Canon de rugăciune către Sfinții Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor și Anempodist

Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor şi Anempodist\n\nTroparul Sfinţilor Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor şi Anempodist\n\nGlasul al 2-lea\n\nPurtătorilor de lupte ai Domnului, fericit este pământul care s-a adăpat cu sângele vostru şi sfinte locaşurile care au primit trupurile voastre. Că în privelişte pe vrăjmaşi aţi biruit şi pe Hristos cu îndrăznire aţi propovăduit, pe Acela ca pe un Bun rugaţi-L să mântuiască sufletele noastre.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 4-lea\n\nIrmos: Deschide-voi gura mea şi se va umple de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nApărători fericiţi ai Preasfintei Treimi, într-o unire v-aţi arătat închinători Cinstitei Treimi şi staţi înaintea Scaunului, cei ce sunteţi sprijinitori celor ce aleargă la voi.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nNeîncetat izvorâţi harul fără de primejdie sfinţilor, dându-l tuturor celor ce se apropie de voi cu credinţă, îmblânzind toată primejdia şi toată întristarea şi furtuna şi tulburarea.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nFiind încinşi cu puterea cea nebiruită, sfinţilor, nu aţi socotit slăbiciunea trupului şi arătându-vă cu cugetul neînspăimântaţi, aţi îndrăznit focului şi chinurilor.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nTu Singură, Mireasă a lui Dumnezeu, ai purtat în braţe pe Cel Ce S-a făcut Trup şi şade întru cele din Înălţime. Că tu te-ai arătat, din toate veacurile, Locaş Vrednic Atotţiitorului.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Nu întru înţelepciune, în putere şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎntărindu-vă cu puterea lui Hristos, preabunilor şi cu cuget întărit pătimind, aţi trecut prin foc şi prin apă către cele cereşti.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎntărindu-vă cu nădejdea cea neschimbată a celor ce vor să fie, aţi dispreţuit durerile cele de acum, cu cuget bărbătesc, prealăudaţilor mucenici.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nÎntocmai cugetând cu cei trei tineri, prealăudaţilor, v-aţi arătat stingând focul trufiei celei persieneşti, fiind rouraţi cu Roua Duhului.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPe tine câştigându-te ocrotitoare Singură, Maica lui Dumnezeu, la tine punându-ne nădejdile ne mântuim şi către tine scăpând, Stăpână, suntem păziţi.\n\nIrmos: Nu întru înţelepciune, în putere şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Cel Ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit, Dumnezeu Cel Preaînalt, prin Palmă Curată şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, Puterii Tale!\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nLuminându-vă cu frumuseţea pătimirii celei alese, v-aţi arătat luminători, mucenici ai lui Hristos, luminând cu raze prealuminate pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale!\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nJertfelnic s-a făcut sângele mucenicilor şi adevărată jertfă cu bun miros lui Dumnezeu, Care dă tuturor neîncetat izvorul tămăduirilor, cel ce izvorăşte fără de primejdie.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu rugăciunile voastre cele către Hristos alungaţi năvălirea supărărilor şi a primejdiilor celor de multe feluri, de la cei ce săvârşim cu osârdie preasfinţita şi de toţi prăznuita pomenire a voastră, vrednicilor de laudă.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nSurpând necredinţa înşelăciunii idolilor şi arătând cu fapta lucrarea Dumnezeului tuturor cea făcătoare de viaţă, strigaţi de-a pururea, cinstiţilor: Slavă, Hristoase, puterii Tale!\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nArmă Preatare te punem înainte împotriva vrăjmaşilor la toată nevoia şi alungând vătămarea primejdiilor celor cumplite, de viforul eresurilor scăpăm, Maica lui Dumnezeu.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Necredincioşii nu vor vedea Slava Ta, Hristoase, dar noi pe Tine Unul-Născut, Strălucirea Slavei Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm pe Tine, Iubitorule de oameni.\n\nStih: Sfinte Mucenice Aftonie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPe tine te-ai adus lui Dumnezeu Aftonie, înfruntând cu tărie cugetul cel fără de Dumnezeu al tiranilor, mărite şi astfel ai alergat către lumina credinţei, veselindu-te.