Canoane\n\nCanon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic\n\nTroparul Sfinţilor Mucenici Ermil şi Stratonic\n\nGlasul al 4-lea\n\nMucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.\n\nCântarea 1\n\nGlasul al 8-lea\n\nIrmos: Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă că S-a proslăvit.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCinstiţi întocmai ca nişte stele dumnezeiesc strălucitoare v-aţi arătat pe cerul Bisericii, înţelepţilor, luminându-ne pe noi cu străluciri dumne­zeieşti, mucenicilor.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAprinzându-vă cu Focul Duhului, v-aţi arătat ca nişte cărbuni înţelegători, pururea lăudaţilor şi aţi stins văpaia idolilor, cu apele sângiurilor voastre.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nSpălându-vă cu apele lui Hristos, Cel Ce a înecat în Iordan nelegiuirea noastră, aţi uscat râurile necredinţei, mucenicilor.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nOpreşte curgerile păcatelor mele, Ceea ce ai veştejit stricăciunea morţii, cu naşterea ta. Şi-mi dă umilinţă, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.\n\nCântarea a 3-a\n\nIrmos: Frica de Tine Doamne, o sădeşte în inimile robilor Tăi şi fii nouă Întărire, celor ce întru adevăr Te chemăm pe Tine.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nUrând nestatornicia celor trecătoare, aţi dorit desfătarea cea netrecătoare a celor, viitoare, vitejilor ostaşi ai Împăratului tuturor.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nVitejeşte aţi stat, cugetătorilor de Dumnezeu, împotriva celui ce în chip nelegiuit poruncea să vă plecaţi la necredinţă şi aţi primit cununi de biruinţă din ceruri.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nSurpat-aţi la pământ chipurile înşelăciunii, nerătăcitorilor mucenici al lui Hristos; şi v-aţi ridicat pe voi locaşuri cinstite şi stâlpi ai cunoaşterii de Dumnezeu.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nSabia, care mai înainte se întorcea asupra mea, îmi dă mie acum intrare în Rai, ruşinându-se de suliţa care a împuns pe Cel Născut din tine, Maică Fecioară.\n\nCântarea a 4-a\n\nIrmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCa un slujitor al Cuvântului, Sfinte Mucenice Ermil, cu mare înflăcărare ai înfruntat, cu cuvintele tale, nebunia cea necuvântătoare a celor fărădelege.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCugetătorii de Dumnezeu propovăduind o Singură fire a Dumnezeirii, o Putere şi o Domnie, au defăimat înşelă­ciunea mulţimii idolilor.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nSfâşiat fiind, spânzurat şi de tot felul de suferinţe înconjurat, ai rămas neclintit, Luptătorule Ermil, Mucenice, înţelepţitule de Dumnezeu.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nDormind în lenevire şi cu păcatul fiind acoperit, deşteaptă-mă iarăşi la pocăinţă, Preacurată, ca Una ce eşti Maică a Cuvântului.\n\nCântarea a 5-a\n\nIrmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci, mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nNorii chinurilor nu au acoperit vitejia voastră, mucenici prealăudaţi că s-au arătat cu mult mai strălucitori decât soarele, povăţuind la Lumină pe cei binecredincioşi, cu lumina dreptei cinstiri de Dumnezeu şi risipind întunericul demonilor.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nTrecând peste hotarele ome­nirii, de Dumnezeu fericiţilor şi unindu-vă, prin desăvârşite curăţiri, cu Cel mai presus de fire, aţi suferit, cu inimă neînduplecată suferinţele cele amare şi sfâşierile şi chinurile.