Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Procopie

Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Procopie\n\nTroparul Sfântului Mare Mucenic Procopie\n\nGlasul al 8-lea\n\nNu de la oameni, ci de la Dumnezeu primind chemare, sfinte, ai lăsat credinţa părintească cea rea şi slujbele cele orânduite; şi râvnind după Hristos, ca un al doilea Pavel, ai suferit multe osteneli şi răni. Şi primind acum cununa cea făgăduită, Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.\n\nCântarea 1\n\nGasul al 4-lea\n\nIrmos: Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii puterea lui Amalec, în pustie, a biruit.\n\nStih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCel ce eşti luminat cu bogatele raze ale Duhului, mântuieşte de negura patimilor şi de primejdii pe cei ce cinstesc această sfântă şi purtătoare de lumină prăznuire a ta, Sfinte Mucenice Procopie.\n\nStih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nChemarea ta, Sfinte Procopie, nu a fost de la oameni, ci de la cer te-a vânat Hristos, precum odinioară pe Pavel, făcându-te cu adevărat mărturisitor al patimilor Lui.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nÎn locul ostăşiei celei vremelnice ai luat în schimb ostăşia cea veşnică; şi în locul împăratului celui muritor, ai ales a sluji pe Cel Nemuritor, Care ţi-a dat Împărăţia cea nestricăcioasă, Preafericite Procopie.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nNăscut-ai pe Cel din fire Ziditor, Care cu adevărat ne-a îndumnezeit cu unirea Sa cea mai presus de minte, Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată. Pe Acela roagă-L neîncetat să lumineze pe cei ce te laudă pe tine.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Nu în înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.\n\nStih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎn mijlocul Crucii preaslăvit ţi S-a arătat ţie Hristos, învăţându-te de faţă pogorârea Sa cea către noi şi pe tine te-a chemat la pătimire.\n\nStih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nLocaş şi stâlp ridicându-te pe tine dumnezeiescului Duh şi fiind plin de râvnă dumnezeiască, ai sfărâmat capiştile demonilor şi idolii cei fără de suflet, Sfinte Mucenice Procopie.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nFiindu-ţi făcut trupul şuviţe, ai lepădat hainele cele de piele şi te-ai îmbrăcat cu podoaba nestricăciunii; şi aşa ai golit de putere pe vicleanul diavol, Mucenice Procopie.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nIzbăveşte-mă de toată potrivnica năvălire a şarpelui, Maică Fecioară Curată şi luminează inima mea, care cu credinţă te măreşte pe tine, Ceea ce eşti fără de prihană.\n\nIrmos: Nu în înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine grăind: Slavă puterii Tale, Doamne.\n\nStih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPrin dumnezeieştile înălţări către Stăpânul, ai surpat pe tiranul cel trufaş, care se înălţa cu puterea necredinţei, grăind: Slavă puterii Tale, Doamne.\n\nStih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nArătatu-ţi-S-a ţie Izbăvitorul, când erai închis în temniţă, Sfinte Procopie, umplându-te de îndrăznire, dându-ţi şi numire pe potriva dobândirii tale plină de daruri.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCei ce erau acoperiţi cu negura necredinţei, văzându-ţi chipul tău luminat cu Darul cel dumnezeiesc, au luat lumina credinţei prin insuflarea cea dumnezeiască.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCu rugăciunea ta cea neadormită, pe mine cel îngreuiat de somnul lenevirii, deşteaptă-mă către zorile pocăinţei şi mă izbăveşte, Stăpână, Ceea ce Singură ai născut pe Mântuitorul.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Necredincioşii nu vor vedea slava Ta, Hristoase; dar noi pe Tine, Unul-Născut, strălucirea slavei dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând, Te lăudăm, Iubitorule de oameni.\n\nStih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu lumina cuvintelor tale, Sfinte Mucenice Procopie, prin sângele muceniciei au adus oaste plecată lui Hristos Dumnezeu; şi aceia au moştenit împărăţia cea nemişcată împreună cu tine.\n\nStih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFemeile cele din Singlit, lepădându-se de neam şi de cinstea cea cu mândrie şi alegând a muri pentru Tine, Cuvinte Nemuritorule, s-au arătat părtaşe Singlitului celui de sus.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nFemeile cele mărite, care au dorit de împărăţia Ta, Mult Milostive, fiind aprinse la suflet cu focul cel dumnezeiesc, au defăimat trupul şi schingiuirea cea fără de milă.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nZămislind pe Emanuel, Dumnezeu cu trup L-ai născut, spre înnoirea oamenilor, Preasfântă fără de prihană. Pe Acela roagă-L pururea să mântuiască sufletele noastre.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.\n\nStih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDin limba ta cea curgătoare de miere, curgeau învăţături picurătoare de miere şi cu adevărat izbăveau de amărăciunea nedumnezeirii pe cei ce cu bună credinţă alergau către tine, Mucenice Procopie.\n\nStih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCâştigând tu, mucenice, drept maică dreapta credinţă, ai întors de la păgânătate pe cinstită maica ta cea după trup şi ai adus-o la Tatăl Cel Ceresc, prin chinuire.