\n\nStih: Sfinte Mucenice Aftonie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎnvăţându-te Patima lui Hristos, Aftonie, pentru El ţi s-a tăiat capul, preabunule şi te-ai sârguit către veselia cea fără de sfârşit şi către desfătarea cea nemuritoare.\n\nStih: Sfinte Mucenice Elpidifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFiind întărit pe Nădejdea Cea Neclintită şi dispreţuind cele veselitoare de pe pământ, preaînţelepte Elpidifor, te-ai întraripat cu dragostea Frumuseţii Celei Curate.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nÎnvrednicitu-te-ai, Mărite Mucenice Achindin, de sfârşit fericit şi de desfătare negrăită în Corturile cele din ceruri, că neabătut ai alergat pe calea pătimirii.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nRăsărind din tine Soarele Cel Înţelegător, către toţi s-au întins Razele Dumnezeirii Sale Luminat, Născătoare de Dumnezeu Stăpână, pentru aceea toţi te mărim.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu Sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDispreţuind cele trecătoare şi stricăcioase, v-aţi învrednicit a vedea cele nestricăcioase; ci scăpaţi de supărări şi de nevoi, pe cei ce vă cheamă pe voi în ajutor, nebiruiţilor.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nMilostiviţi-vă cu rugăciunile voastre, preamăriţilor mărtu risitori ai Treimii Celei Stăpânitoare, să se dezlege cei legaţi şi cuprinşi în temniţe fără de scăpare.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nDându-se pe sine pentru Tine vitejii la moarte, Mântuitorul meu, au găsit nemurire; şi s-au făcut izbăvitori pentru cei înviforaţi şi pentru cei din primejdii şi din nevoi.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nRupe zapisul greşelilor mele, Fecioară, dăruindu-mi scăpare de întristare şi de patimile care m-au cuprins; şi păzeşte-mă întotdeauna fără de vătămare, Stăpână.\n\nIrmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu Sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 2-lea\n\nPodobie: Pe propovăduitorii cei tari...\n\nPe mucenicii cei binecredincioşi şi de Dumnezeu purtători, ca pe cei ce toate cele de pe pământ le-au dispreţuit, i-ai primit întru desfătarea bunătăţilor Tale şi în odihnă: pe Achindin, Pigasie, Anempodist, cu ei şi pe Aftonie şi pe Elpidifor, Însuţi Cel Ce eşti Preabun.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 4-lea\n\nPodobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...\n\nCu Podoaba Treimii strălucind, Ddumnezeiască ceată, cea cu cinci raze a celor pătimitori, năvălirile tiranilor cele cumplite le-au slăbit, fără de pizmă, fără primejdie, fără de sminteală, harul tuturor izvorându-l cu nădejde Dumnezeieşte, celor ce vin cu dragoste printr-înşii la Ziditorul tuturor, Hristos Dumnezeul nostru.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: Cel Ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe haldeii care fără dreptate vânau pe cei drepţi, Prealăudate Doamne, binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPrecum ai izbăvit din văpaie pe cei trei tineri cu dreaptă credinţă, aşa şi acum ai păzit în cuptorul focului pe luptătorii care strigau cu un cuget către Tine: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎmparţi daruri din destul şi izvorăşti minuni mucenicilor Tăi, Hristoase, lucrând dimpreună cu ei şi ajutorându-i ca un Milostiv şi arătându-Te celor ce-Ţi cântă Ţie: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nMulţimi de mucenici, adunându-vă cu adevărată credinţă, v-aţi adus lui Hristos şi faceţi arătare de minuni preamărite, cântând: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nFiind izbăviţi prin tine de blestemul strămoşilor şi mutaţi către desfătarea cea veşnică, strigăm ţie: Bucură-te, Preamărită Stăpână, cea care ai născut nouă pe Dumnezeu Întrupat.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. Atunci fiind închipuită, iar acum săvârşită; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nSosit-a praznicul cel sfânt al mucenicilor, lumea cu bucurie luminând, pe toţi veselind şi strălucind, luminează pe cei ce cântă cu credinţă: pe Domnul lăudaţi lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFiarelor celor sălbatice şi prăpăstiilor şi chinurilor aţi îndrăznit, fericiţilor, având întru ajutor pe Domnul Slavei Cel Nebiruit, Căruia acum strigăm: pe Domnul lăudaţi lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPe voi, vitejilor purtători de lupte, Sfinţilor Achindin, Pigasie, Aftonie, Anempodist şi pururea pomenitule Elpidifor, avându-vă zid nemişcat, pe Domnul lăudăm neîncetat şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.