Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Carp şi Papil şi către cei împreună cu dânşii\n\nTroparul Sfinţilor Mucenici Carp şi Papil\n\nGlasul al 4-lea\n\nMucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 6-lea\n\nIrmos: Ca pe uscat umblând Is­rael, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCer de la tine Hristoase să se lumineze sufletul meu cel în­tunecat cu Lumina Dumnezeirii Tale celei fără de început; şi să mi se dea cuvânt ca să laud după vrednicie pe aceşti înţelepţi mucenici.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nLepădându-vă, purtătorilor de chinuri, de toată îndulcirea cea de pe pământ, v-aţi într-armat gândul către Calea cea ce­rească, întâi prin sihăstrie şi acum prin sânge.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nLesne aţi putut, înţelepţilor, a răbda toată supărarea prin Puterea cea Dumnezeiască, prin care, surpând toată puterea vrăjmaşului, aţi căpătat laudă.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nFiind eu învechit mai de de­mult din sfatul vicleanului şar­pe, nesuferind Dumnezeu să mă vadă pierdut, sălăşluindu-Se întru tine, Preacurată, m-a înnoit.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne, Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa unii ce aţi păzit în ade­văr ceea ce este după chipul Ziditorului, nu aţi plecat genunchii la închinăciunile cele împotriva lui Dumnezeu ale neamurilor, ci cu rugăciune ne­biruită le-aţi surpat.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDin porunca cea necredin­cioasă a judecătorului, despuindu-se trupeşte vitejii, s-au îm­brăcat cu Hristos, pentru care, ca pe nişte berbeci de jertfa, legându-se cu lanţuri, îi ducea.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nVăzând Stăpânul tuturor nestrămutarea nădejdii voastre în El, aievea, prin îngeri noaptea, vă îndemna, măriţilor, să fiţi îndrăzneţi în chinuri.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nFiindu-mi sufletul tare bol­nav, Stăpână, pentru mulţimea multelor mele greşeli, tămăduieşte-l cu rugăciunea ta cea fier­binte către Dumnezeu şi-mi vindecă patimile trupului.\n\nIrmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne, Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă cântă, grăind: din cuget curat întru Domnul prăznuind.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAleasă jertfă aţi adus lui Dumnezeu cu credinţa, măriţi­lor purtători de chinuri, pe lăudatul Agathodor, lepădându-vă de înşelăciunea vrăjma­şului, pentru dragostea lui Hristos.\n\nStih: Sfinte Mucenice Carp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu otrava şarpelui înnebunindu-se tiranul şi poruncind să te lege pe tine, Sfinte Mucenice Carp, să-ţi ju­poaie coastele şi iarăşi să te ardă cu foc, n-a slăbit tăria ta.\n\nStih: Sfinte Mucenice Papil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nDorind a vedea Cămara cea de mire a Stăpânului, Sfinte Papil, spânzurat fiind, nu te-ai înspăimântat de a fi jupuit, nici de focul cel ce te îngrozea, nu te-ai sfiit, Dumnezeiescule.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nVăzând Adam că vine Dum­nezeu din pântecele tău, Stă­până, ca din întunericul patimii striga ţie: răpeşte-mă pe mine cu mijlocirea ta din nevoile morţii.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Cu Dumnezeiască Străluci­rea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog, luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce chemi pe toţi din negura greşelilor.\n\nStih: Sfinte Mucenice Papil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa nişte săgeţi prunceşti ai socotit împroşcările cu pietre ale celor fărădelege, fiind le­gat, de trei ori, Fericite Papil; că erai îmbrăcat cu podoaba credinţei cea cu adevărat ne­biruită.\n\nStih: Sfinte Mucenice Carp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFăcutu-s-a vrăjmaşul ca mort din răbdarea ta, fericite şi din vitejia ta cea tare; că ai fost îm­brăcat cu tărie, de la Dumnezeu arătat, prin care ai biruit îndoit război, Sfinte Carp.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nGurile fiarelor le-aţi încuiat, ca şi Daniel cu arme cele Dumnezeieşti, Sfinţilor Mucenici Carp şi Papil. Şi le-aţi făcut a propovădui cu credinţă, că voi sunteţi mucenici pătimitori.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nGlăsuit-a mai înainte Isaia, că numai tu, Preacurată, vei naşte pe Fiul lui Dumnezeu, pe Emmanuel, Cel Ce a voit să Se asemene cu noi pentru milosti­vire şi să ne izbăvească din stricăciune.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: Marea vieţii văzând-o, înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nÎntărindu-vă cu Duhul şi lu­minând de la Dânsul răcorire, nebiruiţilor, aruncându-vă în var nestins, nicicum nu v-aţi ars; ci, l-aţi făcut ca nişte pietre.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCu apele învăţăturilor ai adăpat sufletele binecredincioşilor, pururea pomenite; şi pen­tru aceea, te-a arătat pe tine Hristos în lume izvor îndestulat de minuni, preafericite.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCu osârdie strigau ca dintr-ogură purtătorii de lupte: Doam­ne, nici foamea, nici scârbele, nici goana, nu va putea să ne despartă pe noi, Stăpâne, de dragostea Ta.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPe Adam cel dintâi zidit, sfa­tul femeiesc l-a omorât odini­oară; iar acum, încăpând Dumnezeu în pântecele tău, Stăpâ­nă, l-a înviat şi iarăşi l-a făcut fiu al Luminii.