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nTiranul, zgâriindu-ţi faţa ta cu fierul, mucenice, n-a putut mişca tăria cugetului tău, căci era întărită cu dragostea Celui Ce a răbdat patimile cu trupul.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPreasfântă Fecioară, în chip de negrăit ai născut pe Sfântul sfinţilor, Care pururea sfinţeşte pe cei credincioşi şi cetele mucenicilor le împreunează cu îngerii.\n\nIrmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 2-lea\n\nPodobie: Căutând cele de sus...\n\nCu râvnă dumnezeiască spre Hristos fiind aprins şi cu cinstita Cruce păzit, întărâtarea vrăjmaşilor şi îndrăznelile ai surpat, Sfinte Mucenice Procopie. Şi cinstita Biserică ai înălţat-o, întru credinţă sporind şi luminându-ne pe noi.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorirea dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au cântat: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.\n\nStih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFiindu-ţi zdruncinaţi, grumajii cu greutatea plumbului, mucenice, nu simţeai, căci ai dorit să porţi pe grumajii tăi jugul cel uşor al Celui Ce S-a împreunat cu noi, din milostivire.\n\nStih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPrimind de sus darul tămăduirilor, goneşti bolile şi depărtezi de la oameni duhurile cele viclene, mucenice, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul meu şi Domnul.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nPrimind bătăile cele ca nişte ploi ale vrăjmaşilor, fericite şi tare fiind ars cu focul, ai ars păgânătatea, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul meu şi Domnul.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nDin Doamnă Nestricată mai presus de fire Se naşte Cuvântul, Cel Ce toate le zideşte cu cuvântul, vrând să mântuiască din necuvântare pe cei ce preaslăvesc pogorârea Lui cea de bunăvoie.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.\n\nStih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFiind ars cumplit cu făclii şi împuns cu frigări şi la rănile cele vechi primind din nou zgârieturi şi tare durându-te mucenice, cântai: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului pe Domnul.\n\nStih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu dreapta ta, fericite, ai pălmuit întunecoşii obraji ai demonilor. Şi ai arătat judecătorului celui fără de lege ca să ardă aceasta în jeratic, stându-i împotrivă, mărite şi cântând: Toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.\n\nAvând temelie nesfărâmată pe Piatra Hristos, preafericite, te bucurai, Mărite Procopie, fiind împovărat cumplit cu pietre, care te uşurau pe tine către bucuria cea fără de greutate, cântând: Toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nIată, toate neamurile te fericesc pe tine, Fecioară, precum ai proorocit. Că ai născut pe Fericitul Dumnezeu, Care face fericiţi pe cei ce urmează poruncilor Lui cu credinţă şi cântă: Toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.\n\nSă lăudăm să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.\n\nIrmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Hristos, Piatra cea Netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, Fecioară, s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.\n\nStih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nVitejeşte câştigând sfârşitul cel dorit de tine, ţi-ai plecat lui Dumnezeu grumajii; şi fiind lovit cu sabia, te-ai suit pe sângele tău ca pe o căruţă şi ai alergat în sus către Dânsul, Sfinte Mucenice Procopie.\n\nStih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu dumnezeiasca putere cea Atotputernică a Duhului izvorăşti râuri de tămăduiri şi opreşti văpăile patimilor şi taberele cele demonice le îneci, vrednicule de minune.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nPe cei ce săvârşesc cu bucurie sfântă pomenirea ta, izbăveşte-i de toată îngrozirea, de toată boala, de toată primejdia, Sfinte Procopie, cu sfintele tale rugăciuni cele către Domnul şi Ziditorul.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nZiditorul soarelui şi al stelelor şi a toată zidirea lumină ne-a răsărit nouă, Fecioară, din pântecele tău cel purtător de Lumină. Pe Acela roagă-L neîncetat să lumineze pe cei ce te laudă pe tine.\n\nIrmos: Hristos, Piatra cea Netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, Fecioară, s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.\n\nSEDELNA\n\nGlasul 1\n\nPodobie: Mormântul Tău...\n\nPrecum mai înainte a chemat Hristos din cer pe Pavel, aşa te-a chemat şi pe tine către credinţă, Sfinte Procopie Înţelepte, ştiind mai dinainte frumuseţea cea dumnezeiască a inimii tale. Pentru aceea, vitejeşte te-ai nevoit, propovăduind patimile şi venirea lui Hristos către oameni, preafericite.\n\nSEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul 1\n\nPodobie: Mormântul Tău...\n\nNădejdea creştinilor, Preasfântă Fecioară, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu, Celui pe Care L-ai născut mai presus de înţelegere şi de cuvânt, împreună cu Puterile cele de sus, ca să ne dea iertare de păcate şi îndreptare vieţii, nouă tuturor, celor ce cu credinţă şi cu dragoste te mărim pururea.\n\nSEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul 1\n\nPodobie: Mormântul Tău...\n\nMieluşeaua cea Neîntinată, văzându-şi Mielul şi Păstorul mort, Spânzurat pe Cruce, tânguindu-se, zicea, văitându-se ca o maică: Cum voi suferi smerenia Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi patimile cele de bunăvoie, Preabunule Dumnezeu?