Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului\n\nTroparul Sfântului Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului\n\nGlasul al 4-lea\n\nÎndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Chiril, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.\n\nCântarea 1\n\nglasul al 4-lea\n\nIrmosul\n\nPe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, îneacă-i, te rog, în adâncul nepătimirii, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, ca, întru omorârea trupului, să-Ţi cânt Ţie, ca dintr-o alăută, cântare de bi­ruinţă.\n\nStih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎmpodobindu-ţi sufletul cu gândurile faptelor bune, l-ai făcut primitor al harurilor Du­hului Sfânt. Pentru aceasta, ai dat afară adâncuri de înţelepciune şi ai uscat noianurile ere­ziilor, Sfinte Părinte Chiril.\n\nStih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFăcutu-ţi-ai mintea mai înal­tă decât lucrurile materiale arătându-te împreună trăitor cu slujitorii cei nematerialnici; şi cu focul cuvintelor tale, ai ars toată materia eresurilor, Sfinte Chiril, strălucirea neadormită a Bisericii.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu miresmele plăcut mirosi­toare ale cuvintelor tale, înţelepte, ai alungat pe cel numit cu numele nebuniei, cel ce era în­tocmai ca un noroi nesuferit al tuturor eresurilor, păstor adevărat făcându-te, ca o bună mireasmă a lui Hristos.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nDin noroiul patimilor, din întreitul val al gândurilor, de săgeţile vicleanului şi din toată asuprirea cea potrivnică, miluieşte, Preacurată, pe toţi cei ce laudă naşterea ta cea de negrăit, Stăpână cu totul fără pri­hană.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmosul\n\nPentru că Biserica cea stearpă a născut fii din păgâni şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit, Minunatului Dumnezeului nostru să strigăm: Sfânt eşti, Doamne!\n\nStih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nStrălucind de luminile în­ţelepciunii duhovniceşti, ai arătat în chip luminat celor de pe pământ Lumina Cea În­treită a Preasfintei Treimi, părinte, prin care am scăpat din întu­nericul înşelăciunii.\n\nStih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAlăută a Preasfântului Duh te-ai arătat, cugetătorule de Dumnezeu, lăsând să răsune cântarea arătării lui Hristos, pe Care L-ai propovăduit în două firi, desfătând sufletele noastre.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nSufletul tău s-a arătat casă a sfinţeniei, întru care a locuit mai presus de fire Tatăl şi Fiul şi Duhul Cel Începător de viaţă, Căruia cântăm: Sfânt eşti, Doamne!\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nNici chiar o minte cerească nu poate tâlcui naşterea ta cea mai presus de fire, Fecioară; că ai zămislit în pântece, Curată, pe Cuvântul Minţii Celei dintâi, pe Cel Ce toate le-a alcătuit cu cuvântul.\n\nIrmosul\n\nPentru că Biserica cea stearpă a născut fii din păgâni şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit, Minunatului Dumnezeului nostru să strigăm: Sfânt eşti, Doamne!\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmosul\n\nAcoperit-a cerurile bună­tatea Ta, Hristoase şi pământul s-a umplut de Slava Ta. Pentru aceasta, neîncetat strigăm: Slavă Puterii Tale, Doamne!\n\nStih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nInima ta, cuvioase, primind izvorul înţelepciunii celei mai presus de lume, a scos la iveală adâncul de învăţătură, scufun­dând minţile celor nelegiuiţi.\n\nStih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nO singură putere, o singură fiinţă şi o singură voire a Dumnezeirii Celei în Trei Ipostasuri ai propovăduit, Sfinte Părinte Chiril şi pârâul înşelăciunii celei idoleşti l-ai nimicit.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nMintea cea murdară şi ne­bună a lui Manent, fericite, arzând-o cu sclipirile cuvintelor tale, ca un înţelept şi de Dum­nezeu învăţat, l-ai înfruntat cu putere.