Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfântul şi Dreptul Evdochim\n\nTroparul Sfântului și Dreptului Evdochim\n\nGlasul al 4-lea\n\nCel Ce te-a chemat pe tine de pe pământ la cereştile locaşuri păzeşte şi după moarte nevătămat trupul tău, sfinte; că tu, cu curăţie şi cu cinstită viaţă, fericite, ai vieţuit, nespurcându-ţi trupul, pentru aceasta, cu îndrăznire roagă pe Hristos Dumnezeu să ne mântuiască pe noi.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 8-lea\n\nIrmos: Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea într-armată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel rău, Domnul Cel Preaslăvit, căci cu Slavă S-a preamărit.\n\nStih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAvând viaţă înaltă şi cu urcuşurile cele dumnezeieşti făcându-te cu totul luminat, cere luminare pentru mine, cel ce laud cinstitele bunătăţi, cu care, fiind procopsit, ai câştigat ceea ce ai nădăjduit, Sfinte Evdochim.\n\nStih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nIubind învăţăturile cele ce insuflau mirosuri şi petrecând întru înălţările Sfinţitelor Scripturi, te-ai abătut de la stricăciunea şi necinstea dezmierdărilor şi te-ai împodobit cu mirosul cel bun al dumnezeieştilor daruri.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nPriveghind, fericite, ai gonit dormitarea de la ochii sufletului tău; şi adunându-te cu Dumnezeu prin rugăciunile cele de toată noaptea, nu te-au biruit nevoinţele firii. Pentru aceasta, cu adevărat ai ajuns la ziua cea neînserată.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCa pe o Cămară Însufleţită a lui Dumnezeu şi ca pe o Cădelniţă a Jăratecului Celui Înţelegător şi Purtător de lumină, să lăudăm pe Născătoarea de Dumnezeu, cea pururea Fericită, grăindu-i: Bucură-te, Pricina înnoirii celei de mântuire.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Pe piatra credinţei întărindu-mă, deschis-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.\n\nStih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nRevărsând izvoarele cuvintelor celor izvorâtoare de viaţă, ai băut apa mântuirii, vărsând păcatul cel amar şi cântând lui Dumnezeu, Sfinte Evdochim, ziceai: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.\n\nStih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAi avut milostivire, râvnind lui Hristos; împărţitu-ţi-ai averea la cei lipsiţi, ceea ce ţi-a pricinuit ţie avuţia cea cerească, pe care ai şi dobândit-o, Sfinte Evdochim, grăind: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nUnitu-te-ai cu Ziditorul prin dragoste dumnezeiască, primit-ai moştenirea cea cerească, Preafericite Evdochim. Pentru aceasta, bucurându-te, te-ai făcut dumnezeu după dar şi cântând ziceai: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nFiind mai Cinstită decât îngerii, ai purtat în pântecele tău pe Ziditorul îngerilor, Maica lui Dumnezeu; şi L-ai născut spre mântuirea oamenilor, care cântă ţie: nimeni nu este fără prihană afară de tine, Stăpână.\n\nIrmos: Pe piatra credinţei întărindu-mă, deschis-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Domnul, Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul. Pentru aceasta, cântăm Ție: Slavă Puterii Tale, Doamne.\n\nStih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDin tinereţe ai avut cuget dreptcredincios, viaţă nespurcată şi gând lesne iertător, vrednicule de laudă, păzind nestricate dogmele părinţilor.\n\nStih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nNici tulburarea lumească, nici stăpânirea dregătoriei, nici mărirea cea pieritoare n-au tocit dorirea ta cea către Domnul, Sfinte Evdochim. Ci, cu adevărat bine te-ai îmbogăţit în fapte dumnezeieşti.\n\nStih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu cugetările cele dumnezeieşti totdeauna fiind înălţat, ai smerit pe vrăjmaşul şi ai primit lucrarea tămăduirilor, Sfinte Evdochim, prin judecăţile cele drepte ale Celui Ce toate le ocârmuieşte.