Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfântul Mucenic Neofit\n\nTroparul Sfântului Mucenic Neofit\n\nGlasul al 4-lea\n\nMucenicul Tău, Doamne, Neofit, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 4-lea\n\nIrmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.\n\nStih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCunoscându-te pe tine, preafericite, că eşti mlădiţă tânără a lui Hristos, odrăslită în livada mucenicilor, care a înflorit roadele dreptei cinstiri de Dumnezeu, Sfinte Neofit, te lăudăm.\n\nStih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nArătându-te împlinitor al cuvintelor celor Dumnezeieşti, fericite, din pruncie ai ales înţelepţeşte partea cea bună şi te-ai făcut povăţuitor celor rătăciţi.\n\nStih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDorind să vezi pe Hristos, Cel Ce S-a făcut Prunc pentru noi, luând Trup din Fecioară, încă de pe când erai Prunc ai dus cugetul poruncilor la desăvârşire.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nDulceaţa cunoştinţei de Dumnezeu picurând din buzele tale cele sfinţite, de Dumnezeu cugetătorule, ai îndulcit cu cuviinţă sufletele cele otrăvite de răutatea vrăjmaşului.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nNăscând pe Cel Ce este din fire Ziditor, ai îndumnezeit toată firea pământenilor. Pentru aceasta, în chip deosebit te mărturisim Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, Dumnezeiască Mireasă.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor din întuneric şi pe Tine Te laudă duhul meu.\n\nStih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎnchinat fiind cu totul Cuvântului Celui Preamilostiv, Duhul Cel Curat te-a păzit pe tine nebiruit.\n\nStih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nLăudat-a pe Domnul mulţimea de popoare credincioase, văzând prin tine, mucenice, învierea din morţi a celeia ce te-a născut.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nPorumbiţa care strălucea de lumină, cu glas viu te-a chemat pe tine către căile cele mântuitoare, Sfinte Mucenice Neofit.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nLaudă de mulţumire îţi aduce pururea neamul omenesc, Maica lui Dumnezeu, că prin tine a moştenit Nemurirea.\n\nIrmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor din întuneric şi pe Tine Te laudă duhul meu.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.\n\nStih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nNevinovăţia vieţii tale şi netulburarea cugetului văzându-le, multe mulţimi au venit către Dumnezeu, mucenice mărite.\n\nStih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎn munte ajungând, ai locuit acolo, fericite, povăţuit de Dumnezeiescul Duh. Şi hrănit fiind de înger, asemenea îngerilor te-ai arătat.\n\nStih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPrimind Dumnezeieştile Legi cele scrise, vrednicule de laudă, te-ai sârguit de le-ai împlinit pe ele, râvnind la nevoinţele muceniciei.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu dragoste ai risipit averile tale, precum ţi s-a poruncit şi le-ai dat săracilor, câştigând în locul acestora cele în veci stătătoare, fericite.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nNăscut-ai, Născătoare de Dumnezeu, pe Cel mai presus de toate, Care a sărăcit de bunăvoie, milostivindu-Se de sărăcia noastră.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci, mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.\n\nStih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAjungând plin de Taine de negrăit, vrednicule de laudă, ai alergat bucurându-te, către luptele cele vitejeşti ale pătimirii, ce erau puse înainte, neînspăimântându-te de chinuri, nici de moarte, Sfinte Mucenice Neofit.\n\nStih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDin negrăita purtare de grijă a Celui Ce îţi îndrepta căile tale, mărite, îngerii Dumnezeieşti venind, te-au tras din munte către nevoinţele muceniceşti, ca pe un alt Moise, cu faţa luminată de Dumnezeieştile Străluciri.