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCa Ceea ce eşti mai presus de toate făpturile, Curată, ai zămis­lit pe Făcătorul zidirii şi L-ai născut mai presus de fire; pe Cel Ce iarăşi a zidit firea noastră.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmosul\n\nTu, Doamne, Lumină în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci dintru adâncul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.\n\nStih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu toiagul cinstitei tale înţe­lepciuni, ierarhe, turma ta la apa credinţei ai păscut-o, Preafericite Părinte Chiril.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCuvântul tău, strălucind de Lumina Cea Dumnezeiască, a risipit negura necunoştinţei celor ce s-au luminat în Ierusalim, o, Sfinte Chiril!\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nNoaptea patimilor şi întune­cimile răutăţilor acoperă sufle­tul meu; ci, te rog, luminează-mă pe mine, tu, care ai născut pe Dătătorul luminii, Preacurată.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmosul\n\nStrigat-a mai înainte, în­chipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: din stricăciune scoate-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.\n\nStih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa un râu dintr-un alt Eden ai ieşit, plin fiind de apele cele curgătoare de via­ţă ale Duhului şi brazdele Bise­ricii le-ai adăpat, ierarhe.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu flacăra cuvintelor tale ai scăpat din furtuna mării nele­giuirii poporul, preasfinţite, chemându-l pe dânsul, cu dreapta credinţă, la limanul cel liniştit.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nFirea cea pământească a oa­menilor tu ai făcut-o cerească, Preacurată şi stricată fiind ea, ai înnoit-o cu adevărat. Pentru aceasta, cu neîncetate glasuri te cinstim, Fecioară.\n\nIrmosul\n\nStrigat-a mai înainte, în­chipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: din stricăciune scoate-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 2-lea\n\nPodobie: Cele de sus căutând...\n\nTunet dumnezeiesc, trâmbiţă duhovnicească, săditorule al dreptei credinţe şi stârpitorule al eresurilor, plăcutule al Preasfintei Treimii, arhiereule mare, Sfinte Chiril, cu înge­rii împreună stând înainte, ne­încetat roagă-te pentru noi toţi.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmosul\n\nCei trei tineri în Babilon, porunca tiranului nebunie socotind-o, în mijlocul văpăii au strigat: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!\n\nStih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFocul temerii de Dumnezeu avându-l tu, părinte, în cugetul tău, materia dulceţilor ai ars-o, cântând: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!\n\nStih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu lacrimile stingând tu vă­paia patimilor, fericite, ai păzit focul sufletului tău nestins, stri­gând: Binecuvântat eşti Doam­ne, Dumnezeul părinţilor noştri!\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nHarul Duhului Sfânt avân­du-l în suflet ca o apă vie, cugetătorule de Dumnezeu, ai iz­vorât, părinte, râuri de învăţă­turi, adăpând Biserica ce cu credinţă te cinsteşte pe tine.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCu totul te-a sfinţit pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Sfân­tul Cel Ce Şi-a clădit Lui Însuşi Trup din trupul tău, Domnul, Cel Ce locuieşte întru Sfinţi, Dumnezeul nostru.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos\n\nIzbăvitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau în dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecu­vântaţi şi lăudaţi pe Domnul!\n\nStih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎndepărtând dormitarea lenevirii de pe genele sufletu­lui tău, fericite, ai adormit acum somnul care se cuvine drepţilor şi către ziua luminii celei neîn­serate te-ai mutat.\n\nStih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu fulgerele cuvintelor tale ai ars eresurile cele pline de uscă­ciune, pururea pomenite, Sfinte Ierarhe Chiril şi pe credincioşi ai luminat să se în­chine Preasfintei Treimi, Care după Feţe este Treime, iar după Fire este Unime.