\n\nÎmpodobindu-vă cu cununa biruinţei şi strălucind cu diadema frumuseţii, după fericitul sfârşit aţi luat în ceruri strălucirea cea neînserată, mucenicilor, strigând: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCu gura şi cu mintea socotindu-te, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine cea fără de prihană. Că ai născut, Preacurată, pe Făcătorul şi Domnul şi Împăratul Hristos îmbrăcat cu Trup. Pentru aceea te lăudăm pe tine, Fecioară şi te preaînălţăm întru toţi vecii.\n\nSă lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.\n\nIrmos: Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. Atunci fiind închipuită, iar acum săvârşită; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Eva prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, prin Odrasla purtării în pântece, ai înflorit lumii binecuvântare. Pentru aceasta toţi te mărim, Stăpână.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nOstenelile voastre cele de pe pământ le-a primit veselia cea cerească, unde cetele mucenicilor şi Oştile celor fără de trup şi toată adunarea celor întâi-născuţi se veselesc împreună întru cele cereşti.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDin scârbele cele nesuferite şi din nevoi izbăviţi, preafericiţilor, pe toţi cei ce prăznuiesc cu credinţă sfântă pomenirea voastră, cerându-ne pace şi linişte şi mântuire, preacinstiţilor.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nFiind luminaţi cu lumină din destul şi strălucind cu harul răbdătorilor de patimi, rugaţi-vă Dătătorului de bine, să dea dezlegare de păcate şi de griji, celor ce s-au îndulcit de ospăţ împreună cu noi şi care aleargă către voi.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nEva a fost izgonită de la lemnul vieţii, fiind oprită de la gustarea lui, iar tu, Născătoare de Dumnezeu, ai născut lumii Viaţa cea mai înainte de veci, dăruindu-ne prin credinţă lucrarea cea purtătoare de viaţă.\n\nIrmos: Eva prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, prin Odrasla purtării în pântece, ai înflorit lumii binecuvântare. Pentru aceasta toţi te mărim, Stăpână.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 4-lea\n\nPodobie: Spăimântatu-s-a Iosif...\n\nSpăimântatu-s-a odinioară popoarele cele fărădelege, văzând bărbăţia sufletelor voastre, mucenicilor şi crezând în Domnul strigau: Slavă Ţie, Hristoase Atotputernice, că Tu eşti Dumnezeu şi afară de Tine nu ştim pe alt Dumnezeu, Cel Ce lucrezi minuni preaslăvite întru sfinţii Tăi mucenici. Cu ale lor rugăciuni, Mântuitorul lumii, luminează pe cei ce Te laudă.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodoble: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nFără de primejdii au săvârşit călătoria dreptei credinţe, pătimind în privelişte, cei cu bună laudă, fiind întăriţi cu nădejdea cununilor, că pe cei potrivnici i-au omorât de tot, săvârşindu-şi fără oprire biruinţa lor. Drept aceea, întotdeauna izvorăsc din destul mulţime de tămăduiri, celor ce cer cu credinţă. Acestora să strigăm cu credinţă: rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, tuturor celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.\n\nSEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nPe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L în chip de negrăit, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cel Ce ţine lumea; şi în braţe ai avut pe Cel Ce cuprinde toate, prin Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii şi Domnul. Pentru aceasta te rog pe tine, Preasfântă Fecioară şi cu credinţă te măresc, ca să mă izbăvesc eu de greşeli, când voi vrea să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruieşti, că poţi toate câte le voieşti.\n\nSEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 8-lea\n\nPodobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...\n\nPe Mieluşelul şi Stăpânul şi Mântuitorul, văzându-L Mieluşeaua pe Cruce pe nedrept spânzurat, striga tânguindu-se: lumea se bucură mântuindu-se, iar pântecele meu arde văzând omorârea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea milei, îndelung Răbdătorule Doamne, adâncul milei. Dar înviază din morţi şi apără turma Ta de toată primejdia, ca un Dumnezeu Atotputernic.