Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfântul Mucenic Trifon\n\nTroparul Sfântului Mucenic Trifon\n\nGlasul al 4-lea\n\nMucenicul Tău, Doamne, Trifon, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 8-lea\n\nIrmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.\n\nStih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎmpărtăşindu-te din Desfătarea Cea cu adevărat Dumnezeiască, în ceruri, ca un luptător nebiruit, cu rugăciunile tale, miluieşte sufletul meu de tulburarea patimilor.\n\nStih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAscultând de cuvintele cele Dumnezeieşti, le-ai săvârşit pe dânsele în faptă, vrednicule de pomenire iubind sfinţenia şi îmbrăţişând curăţia.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nFost-ai cu adevărat păstor, păstorind cu înţelepciune cugetul sufletului tău şi întorcând sufletele cele rătăcite, le-ai adus la Dumnezeu, preamărite.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nLuminează-mă cu Lumina Cea Înţelegătoare, Fecioară cu totul fără de prihană, Ceea ce ai născut Strălucirea Slavei Celei pământeşti şi risipeşte-mi întunericul păcatului.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Luminarea celor dintru întuneric; şi pe Tine Te laudă duhul meu.\n\nStih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎmbrăcat fiind cu Puterea Celui Preaînalt, preamărite mucenice al lui Hristos, ai nimicit puterea cea trufaşă.\n\nStih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎmbrăcat fiind în trup, ai stins trufia vrăjmaşului cea fără de trup şi ai propovăduit pe Dumnezeu Cuvântul Întrupat.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nNumai la arătarea ta fug duhurile cele viclene, alungate fiind de harul Sfântului Duh.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPe tine avându-te Ajutătoare nu mă voi ruşina, Preacurată Maica lui Dumnezeu; Apărătoare a vieţii mele avându-te, mă voi mântui.\n\nIrmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Luminarea celor dintru întuneric; şi pe Tine Te laudă duhul meu.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.\n\nStih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎnspăimântat-ai cu statornicia răbdării tale, pe cei ce te priveau, fericite; că ai răbdat chinuri, ca şi cum ai fi pătimit în trup străin.\n\nStih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCând erai rănit cu durerile chinurilor, te desfătai, fericite; iar acum, mai curat te desfătezi, fiind plin de Slava Cea Veşnică.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nScrijelindu-ţi-se trupul cu vârfurile ghearelor celor de fier, îţi creştea puterea sufletului cu Dumnezeiescul har, minunate.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nToată nădejdea mea în tine o pun, Maică Fecioară; păzeşte sufletul meu, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Mântuitorul meu.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Dis-de-dimineaţă strigăm Ţie, Doamne, izbăveşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine, pe altul nu ştim.\n\nStih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nNălucirile înşelăciunii le-ai nimicit, purtătorule de biruinţă; că ai iubit a cinsti chipul lui Dumnezeu, Cel Adevărat.\n\nStih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nBiruit-ai socotinţa cea fără de Dumnezeu a tiranului, preaînţelepte, întărindu-te cu credinţa în Hristos.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nLuminat fiind cu Dumnezeiescul dar, cu osârdie ai suferit pentru Hristos, pătimitorule.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nZămislirea ta, Preacurată Fecioară, a fost Negrăită şi naşterea ta a rămas Nespusă, Preacurată, pururea Fecioară.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat: auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele.\n\nStih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nJertfele cele urâcioase şi miresmele arderilor de tot ale nebuniei idoleşti nimicindu-le, ai stropit cu sângele tău, Sfinte Mucenice Trifon, toate vlăstarele cele alese ale Bisericii.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nSângele cel închegat al mucenicilor miresmuieşte plăcut întocmai ca mirul; sângele luptătorilor izvoreşte tămăduiri, ţărâna trupului sfinţeşte sufletele celor ce-i cinstesc pe ei cu credinţă.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCa un Sicriu Însufleţit ai primit pe Cuvântul Cel fără de început; ca un Locaş Sfinţit ai încăput pe Ziditorul, ca un Scaun în chip de foc porţi pe Stăpânul a toată făptura, Maică a lui Dumnezeu.\n\nIrmos: Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat: auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Ca pe o pârgă a firii...