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nRacla moaştelor tale, picurând dulceaţa tămăduirilor celor bogate, goneşte patimile celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine, Sfinte Evdochim şi arde toate cetele demonilor.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nNăscut-ai pe Dumnezeu, Prealăudată, pe Cel Ce este Lăudat de Oştile cele de sus şi S-a făcut Om cu adevărat. Pe Acela nu înceta a-L ruga pentru robii tăi, pururea Fecioară.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Luminarea celor ce zac în întuneric, Mântuirea celor deznădăjduiţi, Hristoase Mântuitorul meu, către Tine alerg, Împăratul păcii; luminează-mă cu Strălucirea Ta, că alt dumnezeu afară de Tine nu ştiu.\n\nStih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFiind luminat cu raza cea cinstită a curăţiei şi cu legea ei îngrădindu-te, cugetătorule de Dumnezeu, nepoticnit ai trecut noaptea vieţii, întraripându-te cu privirile cele dumnezeieşti şi te-ai sălăşluit la viaţa cea dumnezeiască.\n\nStih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAcum se vede întru tine mare minune şi plină de uimire: cum după îngroparea cea cu adevărat de multă vreme zăcând trupul în mormânt, se păzeşte netopit, fericite, după judecăţile pe care le ştie Dumnezeu, Cel Ce te măreşte pe tine.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nBine fie ţie, pentru îndrăzneala ce ai către Dumnezeu; bine fie ţie, pentru dorirea din inimă pe care ai avut-o către Dânsul, ca unul ce eşti îmbogăţit, după numele ce porţi şi minunat ai strălucit cu dumnezeieştile străluciri şi ai luminat adunările credincioşilor.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nRoagă-te totdeauna, Fecioară Maică, Celui Ce s-a Întrupat pentru noi, cei ce te lăudăm, ca să ne mântuim de patimi şi de primejdii şi de răutăţi pierzătoare de suflet şi de nevoi şi de văpaia cea veşnică şi de iad.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.\n\nStih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nSudorile tale, fericite, cu picăturile cele preadulci au picurat şi veselie şi luminare de tămăduiri, întru lauda lui Hristos Dumnezeul nostru.\n\nStih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFăcându-te viţă bună în curţile lui Dumnezeu, ai odrăslit vie mult roditoare Lucrătorului sufletelor şi ai păstrat strugurii virtuţilor.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nDorit-ai de Împărăţia lui Dumnezeu şi împărăţind împotriva patimilor, după bunăvoirea lui Dumnezeu, ai dobândit bucuria drepţilor, pururea pomenite.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCa o Preafrumoasă ai ajuns a fi Aleasă lui Dumnezeu şi te-ai făcut Lui Loc Desfătat şi Cămară şi Sfeşnic şi Masă.\n\nIrmos: De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 3-lea\n\nPodobie: Fecioara astăzi...\n\nCinstită pomenirea ta astăzi pe noi ne-a adunat la dumnezeiasca raclă a moaştelor tale. Căci pentru toţi cei ce se apropie şi se închină, se alungă toată vătămarea demonilor şi se izbăvesc degrab de felurite boli, Fericite Evdochim.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 2-lea\n\nPe cele de sus dorindu-le, împreună cu cele din înălţime te-ai împreunat, cu urcuşurile cele dumnezeieşti ale faptelor bune; căruţă de foc sufletul ţi l-ai săvârşit, Preafericite Evdochim. Şi pe pământ vieţuind ca şi când nu ai fi avut trup, Ziditorului tuturor ai bineplăcut.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de Lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a întins cinstitorilor de Dum­nezeu tineri, Roua Duhului; Cel Ce este Binecuvântat şi Preamărit.\n\nStih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎntărindu-te cu puterea Dătătorului de viaţă, ai biruit poftele trupului, preafericite şi gândul l-ai întraripat către cele cereşti, neîncetat cântând: cel ce eşti binecuvântat şi preaslăvit.\n\nStih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCurţile împărăteşti, cetatea cea de sus, Raiul lui Dumnezeu, desfătarea drepţilor cea adevărată, bogăţia cea nerăpită, lumina cea neînserată te-ai învrednicit a afla, Fericite Evdochim.