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCuvânt viu având în inimă, Preafericite Mucenice Neofit, cu duh îndrăzneţ ai strigat către cei ce te prigoneau: însumi, fără să fiu chemat, vin acum către cei ce mă caută, ca să înfrunt slăbiciunea credinţelor voastre.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nDumnezeiasca Taină care era ascunsă mai înainte de toţi vecii, Fecioară fără prihană, a ajuns cunoscută de toate marginile lumii, prin tine, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu Întrupându-Se şi îndumnezeind pe om, Fecioară.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui Îi voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.\n\nStih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎnălţat fiind pe lemn, preafericite, cu fierul coastele ţi s-au sfâşiat, fără de milă. Dar ai sfâşiat cu dovezile tale inima cea împietrită a amăgitorului, care îţi poruncea să jertfeşti zeilor şi să te lepezi de Dumnezeul Cel Nemuritor.\n\nStih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nChinuit şi legat fiind, mucenice, ai împiedicat până în sfârşit înşelăciunea; şi meşteşugirile cele fără de rânduială ale vrăjmaşului cu Puterea Duhului le-ai vădit nelucrătoare; şi ai alergat către cer, unde stai înaintea lui Hristos, purtând cunună.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nÎncântat ai fost de Frumuseţile Stăpânului şi te-ai lipit de Dânsul, strigând: Cuvinte al lui Dumnezeu, pentru Tine, Care Te-ai jertfit de bunăvoie, eu mă jertfesc, urmând în chip vădit, Cinstitelor şi Dumnezeieştilor Tale Patimi.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nArătatu-te-ai scaun prea­luminat al Împăratului Ceresc, Fecioară, întru care voind S-a odihnit cu Trupul şi a ridicat osteneala noastră cea multă şi a aşezat pe om pe Tronul Cel Părintesc, precum a binevoit.\n\nIrmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui Îi voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: Tinerii evrei în cuptor au călcat văpaia cu îndrăzneală, și în rouă focul l‐au prefăcut strigând: Bine ești cuvântat în veci, Doamne Dumnezeule.\n\nStih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCuptor viu arzător făcând nelegiuitul, întru acela te-a închis pe tine, trei zile; dar nicidecum nu te-ai aprins, Sfinte Neofit, strigând: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.\n\nStih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCând stăteai în mijlocul văpăii, fericite, glas de cântări se auzea în chip minunat; că roua lui Dumnezeu te răcorea, mucenice, strigând: Doamne, Dumnezeule, bine eşti cuvântat.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nLucrul ce s-a făcut cu tine, a fost o minune preamare, înspăimântând tot cugetul. Că focul nicidecum nu te-a ars, cugetătorule de Dumnezeu, ci vărsându-se a ars pe moştenitorii focului.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nArătatu-te-ai mai presus decât îngerii, născând pe Îngerul de mare sfat, Născătoare de Dumnezeu, Curată, Căruia cu toţii strigăm: bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: De şapte ori mai mult a ars cu furie tiranul haldeilor, cuptorul cinstitorilor de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Izbăvitorului, striga: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.\n\nStih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎn trup tânăr fiind şi cu desăvârşire înţelept, ai pierdut vicleşugul începătorului răutăţii, preafericite, odrăslind ca un vlăstar preafrumos, în Curţile Celui Ce a odrăslit din rădăcina lui Iesei; către Acela strigi neîncetat: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.\n\nStih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎn locul de chinuire fiarele s-au ruşinat de tine, purtătorule de biruinţă, precum mai înainte de Daniel cel sfinţit; că te-au cunoscut pe tine mărturisitor al Patimilor lui Hristos; pe Care L-ai mărturisit, Sfinte Mucenice Neofit, răbdând chinurile cele pline de durere şi strigând: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.\n\nFiind adus legat în lanţuri la locul de chinuri, Părinte Neofit, s-a dat drumul, spre chinuirea ta, unui leu, viteazule, pe care l-ai cunoscut mai demult în munte. Şi el recunoscându-te, cuprins de ruşine, s-a plecat cu frică înaintea ta, vărsând şi izvoare de lacrimi umilite şi bine simţite, de Dumnezeu fericite.