Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfintele 40 de Muceniţe din Adrianopol\n\nTroparul Sfintelor 40 de Muceniţe din Adrianopol,\n\nGasul al 4-lea\n\nMuceniţele Tale, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 4-lea\n\nIrmos: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt voi grăi Împărătesei Maici şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.\n\nStih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nV-aţi luptat cu tărie cu luptătorul împotrivă, muceniţelor, mai întâi cu pustnicia, apoi prin vărsarea de sânge. Pentru aceasta, cu credinţă cinstim pomenirile voastre.\n\nStih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nRănindu-se de dragostea Celui Ce a răbdat pentru noi Crucea şi Moartea, urmelor Lui au râvnit sfintele femei, uitând neputinţa trupului.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nJertfele elineşti şi chipurile idoleşti cu arma credinţei le-aţi surpat şi v-aţi adus la Biserica Cerească vase însufleţite, muceniţelor, cele cu totul cinstite.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nTinerele fecioare, întărindu-se cu Darul Celui Ce a Răsărit din pântecele tău, Fecioară cu totul fără prihană, cu bucurie au suferit întreitul val al chinurilor şi de mireasma ta s-au umplut, veselindu-se.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Arcul celor puternici a slăbit, şi cei neputincioşi s-au încins cu putere; pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.\n\nStih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu tărie atotputernică fiind întărite, muceniţelor, aţi biruit puterea luptătorilor potrivnici. Pentru aceasta, ca nişte purtătoare de biruinţă, de la Hristos v-aţi încununat.\n\nStih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAstupat-aţi gurile cele căscate ale fiarelor cu Dumnezeiască Puterea lui Hristos, de Dumnezeu purtătoarelor şi v-aţi mântuit fără de vătămare, ca unele ce aţi cinstit pe Dumnezeu.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu dragostea cea către Dumnezeu îndumnezeindu-vă, mulţimea zeilor aţi lepădat-o şi la desfătarea măririi celei de sus aţi ajuns, purtătoarelor de nevoinţe.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPe tine, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, Adevărată Maică a lui Dumnezeu cu bună credinţă te mărturisim; căci prin tine Făcătorul ne-a învrednicit a petrece cu noi.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Cel Ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit Iisus, Cel mai presus de Dumnezeire, prin Palmă Curată şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, Puterii Tale.\n\nStih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nRăbdând chinuri şi zdruncinări la trup, în multe feluri, zdrobire la membre şi ardere, aţi moştenit locaşurile cereşti, îndulcindu-vă de pomul vieţii, cele ce sunteţi după vrednicie minunate.\n\nStih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDe nevoinţa fericitelor s-au mirat puterile cereşti, căci în fire femeiască fiind, au biruit pe vrăjmaş, fiind întărite cu puterea Celui Ce a Răsărit din Fecioară.\n\nStih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nLepădând toată deşertăciunea lumii, v-aţi lipit cu totul sufletul numai de Dumnezeu. Pentru aceea, aţi răbdat asprimea pustniciei şi a chinuirii, mirese ale lui Hristos, cele prearăbdătoare.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nPurtând Crucea ca pe o armă tare, aţi stat împotriva taberelor celor potrivnice şi de la Hristos, Cel Ce cu Puterea Dumnezeirii a biruit lumea şi v-aţi întărit spre biruinţă.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nDe Dumnezeu grăitorul prooroc, de demult, a zis că Se va pogorî Cuvântul ca ploaia pe lână în pântecele tău, Preacurată. Pe Care în două Firi L-ai născut şi Căruia cântăm: Slavă, Hristoase, Puterii Tale.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Necredincioşii nu vor ve­dea Slava Ta, Hristoase, iar noi pe Tine, Unule-Născut, Strălucirea Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni.\n\nStih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa nişte mieluşele fără prihană, ca nişte jertfe primite, Mielului Celui Adevărat şi Păstorului, muceniţelor, v-aţi adus prinos cu totul desăvârşit şi arderi bineprimite.\n\nStih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nOmorâte fiind cu trupul, aţi vieţuit cu sufletul, muceniţelor, ca unele care aţi urmat Celui Ce a omorât tăria morţii; Cel Ce de bunăvoie pe Sine S-a dat şi Crucii şi morţii şi Patimii.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu trupurile fiind osebite, cu un cuget aţi fost unite şi cu multe feluri de bătăi arse, cu un suflet aţi mărturisit pe Singurul Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu Adevărat.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPe mine, cel căzut în groapa ispitelor, ridică-mă şi mă îndreptează, Singura cu totul fără prihană, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Îndreptătorul tuturor, Cel Ce a împreunat cu bunătatea cele ce mai înainte erau risipite.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: Strigat-a, mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, proorocul Iona, în chit rugându-se: scoate-mă din stricăciune, Iisuse, Împărate al Puterilor.