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nPricepând nestatornicia celor trecătoare, ţi-ai îndreptat sufletul numai către Dumnezeu, de la Care, luminându-te cu străluciri dumnezeieşti, ai trecut cu adevărat fără sminteală poticnirile vieţii, înţelepte.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nRoagă, pururea Stăpână, pe Cel pe Care L-ai născut să mă mântuiască de robia patimilor şi de osândire, de orbirea cea rea care mă cuprinde şi de biruirea celor ce pururea mă necăjesc, Ceea ce eşti Dăruită de Dumnezeu.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: Pe Dumnezeu, Carele S-a pogorât, în cuptorul cel cu foc, la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.\n\nStih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nGândind la focul cel îngrozitor, care are să se verse înaintea Scaunului lui Dumnezeu, cu umilinţa inimii vărsai izvoare de lacrimi fierbinţi, care fac cenuşă cuptoarele patimilor, Sfinte Evdochim, cugetătorule de Dumnezeu.\n\nStih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDragostea sufletului tău ai închinat-o cu totul către Domnul şi de Dânsul te-ai lipit, grăind ca din psalmi: Hristoase al meu, mântuieşte-mă în veci din noroiul patimilor, celor aducătoare de moarte.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.\n\nAvând înţelegere dumnezeiască, te-ai arătat împlinitor cuvintelor Stăpânului, iubind lămurit cărările cele de-a dreapta şi cu isteţime, ca un înţelept, abătându-te de la cele de-a stânga, ai binecuvântat pe Hristos în veci.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nZiditorul lui Adam S-a zidit din Curatele tale sângiuiri şi Cel Ce hrăneşte toată suflarea S-a hrănit cu lapte, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta, te slăvim ca pe Maica lui Dumnezeu.\n\nSă lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.\n\nIrmos: Pe Dumnezeu, Carele S-a pogorât, în cuptorul cel cu foc, la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea Prealăudată, o slăvim.\n\nStih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDorind a vedea slava Dumnezeului nostru, te-ai împodobit cu frumuseţea bunătăţilor şi purtându-ţi candela, ai intrat în cămările cele luminoase ale Mirelui, împreună cu îngerii, împărtăşindu-te de îndumnezeire şi ai fost împreună cu Stăpânul tău.\n\nStih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa zorile şi ca soarele a strălucit pomenirea ta, luminând inimile cele din întuneric; că tu cu adevărat te-ai cunoscut fiul luminii şi al zilei, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Evdochim; pentru aceea, te cinstim.\n\nStih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎmpodobindu-te cu înţelepciune şi cu cunoştinţa luminându-te, cu smerirea inimii înfrumuseţându-te, cu înălţimea vieţuirii încuviinţându-te, te-ai suit către curţile cele înţelegătoare ale sfinţilor. Cu care împreună aduţi aminte de noi, cei ce te cinstim pe tine, Sfinte Evdochim.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCinstită mutarea ta de pe pământ o săvârşim zi prăznuitoare şi pricinuitoare de folosinţă. Căci tu te-ai arătat slugă Domnului şi lucrător curajos al poruncilor Lui, vrednicule de laudă, Sfinte Evdochim.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nArătatu-te-ai Locaş Luminii, Care luminează pe toţi şi Cort, Ceea ce eşti de Dumnezeu Dăruită, Pod şi Scară, care urcă spre înălţime pe pământeni, pentru aceasta, te cinstim şi cu credinţă te fericim.\n\nIrmos: Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea Prealăudată, o slăvim.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 4-lea\n\nPodobie: Cel ce Te-ai înălţat...\n\nÎmbogăţindu-te cu fapte bune, te-ai lămurit prin supărări ca aurul în cuptor, Sfinte Evdochim, pururea pomenite; şi izvorăşti minuni şi faci să înceteze bolile şi totdeauna rogi pentru noi pe Preabunul Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, ca să câştigăm iertare de păcate.