\n\nCu întărirea Preasfintei Treimi ai stricat mulţimea idolilor, până la margini, vrednicule de pomenire, cinstit întru Hristos făcându-te; şi biruind pe tirani întru Dumnezeu Mântuitorul, ai primit cununa muceniciei tale şi darurile Dumnezeieştilor tămăduiri, ca un nebiruit.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: Din Iudeea venind cei trei tineri în Babilon, cu îndrăzneală au călcat în picioare văpaia cuptorului şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeule, în veci.\n\nStih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPurtătorule de cunună, dănţuieşti, veselindu-te împreună cu cetele mucenicilor; că biruind înşelăciunea cu cuvântul adevărului, bucurându-te, cânţi: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.\n\nStih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nNevoitu-te-ai pe pământ, luptându-te cu nelegiuiţii care amarnic te sileau spre rătăcirea cea înşelătoare şi potrivnică lui Dumnezeu. Iar în ceruri te desfătezi, Sfinte Mucenice Trifon, purtând cunună şi împreună cu îngerii strigi: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nStăpânul tuturor încununează pe mărturisitorul Patimilor Lui; şi îl aşează în Locaşurile cele Cereşti, pe dânsul, care striga şi zicea: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPreacurată, Ceea ce ai purtat Prunc Tânăr pe Dumnezeu Cel mai înainte de toţi vecii, Care S-a Întrupat din tine, nu înceta a te ruga să se mântuiască cei ce cântă: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: De şapte ori tiranul haldeilor nebuneşte a ars cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu. Şi văzându-i pe aceştia mântuiţi, de o Putere mai mare, Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.\n\nStih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPână la tăiere şi la ardere, până la vărsarea sângelui şi până la moarte, în chip desăvârşit te-ai luptat stând împotriva păcatului, mucenice a lui Hristos. Iar acum, dobândind viata cea ascunsă întru Hristos, strigi: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi-L pe Hristos întru toţi vecii.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.\n\nVădita-i nelegiuirea cea tiranică, preaînţeleptule şi ai stins cu sângele tău diavoleasca luptă împotriva lui Dumnezeu, vestind în chip vrednic şi curat un Dumnezeu în Treime, cinstindu-L şi strigând: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nUrmând cuvintelor tale, te fericim Preacurată, Ceea ce eşti Fericită, care ai născut cu Trup pe Cel cu adevărat Fericit, pe Stăpânul Cel Ce locuieşte în Lumină Neapusă şi este Aducător şi Dătător de lumină. Pe care tinerii Îl binecuvintează, preoţii Îl laudă, popoarele Îl preaînalţă întru toţi vecii.\n\nSă lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.\n\nIrmos: De şapte ori tiranul haldeilor nebuneşte a ars cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu. Şi văzându-i pe aceştia mântuiţi, de o Putere mai mare, Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Pe tine, Maică a lui Dumnezeu şi Fecioară, Ceea ce eşti Neispitită de nuntă, pe tine, Ceea ce ai născut mai presus de minte, prin cuvânt, pe Dumnezeu, cu adevărat, pe cea mai Înaltă decât Preacuratele Puteri, cu doxologii fără de încetare te mărim.\n\nStih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAşteptările mucenicilor sunt mai presus decât cele văzute, nădejdea lor se vede plină de sfârşit nemuritor, plină de veselie şi de bucurie şi de Lumină Nespusă. Pentru aceasta după vrednicie se fericesc.\n\nStih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa o a doua lumină ai fost, apropiindu-te de Lumina Cea dintâi, înflăcărându-te şi luând chip din Raza Ei, Înţeleptule Trifon şi strălucind de sclipirile ce ţi s-au dat de la Dânsa. Pentru aceasta toţi te fericim.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nArătatu-te-ai neînspăimântat în lupte, purtătorule de biruinţă; arătatu-te-ai cu adevărat de un nume cu Dumnezeiasca şi Sfânta Desfătare; de Care acum îndestulându-te şi îndulcindu-te cu adevărat, cere pentru noi, cei ce te cinstim, mântuire.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nOmoară cugetul trupului meu, Născătoare de Dumnezeu; dă viată amorţirii sufletului cu lucrarea Vieţii Celei Adevărate, Care S-a născut din tine cu Trup, din nespusă milostivire şi dă izbăvire celor ce te laudă pe tine.\n\nIrmos: Pe tine, Maică a lui Dumnezeu şi Fecioară, Ceea ce eşti Neispitită de nuntă, pe tine, Ceea ce ai născut mai presus de minte, prin cuvânt, pe Dumnezeu, cu adevărat, pe cea mai Înaltă decât Preacuratele Puteri, cu doxologii fără de încetare te mărim.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 4-lea\n\nPodobie: Degrab ne întâmpină...\n\nPrin durerile trupeşti ajungând, fericite, la Desfătarea cea fără de durere şi Dumnezeiască din Rai, ai primit după vrednicie, cununa nemuririi de la Dumnezeu. Pentru aceasta şi râuri de tămăduiri izvoreşti celor ce aleargă, cu dragoste, la acoperământul tău, mucenice.