\n\nStih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nZdrobit şi de picioare femeieşti călcat, văzând strămoaşa pe cel ce, cu înşelăciune, a izgonit-o pe dânsa din Rai mai înainte, Dumnezeieşte se bucură.\n\nStih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nNevoinţa şi chinuirea prin osârdie împreunându-le, cu Hristos, Mirele sufletelor, acum fără prihană v-aţi unit; şi în Cămara cea Dumnezeiască cu bucurie sufletească locuiţi.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nValurile chinurilor celor sălbatice înălţându-se, corăbiile muceniţelor a le îneca n-au putut; ci cu mână puternică la Dumnezeieşti Limanuri au ajuns.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPlinirea cuvintelor tale văzând-o, măreşte mai ales Maica lui Dumnezeu, pe Cel Ce te măreşte pe tine, căci toate neamurile pe tine acum cu adevărat te fericesc.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: Cel Ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe haldei, care fără drep­tate vânau pe cei drepţi; Prealăudate Doamne, Binecuvân­tat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!\n\nStih: Sfinte Mucenice Amun, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCât este de nebiruită înţelepciunea ta, Sfinte Amun, de Dumnezeu purtătorule; că începător fiind cetei fecioarelor; de chinuri nu te-ai temut, ci împreună cu dânsele te-ai săvârşit, ca un diacon şi tăinuitor al Dumnezeieştii Măriri.\n\nStih: Sfinte Mucenice Amun, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa un povăţuitor înţelept, cu cuvinte de vitejie ai îndemnat pe muceniţe să rabde dureri trupeşti pentru Mirele Hristos, şi să strige: Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nSă nu ne lenevim, iată s-a gătit locul muceniciei, fecioarelor! Să stăm bărbăteşte, Hristos cununi ne întinde. Trupul nostru să nu-l părtinim, strigat-au femeile cele viteze în locul cel de luptă.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nBinecuvântat este Rodul pântecelui tău cel Binecuvântat; pe Care-L binecuvintează puterile cereşti, adunările omeneşti, ca pe Cel Ce ne-a mântuit pe noi din blestemul cel de demult, Ceea ce eşti Binecuvântată.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, Naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea a ridicat să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.\n\nStih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDezbrăcându-vă cu adevărat de omul cel stricat prin păcat, v-aţi îmbrăcat cu haine luminate din sângiurile muceniceşti şi cu osârdie cântaţi: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.\n\nStih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu Dumnezeieştile Străluciri ale Soarelui Celui Înţelegător, muceniţe, fiind strălucite, noaptea necredinţei aţi trecut, cântând întru uimirea sufletului: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.\n\nStih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa nişte mieluşele fără de răutate, ca nişte Dumnezeieşti porumbiţe, ca nişte junghieri de bunăvoie şi ca nişte jertfe fără prihană v-aţi adus lui Hristos Ziditorului, cu un glas cântând: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.\n\nCu porunca tiranilor celor fărădelege, mădularele fiindu-vă zdrobite, cu toiage fiind fără milă bătute, de sabie tăiate, nedreaptă moarte aţi suferit. Pentru aceasta, cu bucurie aţi moştenit nemuritoare şi bogate daruri.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nÎn urma ta au alergat muceniţele femei, Preacurată Dumnezeiască Mireasă, simţind mirosul mirului cel cu dulce mireasmă al Unuia Născut, Fiului tău, Cel Ce a strălucit, din pântecele tău, Fecioară, Ceea ce nu ştii de nuntă. Şi împreună cu tine, acum împărtăşesc, lăudând pe Hristos în veci.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Eva cu adevărat prin boala neascultării a primit blestemul în partea cea mai dinăuntru; iar tu Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla pântecelui tău, Binecuvântare lumii ai înflorit. Pentru aceasta toţi te mărim.\n\nStih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa dintr-un izvor se revarsă curgeri de tămăduiri, preafericite, celor ce au trebuinţă şi potolesc vătămarea bolilor, gonesc arşiţa patimilor, inimile iubitorilor de Dumnezeu le adapă spre bună rodirea Dumnezeieştilor fapte.\n\nStih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDumnezeiescul diacon Amun şi Chelsina şi cu dânşii patru zeci de femei, de Dumnezeu înţelepţite, pătimind după Lege, s-au încununat; şi acum cu îngerii dănţuiesc, pe care, după datorie îi fericim.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nÎnălţatu-v-aţi Dumnezeieşti mirese, putere asupra vrăjmaşilor luând şi îngerilor v-aţi asemănat; cu pomul vieţii neoprit îndulcindu-vă în Rai, din izvorul tuturor bunătăţilor acum vă îndestulaţi, rugându-vă pentru lume.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nLocaş Înţelepciunii Celei mai presus de minte te-ai arătat, Fecioară fără prihană, Scaun Însufleţit şi Uşă. Pentru aceasta, ca pe o Împărăteasă te-au iubit fecioarele pe tine, Fecioară, Fiica lui Dumnezeu, în urma ta aducându-se.