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nVitejeşte ai stat împotriva judecătorului, Mărite Mucenice Ermil şi te-ai învrednicit să auzi Glas din cer, preafericite şi să vorbeşti, cu dragoste, cu Cel Ce te-a chemat, ca şi cu un Întâistătător al întrecerilor şi Întăritor al mucenicilor Lui.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCa o Frumoasă, ca o Împodo­bită, ca Una ce Străluceşti întru curăţie ai Întrupat pe Cuvântul Cel Frumos întru frumuseţe, Maică Fecioară şi ai născut pe Cel Ce dă tuturor fiinţă, cu lucrare Dumnezeiască, din bogăţia bunătăţii.\n\nCântarea a 6-a\n\nIrmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele, că viaţa mea s-a umplut de rele şi sufletul meu de iad s-a apropiat şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, scoate-mă din stricăciune!\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nPlini fiind de ape făcătoare de viață, ați fost aruncaţi în apele râurilor; şi întru acelea primind sfârşitul, aţi înecat pe întâistătătorul răutăţii; iar acum ne izvorâţi nouă izvoare de tămăduire, prealăudaţilor.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nFără de împotrivire aruncaţi fiind într-un coş, aţi fost daţi adâncimii, purtătorilor de biruinţă şi v-aţi înălţat la Viaţa Cea Dumnezeiască, aflând cu bucurie cele din veac nădăjduite de voi, sfinţilor mucenici, cei mari la suflet.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nArătatu-te-ai, Sfinte Mucenice Stratonic, pe când te chinuiau amarnic şi te băteau, stâlp nemişcat de răbdare, sprijinindu-te pe temelia credinţei şi nimicind, prin cuvinte şi prin fapte, împotrivirea prigonitorilor.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nPatimile sufletului meu celui neputincios şi durerea inimii, Fecioară şi răzvrătirile cele de multe feluri ale gândului meu vindecă-le, Născătoare de Dumnezeu, ca o Milostivă şi te rog fă să înceteze viforul cel cumplit al patimilor mele.\n\nCONDAC\n\nGlasul al 2-lea\n\nPodobie: Căutând cele de sus...\n\nDe zbuciumul cel lumesc aţi fugit şi la limanul cel lin v-aţi mutat, prin sângiurile muceniciei; şi cu ostenelile pustniciei v-aţi încununat. Pentru aceasta v-aţi şi arătat cu mucenicii şi cuvioşii împreună locuitori.\n\nCântarea a 7-a\n\nIrmos: Tinerii evrei în cuptor au călcat văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecu­vântat eşti Doamne, Dumnezeule, în veci!\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nLimba ta cea picurătoare de miere se aude din gura ta, liniştind amărăciunea mâhnirii Sfântului Mucenic Stratonic, cel împreună luptător cu tine, Sfinte Mucenice Ermil, care striga: Dumnezeule, bine eşti cuvântat în veci.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nToiag puternic având Crucea cea mântuitoare, viteazule mucenice şi răbdând toiege, cu osârdie cânţi: bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nCel Ce a mântuit, în chip minunat, din pântecele chitului pe Proorocul cel ţinut într-însul, Acela mântuieşte, după moarte, din apele râurilor, moaştele cele purtătoare de biruinţă ale voastre, cei ce aţi câştigat răsplată în lupte.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCa să dezlegi blestemul Evei te-ai sălăşluit în pântecele cel fără prihană, Hristoase, făcând să ţâşnească izvoare de binecu­vântare celor ce strigă: binecu­vântat este Rodul pântecelui tău, Preacurată.\n\nCântarea a 8-a\n\nIrmos: De şapte ori, cuptorul, chinuitorul Haldeilor l-a ars nebuneşte cinstitorilor de Dumnezeu; şi, văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, a strigat: Pe Făcătorul şi Izbăvitorul, Tineri, bine-L cuvântaţi; preoţi, lăudaţi-L; noroade, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nVrednicule de laudă, Sfinte Mucenice Ermil, rabzi cu bărbăţie să fii bătut şi cu sabia cumplit lovit şi de mulţimea necazurilor înconju­rat; iar Sfântului Stratonic te-ai făcut povăţuitor, în luptele pentru dreapta cinstire de Dumnezeu, cu care şi strigai: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCei cu cugetul neplecat şi viteji în luptă şi vrednici de darurile cele cereşti, pietrele cele nestemate, turnurile de apărare a credincioşilor, când li s-a poruncit să se închine pietrelor, nu le-au dat cinstire. Iar lui Dumnezeu, Stăpânul tuturor, strigau: popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.