\n\nIrmos: Marea vieţii văzând-o, înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 4-lea\n\nPodobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...\n\nCa o vistierie de mult preţ şi izvor ce izvorăşte ape de tămă­duiri, a dat Stăpânul moaştele voastre celor de pe pământ; care şterg neputinţele patimilor cele de multe feluri şi dau neîncetat har sufletelor. Pentru aceasta, Sfinţilor Carp şi Papi, cu un glas şi cu dragoste săvârşim Sfântă pomenirea voastră.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: Îngerul a făcut cuptorul dătător de rouă cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe tiranul l-a plecat a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPironirea picioarelor aţi răb­dat, preacinstiţilor mucenici şi aşa, mergând pe cale şi cântând lui Dumnezeu, aţi sfărâmat ca praful boldurile necredinţei şi aţi întărit dreapta credinţă.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nLuptându-vă, aţi strălucit mai mult decât soarele, mucenicilor vrednici de minune şi aţi alun­gat toată negura rătăcirii ido­lilor, dăruind pururea credin­cioşilor luminarea cunoştinţei de Dumnezeu.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nAprinzându-se mare văpaie, ca să vă aruncaţi într-însa, Preafericita Agathonica, vă­zând, striga lui Hristos: nu mă lipsi de ceata mucenicilor Tăi, Dumnezeul părinţilor.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCa un Izvor Nedeşertat te avem, Stăpână, Ajutor şi Tare Întărire Curată, Zid şi Acope­rământ Bun. Să nu ne lipsim niciodată de sprijinul tău noi, robii tăi.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: Din văpaie, rouă ai izvorât cuvioşilor şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nVăzând Muceniţa Agathonica că Sfinţii Papil şi Carp au fost daţi focului, a venit către ei dănţuind cu dor înfier­bântat; pe care şi Treimea închi­puind, ei erau închişi.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nLuând graiul Stăpânului, în­ţelepţilor, vă rugaţi pentru cei ce vă ucideau. Pentru aceea şi vouă tăindu-vi-se capetele dim­preună, v-aţi dat duhul în mâi­nile Domnului.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.\n\nPâraiele sângiurilor voastre, prealăudaţilor, ni s-au făcut nouă stropire şi vindecare; că au pierdut rătăcirea idolească şi au propovăduit curat pe Dumnezeul tuturor.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nNăscătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Iertătoare, care ai născut pe Mântuitorul Cel Lesne Iertător, vezi necazul şi suspi­nul poporului tău şi grăbeşte a te ruga Lui, să Se milostivească spre noi.\n\nSă lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.\n\nIrmos: Din văpaie, rouă ai izvorât cuvioşilor şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor, Cuvântul Întrupat. Pe Care mărindu-L cu Oştile cereşti, pe tine te fericim.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nApropiindu-vă acum de Lu­mina Cea Dumnezeiască, luminaţi Biserica cu raze de ru­găciuni, gonind din ea cumplita părere cea întunecoasă a necunoştinţei luptătorilor împotriva icoanelor şi întărind-o cu dreap­ta credinţă cea către Dumnezeu.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCetele vrăjmaşilor demoni alungaţi-le şi de supărări feriţi-ne pe noi, fericiţilor; şi mântuiţi cu voia lui Dumnezeu de toată slăbiciunea şi boala pe cei ce aleargă la Biserica voastră, Sfinţilor Mucenici Carp şi Papil.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCurgerea lacrimilor mele nu o lepădaţi, o, însoţire de sfinţi pătimitori! Şi ca unii ce aveţi acum îndrăzneală către Stăpâ­nul Hristos, rugaţi-vă Lui să mă scoată de la întuneric şi să mă învrednicească de Lumina Cea Neînserată.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCântare aduc ţie cu dragoste, Stăpână, din spurcatele mele buze eu, ticălosul şi mă rog: izbăveşte-mă din noroiul faptelor mele şi pe toţi cei ce cu credinţă te laudă pe tine, învredniceşte-i de starea cea de-a dreapta Fiu­lui tău.\n\nIrmos: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor, Cuvântul Întrupat. Pe Care mărindu-L cu Oştile cereşti, pe tine te fericim.\n\nSEDELNA\n\nGlasul al 3-lea\n\nPodobie: Dumnezeieştii credinţe...\n\nFiind într-armaţi cu armele credinţei, aţi stricat rânduielile celor fără de Dumnezeu, pur­tătorilor de chinuri, prealău­daţi; şi aţi luat cununa nestricăciunii, săvârşind calea mu­ceniciei, Sfinţilor Carp şi Papil. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.\n\nSEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 3-lea\n\nPodobie: Dumnezeieştii credinţe...\n\nFăcutu-te-ai Cort Dumneze­iesc al Cuvântului, Una Preacu­rată Maică Fecioară, întrecând pe îngeri cu curăţia. Deci şi pe mine, cel ce m-am făcut mai întinat decât toţi cu greşelile trupului, curăţeşte-mă prin rugăciunile tale, cu Apele cele Dumnezeieşti, Preacinstită, dându-mi mila ta cea mare.\n\nSEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu\n\nGlasul al 3-lea\n\nPodobie: Dumnezeieştii credinţe...\n\nMieluşeaua Cuvântului cea Neîntinată, Fecioara Maica cea Nestricată, văzând spânzurat pe Cruce pe Cel Ce a odrăslit dintr-Însa fără dureri, tânguindu-se, ca o Maică striga: vai mie, Fiul meu, cum pătimeşti, vrând să izbăveşti pe om de patimile cele necinstite!