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.\n\nJertfă aducându-te pe tine în­suţi, prin ostenelile tale, Celui Ce a primit a fi omorât pentru tine, te-ai junghiat fără de sânge, ca un slujitor dumnezeiesc al Tai­nelor celor de negrăit, Părinte Chiril.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nIzbăvindu-ne de blestemul strămoaşei prin tine, Curată Maică a lui Dumnezeu, Binecu­vântată Stăpână, te binecuvân­tăm, Fecioară Preamărită, închinându-ne Preasfintei naşte­rii tale.\n\nIrmosul\n\nSă lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.\n\nIzbăvitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau în dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecu­vântaţi şi lăudaţi pe Domnul!\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmosul\n\nEva, adică, prin boala ne­ascultării, blestemul înăuntru a adus. Iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla Cea purtată de tine în pântece, lumii Binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta, cu toţii te mărim.\n\nStih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDorind să vezi Slava cea de negrăit a lui Hristos, ierarhe, te-ai sârguit să omori patimile cele stricătoare de su­flet şi să faci inima ta vas al înţelepciunii celei mai bune şi mai înalte. Pentru aceasta, toţi cu credinţă te fericim pe tine.\n\nStih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nSoarele Hristos, ca pe o stea mult luminoasă te-a pus pe tine, Sfinte Chiril, în înălţimea Bise­ricii, ca să luminezi cu Razele Dumnezeieştilor învăţături ini­mile credincioşilor, celor ce să­vârşesc pomenirea ta cea pur­tătoare de lumină, cuvioase.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nÎmpreună vorbitor şi împreună slujitor te-ai făcut cu înge­rii; căci tu, ca unul fără de trup vieţuind pe pământ, părinte, te-ai arătat părtaş laolaltă cu cuvioşii şi pe aceeaşi treaptă cu ierarhii; cu aceştia împreună dănţuind, adu-ţi aminte şi de noi.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nInima mea cea stearpă de Dumnezeieştile fapte bune, arat-o aducătoare de roade, Preacurată Fecioară, ca Una care te-ai născut din cea stear­pă, prin voinţa Celui Ce face toate cu putere; ca să te laud pe tine, Ceea ce eşti Prealăudată.\n\nIrmosul\n\nEva, adică, prin boala ne­ascultării, blestemul înăuntru a adus. Iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla Cea purtată de tine în pântece, lumii Binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta, cu toţii te mărim.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nCu Înţelepciunea Cuvântului îmbogăţindu-te, ai dat afară râurile învăţăturilor vieţii şi ai adăpat tot cugetul celor binecredincioşi; şi cu toiag dum­nezeiesc păstorindu-ţi turma, ai hrănit-o în Dumnezeiasca livadă a cunoştinţei. Pentru aceasta, te lăudăm ca pe un păs­tor şi mare învăţător şi apără­tor al credinţei, Sfinte Ierarhe Chiril, strigând: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.\n\nSEDELNA\n\nGlasul 1\n\nLimba ta, înţelepte, cu insuflări Dumnezeieşti a luminat popoare să se închine Singurei Sfintei Treimi, Celei Nedespăr­ţite după Fire, dar împărţită după Feţe. Pentru aceasta, bucurându-ne, prăznuim noi preasfântă pomenirea ta, punându-te înainte pururea rugător către Dumnezeu.\n\nSEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul 1\n\nMarie, Ceea ce eşti Cinstit Vas al Stăpânului, ridică-ne pe noi, cei căzuţi în prăpastia cumpli­tei deznădăjduiri, a greşelilor şi a necazurilor şi ne scoate din greşelile lenevirii, ca să te mă­rim pe tine, Singura Atotmilostivă, Nădejdea robilor tăi.\n\nSEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul 1\n\nMaica Ta cea Preacurată, văzându-Te pe Tine, Hristoase, mort, întins pe Cruce, a strigat: Fiul meu, Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această negrăită rânduială a Ta, prin care ai mântuit zidi­rea cea făcută cu înţelepciune de mâinile Tale cele fără de pri­hană?