţi.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCuvioşilor, biruind meşteşugirile vicleanului, la sfârşitul luptelor, aţi fost cinstiţi, luând cu vrednicie cununile dreptăţii de la Hristos. Pe Acela acum rugaţi-L să se mântuiască sufletele noastre.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nMireasă Dumnezeiască, pe Cel Ce mai înainte, la întâia naştere, a fost fără de maică Îl naşti fără de tată, Întrupându-Se pentru noi, cunoscut în două firi: Dumne­zeiască şi omenească, acestea adeverindu-se prin lucrări.\n\nIrmos: Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domn, Întrupându-Se din Fecioara, S-a arătat nouă, ca să lumineze pe cei din întuneric şi să adune pe cele risipite. Deci pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru totul Lăudată, o mărim.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nPriveghind întru Poruncile Stăpânului şi călăuzind în aceleaşi chipuri pe fiii tăi şi pe soţia ta, Fericite Părinte Xenofont, cu dânşii dimpreună moşteneşti Împărăţia cea de sus, părăsind zbuciumul valurilor tuturor ispitelor. Drept aceea, cu cucernicie, vă lăudăm pe voi, cu dragoste vă cinstim şi cu credinţă strigăm: purtătorilor de Dumnezeu preafericiţi, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.\n\nSEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nCa pe o Fecioară şi Singura între femei care a născut fără de sămânţă pe Dumnezeu cu Trup, pe tine, toate neamurile oamenilor te fericim; că întru tine S-a Sălăşluit Focul Dumnezeirii şi ca pe un Prunc cu lapte ai hrănit pe Ziditorul şi Domnul. Drept aceea neamul îngerilor şi al oamenilor, după vrednicie, mărim Preasfântă naşterea ta şi într-un glas strigăm ţie: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce laudă precum se cuvine mărirea ta.\n\nSEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nMieluşeaua privind pe Cruce pe Mielul şi Păstorul şi Izbăvitorul, se tânguia lăcri­mând şi cu amar strigând: lumea se veseleşte, primind în dar izbăvirea, iar cele dinlăuntrul meu se aprind, văzând Răstignirea Ta, pe care o înduri pentru milostivirea milei, Îndelung Răbdătorule, Doamne, Adâncul milei şi Izvorule Cel Nedeşertat, milostiveşte-te şi dăruieşte iertare de greşeli celor ce cu credinţă laudă Dumnezeieştile Tale Patimi.