\n\nBinecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi Sfântul Duh, Domnul.\n\nSfâşiind cu ghiare de fier coastele tale tiranul şi cu săbiile lovindu-te fără de milă, nu ţi-ai abătut gândul ce era întărit cu dragostea cea Dumnezeiască şi cugeta la frumuseţea Izbăvi­torului. Căruia acum, fără teamă, cu îndrăzneală strigi: popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nCel Ce este în toate Desăvârşit şi cu Firea Neapropiat, S-a arătat mie apropiat, îmbrăcându-Se cu Trup, din tine, Ceea ce nu ştii de nuntă. Pe Acela cu sârguinţă roagă-L să risipească sarcina fărădelegilor mele şi să mă mântuiască pe mine, cel ce cânt: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.\n\nCântarea a 9-a\n\nIrmos: Spăimântatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; că Cel Preaînalt de voie S-a pogorât, până la trup, din pântece Fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o mărim.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nTrecând noianul chinurilor cu vetreala lui Hristos, mucenicilor, aţi ajuns la limanul odihnei, unde sunt cetele mucenicilor şi adunarea drepţilor; acolo este Lumina Cea Neapusă şi Bucuria celor ce prăznuiesc în Duhul.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nCei luminaţi de Strălucirea Dumnezeiască, vitejii mucenici ai adevărului, trecând întune­ricul cel adânc al chinurilor, au plecat către Soarele Cel Neapus, Care a Strălucit mai înainte de Luceafăr, iar acum luminează sufletele noastre, Lumina mântuirii.\n\nStih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.\n\nAstăzi Biserica lui Hristos săvârşind sfântă pomenirea nevoinţelor voastre, preafericiţilor, prăznuieşte sărbătoare de veselie şi purtătoare de lumină, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce v-a dat vouă cununi şi mărindu-vă pe voi ca pe nişte robi.\n\nSlavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.\n\nRidicaţi aţi fost cu adevărat, sfinţilor, către strălucita înălţime a muceniciei şi aţi ajuns la capătul doririi voastre, cu adevărat fericiţilor, luând Împărăţia lui Dumnezeu cea netulburată, Mucenice Stratonic, împreună cu Sfântul Ermil cel Înţelept şi de Dumnezeu înţelepţit.\n\nŞi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).\n\nÎndură-Te de mine, Mântui­torule, Cel Ce Te-ai născut şi ai păzit, după naştere, Nestricată pe Ceea ce Te-a născut, când vei şedea să judeci faptele mele, trecând cu vederea nelegiuirile şi păcatele mele, ca Cel Ce eşti fără de păcat, ca un Dumnezeu Milostiv şi Iubitor de oameni.\n\nSEDELNA\n\nGlasul 1\n\nPodobie: Mormântul Tău...\n\nÎn ape dimpreună aţi luat fericitul sfârşit, înţelepţilor, înecând pe Veliar în ele, cu harul Dumnezeului nostru, mucenicilor. Pentru aceasta primind cununi, ca nişte purtători de biruinţă, vă veseliţi cu Cetele îngerilor, cu care, împreună, aduceţi-vă aminte şi de noi.\n\nSEDELNA Praznicului Botezului Domnului\n\nGlasul al 4-lea\n\nPodobie: Degrab ne întâmpină...\n\nCel Ce Se îmbarcă cu lumina ca şi cu o haină, Se îmbracă acum în apele Iordanului, Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care Îl mărturiseşte, de sus, împreună şederea pe Scaun cu Tatăl, iar de jos, Slava Domnului, care a venit peste Dânsul. Acesta este Cel Ce ne luminează şi ne sfinţeşte pe noi.