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPrunc Tânăr ai născut, Preacurată, pe Cel Născut din Tatăl în chip de netâlcuit, mai înainte de toată zidirea. Deci pe Acela roagă-L să mă înnoiască acum pe mine cel învechit întru greşeli şi să mă mântuiască, ca să strig: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare prea­înălţaţi pe Hristos întru toţi vecii\n\nSă lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.\n\nIrmos: De şapte ori mai mult a ars cu furie tiranul haldeilor, cuptorul cinstitorilor de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Izbăvitorului, striga: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Spăimântatu-s-a tot auzul de milostivirea cea plină de Taină a lui Dumnezeu; că Cel Preaînalt S-a pogorât până şi în Trup, făcându-Se Om din pântece Fecioresc. Pentru aceasta pe Preacinstita de Dumnezeu Născătoarea, credincioşii o mărim.\n\nStih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nStat-ai ca un miel adus de bunăvoie la junghiere înaintea amarnicilor prigonitori care te ucideau, Sfinte Mucenice Neofit; şi împungându-ţi coasta cu suliţa ai luat fericitul sfârşit, purtătorule de biruinţă al lui Hristos, preaviteazule.\n\nStih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa o jertfă, ca o aducere preafrumoasă, ca o cinstită odraslă, ca o punere înainte într-o biserică sfântă, ca un prinos curat, ca o vrăbiuţă aleasă, ca un viţel de mult preţ, ca o mlădiţă tânără a Raiului te-ai adus lui Dumnezeu, fericite.\n\nStih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFăcutu-te-ai prin patimi, asemenea Celui Ce a pătimit pentru noi din bunătate şi împuns fiind deopotrivă cu suliţa, cu adevărat te-ai mărit; iar acum locuieşti în ceruri, împodobit cu diadema biruinţei, plin de bucurie neschimbată.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nPomenirea cea plină de lumină şi preamărită a pătimirii tale, mucenice, a răsărit, strălucind mai mult decât soarele cugetele credincioşilor; pentru care te rugăm, izbăveşte-ne pe noi de întunericul tuturor patimilor şi din primejdiile cele cumplite.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCeea ce porţi întocmai ca într-un cleşte Jăratecul Cel Ceresc, Mireasă Dumnezeiască, arde acum toate patimile cele fierbinţi ale inimii mele; şi din gheena focului mă izbăveşte, rogu-mă; ca să te măresc pe tine, Nădejdea credincioşilor, Preacurată.\n\nIrmos: Spăimântatu-s-a tot auzul de milostivirea cea plină de Taină a lui Dumnezeu; că Cel Preaînalt S-a pogorât până şi în Trup, făcându-Se Om din pântece Fecioresc. Pentru aceasta pe Preacinstita de Dumnezeu Născătoarea, credincioşii o mărim.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 4-lea\n\nPodobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...\n\nOdrăslind ca o mlădiţă fragedă în livada purtătorilor de biruinţă ai lui Hristos, ai adus lui Hristos roadele Dumnezeieştii cunoştinţe; cu care se hrănesc cei ce te cinstesc cu credinţă, Preamărite Neofit, viteazule luptător. Ci, cu rugăciunile tale, miluieşte-ne pe noi totdeauna, stând înaintea lui Dumnezeu.\n\nSEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 4-lea\n\nPodobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...\n\nDupă Dumnezeu, alergând eu smeritul, la Acoperământul tău cel Dumnezeiesc, Născătoare de Dumnezeu, cerând ajutorul tău, mă rog ţie: miluieşte-mă, Curată, că păcatele au covârşit capul meu şi mă tem, Stăpână, de pedepse şi mă înfricoşez. Ci, fă rugăciune, Preacurată, către Fiul tău, ca să mă scape de ele.\n\nSEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 4-lea\n\nPodobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...\n\nCeea ce Te-a născut cu Trup, în vremurile cele mai de pe urmă, pe Tine, Cel Născut din Tatăl fără de început, văzându-Te pe Cruce spânzurat, Hristoase, striga: vai mie, Preadorite Iisuse! Cum Tu, Cel Slăvit de îngeri ca un Dumnezeu, Fiule, eşti acum omorât pe Lemn de către oamenii cei nelegiuiţi? Te laud, Îndelung Răbdătorule.